Precizări privind dreptul la replică „Precizări din partea Uniunii Scriitorilor”

Pentru a evita redundanţa, dar şi pentru ca opinia publică să fie corect informată de “dreptul la replică” adresat ziarului Cotidianul, semnat de avocat al “Uniunii Scriitorilor din România”, dna Corina Ruxandra Popescu, postat pe 30 aprilie 2017, ora 16.44, pe site-ul cotidianul.ro, voi trata alegaţiile în ordinea importanţei lor, raportate la textul în cauză, după cum urmează:

În preambulul “dreptului la replică”, dna avocat prezintă un istoric care nu are legătură cu realitatea şi personalitatea juridică a Uniunii Scriitorilor din România.

Articolele 83 şi 85 din OG 26/2000 nu pot face referire decât la entităţi juridice de acelaşi fel, respectiv asociaţii sau fundaţii.

Decretul –lege 27/1990 nu consacră şi nu protejează în mod expres regimul juridic al “Uniunii scriitorilor din România” şi nu poate acorda personalitate juridică în temeiul propriei declaraţii. Acest decret, în fapt şi drept, este o normă juridică de abrogare expres-indirectă a tuturor decretelor cripto-comuniste pentru subiecţii de la art. 1, respectiv scriitori, artişti plastici, ziarişti etc., prin formula clasică din dreptul civil, “Pe data prezentului decret se abrogă orice dispoziţii contrare”.

Totodată acest act normativ a fost emis de legiuitor, cu scopul evident şi de statut de recomandare privind asocierea liberă a creatorilor într-un regim democratic. La art. I din Decret-lege 27/1990, se precizează că scriitorii, artiştii plastici se pot asocia în organizaţii profesionale cu personalitate juridică potrivit prevederilor legale în vigoare. Or precizarea “se pot asocia“ nu este o sintagmă sau denumire aşa cum este sintagma “Uniunea Scriitorilor din România“, denumire care nu se regăseşte nici în Decretul caduc 267/1949, de care în mod ruşinos şi explicabil se prinde dna avocat cu disperare.

Odată cu apariţia Decretului 27/1990, modul de autorizare a aşa-ziselor “înfiinţări” care îşi au corespondenţă şi în art. 28 şi 31 din Decretul 31/1954, au suferit fundamentale şi semnificative modificări legislative în sensul că prin apariţia Decretului Lege 27/1990, uniunile de creatori aveau obligaţia legală de a se organiza potrivit prevederilor legale în vigoare, ceea ce Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România nu a făcut, consecinţa fiind aceea că în prezent nu are personalitate juridică.

Concluzionând, pentru că decretul-lege 27/1990, prin art. 9 a abrogat expres-indirect orice dispoziţii contrare privind subiecţiide la art. 1, respectiv scriitori, artişti plastici, ziarişti ş.a.m.d. rezultă, că singurele prevederi legale în vigoare la data Decretului Lege 27/1990, prevederi la care face trimiteri art. 1 din Decret-lege 27/1990, sunt cele ale Legii 21/ 1924, Legea Persoanelor Juridice, cunoscută sub numele de Legea Mârzescu.

Uniunile de creatori încearcă acum în anul 2017 să-şi salveze aparenţa de legalitate sub umbrela Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creaţie (ANUC), compusă din 6 asociaţii – 4 dintre ele fără personalitate juridică, una nefiind constituită ca persoană juridică de drept privat (Uniunea Arhitecţilor din România şi una constituită ca asociaţie în baza Legii 21/1924, înregistrată la Judecătoria Sect. 1) denumite impropriu uniuni, au interpretat în mod cu totul nepermis dispoziţiile Decretului-lege 27/1990, în sensul că aceste asociaţii înregistrate, toate, la Judecătoria Sect. 1, Bucureşti, prin suspecta neglijenţă a magistraţilor care au admis cereri de modificări acte constitutive, în fapt inexistente.

