NCPC, un acronim al identității

Prescurtat, acesta este noul Cod de procedură civilă, care, prin reglementare, prevede că nimeni nu poate exista în fața justiției fără identitate, așa cum încă se mai întâmplă în România, pe la cunoscute instanțe de judecată. Pentru că o simplă ștampilă fabricată la colț a fost, până mai ieri, și astăzi chiar, în fața unor magistrați români la fel ca o sentință de înființare a unei persoane juridice. O simplă ștampilă asumată de un avocat iresponsabil poate legitima încă orice în fața unei instanțe românești, în avantajul contului bancar al acestuia. Așa cum același avocat legitimează ilegitimitatea clientului printr-un simplu contract de reprezentare. Industria justiției românești este una de-a dreptul de invidiat de mulți căpătuiți aiurea. Și toate acestea, pentru un scop precis: furtul, disprețul arătat legilor și societății.

Prăbușită cu fiecare încercare de-a se ridica, țara se vede continuu o simplă pradă. Nu sistemul mafiot, nu aberațiile generate de o legislație inversată, altceva este decisiv. Justiția se vede tulburată tocmai de cei care au sarcina să o slujească, să îi acorde cea mai înaltă atenție, de cei care se află deseori la vârf. Așa au fost retrocedate proprietăți celor care nu au avut un ac și nici idee de acesta. Așa s-au constituit grupuri ale fraudei economice sub cele mai oficiale și pompoase auspicii cu pretenții publice. Așa a fost vandalizată economia României postcomunistă. Așa au prosperat politicienii pe seama unui sistem tot mai ineficient și antisocial legitimat în justiție, nu altfel. Cu fiecare legislatură, țara a fost întoarsă spre bulversanta anarhie postdecembristă. Românii nu îi știu doar de cei care au pe conștiință fapte grave, la finele anului 1989, însă nu îi cunosc, decât relativ, nici pe cei care îi subminează de atunci în permanență sub nume generice. Sistemul este un nume atât de încăpător pentru toate, că, fără dubiu, a ajuns să fie chiar o sursă generală a răului.

Această uriașă mașinărie de escrocat și torpilat oameni a pus în mișcare toate palierele sociale, învrăjbind, stabilind criteriile ca în cunoscuta saga a paradoxurilor concentraționare – Vițelul de aur. România s-a transformat încet-încet într-un experiment al puterii realmente ilegitime, inspirat din anterioara ei istorie amplificată la maximum. Ceea ce trebuie să fie justiția, adică altceva decât hărțuială, abuz sau ilegalitate, pare încă un deziderat al naivilor. Cum se poate trăi într-un asemenea dezacord al minimelor standarde? Nu cumva plătind un preț uriaș prin cedare sau autodistrugere? Moralitatea publică se apropie de aceea a unui sistem mortificant în care gândirea și sentimentele deviate produc perspectivele individului.

Avem instituții peste instituții, reglementări peste reglementări, însă ceva blochează dezghețul atât de necesar, pentru că multe dintre acestea sunt cu dedicație. Avem numai experimente, istorie atroce tot mai legitimată instituțional, îndreptată fățiș împotriva Constituției, de parcă cei care se află în spatele instituțiilor ar fi fără legătură cu societatea românească. Ieșirea în stradă, cu atâtea eșecuri posibile datorate acestui tip absurd de instituționalizare și reprezentare, compromite însăși democrația și drepturile elementare. România nu se poate ridica din prăpastie prin iluzii și nici prin războiul româno-român pus la cale cu bună știință și, mai mult, nici prin aplicarea deficitară a legislației. Munți de dosare în tribunale, ca un teribil probatoriu al dezastrului generalizat, funcționari depășiți de situație, magistrați parcă aduși de la Stambul să facă ordine. Un tablou al justiției din care lipsește doar Ordonanța 13, spre o imunizare perfectă a continuării în aceeași direcție. O imensă făcătură politico-administrativă în beneficiul celor care au ajuns un fel de regi ai justiției, așa cum avem regi ai asfaltului sau regi ai unei etnii menținute în eroare.

În tribunalele României, până mai ieri, și azi, procedeul nefiind oficial denunțat, persoane juridic inexistente au putut prin această industrie avocățească să terorizeze pe te miri cine, să devalizeze. Există în România persoane juridice inexistente care învârt dintr-un buzunar în altul milioane de euro, așa-zise instituții care dețin coduri fiscale ilegale, care mimează legalitatea financiară fără a fi în cadru legal, deși se vorbește de disciplină fiscală de dimineață până seara. Sunt în România grupuri de interese care s-au configurat mafiot în descendența unor legi inexistente, spre folosul câtorva persoane care vorbesc în numele celor pe care îi terorizează prin trafic de influență, iar instanțele nu au reacții pentru că avocați încă au posibilitatea criminală de a obtura instanțele de judecată. Sunt situații incredibile în care reclamanții ajung în sălile tribunalelor și nu sunt lăsați să vorbească, fiind în mod special bruiați de te miri cine.

Această justiție trebuie denunțată drept un serios atentat la viața publică și privată a românilor, a democrației și a statului însuși. Privirea spre instanțe și judecători, în principiu spre o justiție echitabilă, trebuie să fie una dintre prioritățile-cheie ale societății, ale persoanelor și ale instituțiilor de reglementare a statului. Protocolul SRI-Justiție a lăsat în urmă o mentalitate deseori infracțională la vârful multor instituții. Numai așa s-a ajuns aici. Ministerul Justiției, Barourile, Parchetele au nevoie de curățenie, pe care structurile de reglementare nu o mai pot amâna o secundă.

Civismul lăsat exclusiv pe mâna organizațiilor s-a transformat în protecție a corupției, încă o veritabilă sursă de câștig în acest absurd național.

Disciplinarea morală, constituțională și democratică trebuie să înceapă cu Justiția. Primele instanțe, cele de fond, dovedesc terifiant o aplicare sistematică spre distrugerea statului de drept și siluirea legii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.