Chloe Cheuk şi Kenny Wong sunt doi tineri artişti din Hong Kong preocupaţi atât de proiectele lor artistice, cât şi de viaţa cetăţii. Nu puteau rămâne indiferenţi la demonstraţiile-maraton din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, cum se numeşte astăzi teritoriul întors la China în 1997, după ce fusese concesionat Marii Britanii timp de 99 de ani.
În toamna acestui an, Chloe Cheuk şi Kenny Wong au beneficiat de o rezidenţă artistică la Ars Electronica din Linz, Austria, şi au prezentat impresiile acestei experienţe la Bucureşti, cu ocazia celui de-al şaselea Dialog cultural Europa-China. Expunerea lor a fost un moment de vârf atât datorită proiectelor prezentate, cât şi pentru modul deschis în care au vorbit despre situaţia din Hong Kong (în condiţiile în care acesta era de aşteptat să fie un subiect tabu pentru delegaţii din China).
Doi artişti tineri, ca nişte studenţi puşi pe şotii
Chloe Cheuk şi Kenny Wong par doi studenţi puşi pe şotii. Zâmbesc aproape mereu şi devin serioşi atunci când vorbesc despre situaţia din Hong Kong. Parcă le-ar părea rău că nu sunt acolo, printre colegii lor, în stradă, şi trebuie să mai stea câteva zile prin Europa (unde totuşi experienţa artistică e atât de interesantă).
Dialogul cu ei se leagă uşor. Kenny o lasă pe Chloe să vorbească mai mult, pare mai înfiptă. De altfel, ea a şi prezentat o lucrare, „Oraşul distorsionat” („Distorted City”), despre protestele din Hong Kong.
„Nu sunt genul de artist ale cărui lucrări să aibă în mod obişnuit o anumită tentă politică”
„Nu sunt genul de artist ale cărui lucrări să aibă în mod obişnuit o anumită tentă politică. Poate fiindcă în perioada copilăriei mele nu erau prea multe conflicte în oraș. Când am început să studiez Creative Media la Universitatea din Hong Kong, am dobândit cunoștințe despre identitatea de sine și teoria critică cu privire la producția spațiului. Şi am aflat despre artiști precum Hans Haacke, care se implică în politică prin intermediul operelor de artă”, explică artista.
„Eu stau mereu în studio şi fac instalații electronice. Iar în ultima vreme a devenit ceva foarte obişnuit să văd oameni protestând în stradă, chiar lângă clădirea în care lucrez. Sunt foarte mulţi oameni care protestează. Uneori stau câte o zi întreagă în stradă. Nu am apucat să mă alătur lor, deşi mulţi prieteni ai mei au făcut-o”, zice Chloe.
Nu o spune cu regret. N-avea cum să fie şi pe străzile din Hong Kong, şi în atelierele din Europa. Dar se vede că abia aşteaptă să se întoarcă acasă. Are o părere foarte clară despre ceea ce trebuie făcut şi despre ceea ce se poate obţine în urma protestelor.
„Protestele paşnice, de weekend, nu duc la vreun rezultat”
„Protestele paşnice, de weekend, nu duc la vreun rezultat. Guvernul este imun la ele, presa internaţională nu are ce să scrie, indiferent câţi oameni ar fi acolo”, spune Chloe.
Lucrarea ei, filmul „Oraşul distorsionat” („Distorted City”), a fost realizată de la fereastra studioului ei, într-o fază incipientă a demonstraţiilor şi prezintă două perspective ale societăţii în mijlocul căreia trăieşte, confruntată cu un protest de mare amploare. Studioul artiştilor Chloe Cheuk şi Kenny Wong se află în clădirea Foo Tak, aflată pe o stradă din centru, Hennessey Road, pe unde protestatarii trec frecvent.
„Am filmat protestul prin reflexia unei oglinzi, dintr-un unghi care surprinde viața normală a oamenilor. Este o lucrare care arată opinia mea în legătură cu protestele din Hong Kong și cât de ironic mi se pare faptul că protestatarii au încercat să transmită în mod paşnic mesajul «Treziţi-vă!». Mereu mi-am spus că acest tip de acţiune nu e suficient de viguroasă.”
Similitudini şi diferenţe între protestele din Hong Kong şi cele din Piaţa Universităţii
Artista din Hong Kong a aflat, în timpul şederii în România, că au avut loc şi la Bucureşti proteste de amploare la începutul anilor ’90, avându-i pe studenţi în prim-plan. Au existat deopotrivă similitudini şi diferenţe între demonstraţiile anticomuniste din Piaţa Universităţii şi cele de pe străzile din Hong Kong. Cel mai important lucru rămâne acela că nevoia de libertate se află în ADN-ul oamenilor, oriunde s-ar afla, şi că această nevoie reprezintă o forţă care nu poate fi ignorată.
Concluzia artistei din Hong Kong e un amestec de resemnare şi încredere: „Mă bucur că studenţii s-au ridicat, boicotează cursurile, acţionează mai în forţă, chiar dacă asta nu va determina guvernul să îşi schimbe deciziile şi manifestanţii se vor risipi la un moment dat. Vocea democrației se va fixa în inimile celor din generaţiile următoare”.
Chloe Cheuk a ajuns deja acasă, în Hong Kong. Ştie că lucrurile nu vor mai fi la fel ca înainte de marile proteste, chiar dacă, aşa cum preconizează, ele s-ar putea să se stingă, treptat. „Mi se pare evident că tot ceea ce se întâmplă în aceste zile îi va afecta pe toţi artiştii din Hong Kong, nu doar pe mine. Se vor înmulţi operele de artă care vor reflecta acest eveniment şi vor răspândi în toată lumea adevărul”, mai spune ea.
Pubelele din Hong Kong care scot baloane de săpun
Deşi încă foarte tânără, Chloe Cheuk a prezentat deja lucrări în numeroase galerii şi festivaluri din toată lumea, inclusiv la International Symposium on Electronic Arts (Dubai) şi Ars Electronica (Austria). Printre lucrările ei se află instalaţia interactivă „Iris” (realizată împreună cu Kenny Wong), „Când te plimbi pe strada Sai Yeung Choi” (o lucrare care provoacă schimbarea percepţiilor de pe cea mai populară stradă din Hong Kong) sau „Atention Getter”.
Ultima este o interpretare amuzantă a pubelelor din Hong Kong. „Cu gândul la un oraş mai curat am imaginat un scenariu neaşteptat pentru trecători. Cred că este foarte distractiv să reuşeşti să-i faci pe oameni să conştientizeze că există pubele de gunoi şi că aceste obiecte, ignorate de multe ori, trebuie folosite”, spune Chloe şi zâmbeşte. Aşa cum au zâmbit, ba chiar au râs cu poftă oamenii din Hong Kong atunci când s-au trezit că din pubelele pe lângă care treceau ies baloane de săpun.
„Un alt motiv pentru care am făcut «Attention Getter» este convingerea mea că arta nu e ceva care trebuie să se întâmple doar în galeriile de artă. Picturile, sculpturile, alte obiecte artistice pot fi amplasate pe stradă şi chiar mai mult decât atât. Pentru că, în zilele noastre, în care tehnologia este în plină dezvoltare, interactivitatea devine o necesitate, evoluează, face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Artiştii capătă astfel mai multe posibilităţi de a crea şi de a transforma un obiect banal în unul extraordinar.”
Attention Getter from crazchloe on Vimeo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.