În fapt, toate aşa-zisele asociaţii, cu denumiri improprii de uniuni, care compun Alianţa Naţională a Uniunilor de Creaţie (ANUC) au înţeles eronat că au dobândit personalitate juridică chiar în temeiul Decretului Lege 27/1990.

Această modalitate de dobândire a personalităţii juridice, şi anume în temeiul propriei declaraţii, aşa cum s-a procedat când s-a primit codul fiscal de la ANAF, nu a fost consacrată nici de Decretul Lege 27/1990 şi nici nu era recunoscut de Decretul Lege 31/1954. Dimpotrivă, Decretul Lege 27/1990 a precizat că scriitorii, artiştii plastici şi ziariştii se pot asocia în organizaţii profesionale cu personalitate juridică, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Faţă de cele sus menţionate şi raportat la adresele Tribunalui Bucureşti şi a Judecători Sect. 1, pe care le-am publicat, la care se face referire, rămâne un adevăr de necontestat şi o realitate juridică care nu poate fi contrazisă de nici o instanţă din România, şi anume că “Uniunea Scriitorilor din România” nu are personalitate juridică, deoarece nu a dobândit-o în baza prevederilor legale şi anume în bazele dispoziţiilor Legii 21/1924. Cât priveşte articolele 83 şi 85 din OG 26/2000, acestea nu pot face referiri decât la entităţi de acelaşi fel, respectiv asociaţii şi fundaţii.

Prezentarea în faţa instanţelor de judecată a dnei avocat este total inoportună şi ilegală pentru a realiza arbitrajul acestor procese care se află pe rolul Judecătoriei Sect. 1, 2, 3, 5, Tribunalului Bucureşti, Curţii de Apel Bucureşti şi al Înaltei Curţi de Justiţie. Considerăm că după această evidentă lipsă de personalitate juridică a USR, onorariile pentru procesele plătite chiar cu banii membrilor cotizanţi este profund imorală.

Și sub acest aspect scandalurile dintre scriitori, la care face referire dna avocat, şi ele sunt inutile în efortul lor de a-şi valida propriul preşedinte, respectiv pe dl. Cristian Teodorescu sau pe dl. Nicolae Manolescu Apolzan, în fapt pentru a-l scuti de răspunderea civilă şi penală pe scriitorul Laurenţiu Ulici, care se regăseşte şi astăzi, la 17 ani de la moarte, în poziţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, conform Certificatului de grefă eliberat la data de 27 04 2017 privind Uniunea Scriitorilor din România.

Este contradictorie şi inexplicabilă teza că “Uniunea Scriitorilor din România” nu este asociaţie sau fundaţie şi că nu ar fi trebuit să se înregistreze la Tribunalul Bucureşti.

Efortul de a produce modificări constitutive a unor acte inexistente pentru o asociaţie înscrisă în mod cu totul eronat sub denumirea de “Uniunea Scriitorilor din România” la Judecătoria Sect. 1, Bucureşti, şi înregistrată la Dosar 16099/299/ 2013 este inutil. Este mai mult decât evident că dacă Uniunea Scriitorilor din România ar fi avut personalitate juridică atunci Cererea de acordare a personalităţii juridice trebuia adresată Tribunalului Bucureşti, nu Judecătoriei Sect. 1, care acordă personalitate juridică doar asociaţiilor înscrise sub diverse denumiri.

Semnatara “dreptului la replică” este într-o gravă confuzie şi sub aspectul asimilării noţiunilor de “persoană juridică de drept public” (cu referire) la Decretul caduc 267/1949, cu noţiunea de “utilitate publică”, care este un atribut al unei persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, aşa cum sunt definite uniunile de creatori în articolul 1 alin. 2 al Legii 8/2006. Or, organizaţia obştească dizolvată de drept, denumită Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română, era o organizaţie de drept public sau putere publică, nu de drept privat aşa cum aparent funcţionează azi în anul 2017 asociaţia autodenumită Uniunea Scriitorilor din România.

