Campania electorală e ca un borcan cu miere la care se adună muştele. Există un singur loc unde muştele se adună încă şi mai îndrăcit ca la borcanul cu miere: la WC-ul din curte.
Printre darurile cu care Creatorul a hărăzit muştele se află acela al bâzâitului. Atunci când bâzâie, fie împreună, fie separat, muştele deranjează, enervează chiar, dar distrag atenţia. Aceasta e marea lor calitate.
Ieri, un ONG cu nume pompos, Consiliul Naţional al Societăţii Civile, s-a apucat să strângă semnături pentru candidatura la Preşedinţie a lui Teodor Meleşcanu. Actualul şef al spionilor români vorbea de cel puţin o jumătate de an despre disponibilitatea privind candidatura la Preşedinţie. Dar nimeni nu l-a băgat în seamă.
Predecesorul său, Mihai Răzvan Ungureanu, a avut aceleaşi ambiţii, motiv pentru care a preluat un partid, Forţa Civică, pe care l-a dus până în PDL, apoi s-a oprit un pic, să se odihnească. Teodor Meleşcanu nu şi-a făcut mai făcut un partid, nu era cazul (a fost odată ApR, acum e SIE), dar a transmis semnale.
Semnale ignorate de PNL, ultimul partid al lui Meleşcanu, dar receptate de acest ONG bizar, condus de Mircea Dogaru, colonel în rezervă, preşedinte al aşa-numitului sindicat al cadrelor militare disponibilizate. Nu ştiţi încă cine e? Omul s-a făcut cunoscut în urmă cu doi ani, în special prin intermediul Antenei 3, cu ocazia mitingurilor anti-Băsescu şi anti-PDL, apoi a ajuns chiar să semneze un pact cu USL, care viza, între altele, desfiinţarea DNA şi a Curţii Constituţionale. Bâzâitul creşte.
Are cunoştinţă Teodor Meleşcanu despre iniţiativa lui Dogaru? Se cunosc cei doi? Nu avem informaţii oficiale, dar amatorii de teorii ale conspiraţiei pot fi tentaţi să facă legături ”primejdioase” între cariera diplomatică şi politică a lui Teodor Meleşcanu, funcţia pe care o ocupă în prezent şi apariţia ciudată a lui Dogaru în spaţiul public în tumultuosul an 2012, cariera acestuia de cercetător-științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară (1979-1999) şi exaltarea manifestată în jurul unor subiecte delicate, care pot fi încadrate de asemenea în teoria conspiraţiei.
Despre Teodor Meleşcanu se pot spune multe lucruri, dar nu că ar fi vreun naiv. Ştie foarte bine că nu are absolut nicio şansă la aceste alegeri şi că scorul pe care poate miza, în cazul în care ar candida, cu greu ar depăşi 2%. Director al SIE într-o perioadă în care contextul extern este mai mult decât complicat, Meleşcanu ştie şi că această funcţie, cu toate avantajele ei, nu e pe viaţă. Dimpotrivă, e vânată de mulţi. O ieşire rezonabilă poate fi spectaculoasă sau discretă, dar nu strică să fie urmată de o recunoaştere a meritelor.
Putem presupune deci că Teodor Meleşcanu (73 de ani) va candida, dacă o va face, nu pentru a ajunge preşedinte, ci cu alt scop. Versiunea frumoasă, idilică, spune că scopul e o ambiţie personală, respectiv încununarea carierei cu un gest măreţ, în folosul ţării. Versiunea cinică, scenaritică, spune că Meleşcanu ar candida însă doar pentru că a fost pus să o facă cu scopul de a zăpăci şi mai mult electoratul, altfel spus de a spori bâzâitul.
Până când Teodor Meleşcanu va declara dacă acceptă sau nu târgul propus de Mircea Dogaru & Co. (în schimbul listelor cu semnături, Meleşcanu ar urma să-şi asume prevederile pactului USL-Dogaru), n-avem decât să presupunem orice. Inclusiv faptul că iniţiativa total dezinteresată a colonelului (r) Dogaru poate prinde bine oricui. Candidatului Ioan Ghişe, de exemplu, sau, de ce nu, lui Cristian Diaconescu, ejectat recent din PMP-ul Elenei Udrea şi al lui Traian Băsescu. Sau oricărui băiat bun, că sunt mulţi şi rolul lor nu e să stea îngrămădiţi.
Candidaţii-iepuri (sau muşte) sunt cu atât mai eficienţi cu cât se risipesc mai mult, pentru a realiza un bâzâit mai amplu, mai cu talent. Altfel spus, în această vară pre-electorală, care e pe sfârşite, listele cu semnături pot deveni afacerea momentului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.