Întrucât în finalul alegaţiilor din “dreptul la replică” dna avocat Corina Ruxandra Popescu susţine că articolul “Uniunea Scriitorilor nu are personalitate juridică?” ar conţine informaţii factuale care nu ar fi rezultatul unei analize jurnalistice serioase, tocmai pentru acest motiv, articolul de faţă devine reparatoriu atât pentru jurnalist, cât şi faţă de prestigioasa publicaţie Cotidianul.

Tezele total eronate din articolul “Precizări ale Uniunii Scriitorilor” prezente în materialul dat spre publicare ca “drept la replică”, raportate la legislaţia în domeniu, nu pot acoperi în fapt înţelegerea aberantă de a dobândi personalitate juridică în baza propriei declaraţii.

Din aceleaşi cauze de nepregătire profesională temeinică în domeniul legislativ al asociaţiilor şi fundaţiilor, lucrătorii de la ANAF au procedat la eliberarea unor coduri fiscale fără acte legale de autorizare, tocmai în baza declaraţiilor reprezentanţilor acestor aşa-zise uniuni. Acest cod fiscal, respectiv Codul fiscal CIF 27896991, obţinut ilegal, anterior înscrierii în Registrul Asociaţiilor, de către această entitate care a ignorat dispoziţiile legale de constituire, înfiinţare şi înregistrare, înţelegând păgubos atât pentru reprezentantul ei, cât şi pentru membrii acestei aşa-zise uniuni, care pot fi traşi la răspundere delictuală faţă de prejudiciile provocate terţilor persoane juridice sau particulare, tocmai prin această înţelegere eronată de a dobândi personalitate juridică chiar în baza Decretului-lege 27/1990. Este şi mai grav, şi ilegal, faptul că avocaţii reprezintă convenţional în instanţe şi încearcă să inducă în eroare magistraţii, în fapt, induc în eroare chiar pe cei cu care încheie contractele de reprezentare.

Chiar privind doar după acest aspect articolul de faţă trebuia publicat pentru a nu fi înşelată şi dezinformată opinia publică şi membrii acestor entităţi realmente îngrijoraţi de lipsa de diligenţă a celor care au administrat destinele creatorilor după anul 1989.

Ceea ce reiese fără dubiu şi de-a dreptul îngrijorător pentru indemnizaţiile, aflate în plată, ale membrilor Uniunii Scriitorilor conferite de Legea 8/2006, acordate din nefericire prin nerespectarea legii, o regăsim în formularea de la fila 3, în materialul semnat de avocat Corina Ruxandra Popescu, despre faptul că “Uniunea Scriitorilor din România nu este o asociaţie între particulari deoarece ea este înfiinţată prin act de putere publică şi nu printr-un contract de asociere şi urmăreşte un interes public.“.

Din această susţinere se desprind două lucruri definitorii:

1. Uniunea Scriitorilor din România nu poate elibera legal adeverinţele privind indemnizaţiile prevăzute de Legea 8/2006, întrucât n-a fost constituită ca persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, aşa cum sunt definite uniunile de creatori la Art. 1 alin. 2, din Legea 8/2006, publicată în Monitorul Oficial, Nr. 767, din 30 Sept. 2016.

2. Urmărirea unui interes public nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât această entitate nu este de interes public. Că nu este înfiinţată şi declarată ca instituţie de interes public, şi nici nu poate fi conform legislaţiei, ceea ce este mai grav constă în faptul că interesul acestei entităţi urmăreşte în mod special avantajele pecuniare, ale conducătorilor ei, pe care în mod cu totul ilegal le administrează un grup restrâns, care îşi permit să-şi administreze salarii sub titlul de indemnizaţii în valoare de 12498 RON, respectiv pentru funcţia de prim-vicepreşedinte, de pe site-ul Camerei Deputaţilor. Această funcţie de prim-vicepreşedinte nu o regăsim în Certificatul de grefă eliberat la data 27 04 2017 de Biroul Persoane Juridice de la Judecătoria Sect 1, şi nici nu apare de la data înregistrării în Registrul Special la poziţia 27.05 2005 până în prezent.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 5
Ioan Vieru 1329 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.