Cei care cunosc din experiență directă mentalitățile colective din Europa garantează pentru noi, cei care le știm numai din cărți, că în Italia este aproape o sărbătoare fenomenul de nesupunere față de stat a indivizilor. Nicăieri în altă țară europeană nu e mai onestă bucuria indivizilor de a încălca reglementările statale. Într-un clasament al supunerii ipocrite față de stat, nici individualismul românilor nu stă la fundul… ierarhiei.
Acest individualism, de sorginte țărănească la noi, este de origine urbană în Italia, fiind o moștenire a orașelor independente din istoria acestei țări. Acolo, individualismul s-a vărsat organic în liberalism. Aici, la noi, încă facem eforturi de adaptare la regulile liberale. Elitele noastre au numit sincronism aceste eforturi de adaptare, după ce Maiorescu le considerase forme fără fond. Maiorescu înțelesese oare individualismul nostru disprețuitor de reguli statale ca fiind fondul?
Ne aflăm, azi, în cel de-al doilea nostru ciclu de sincronizare cu regulile statului liberal și, iată, viciile primului ciclu se repetă: acumularea de capital se face într-un parteneriat (mai degrabă ocult) al acestui individualism cu statul. Așa că avem un fel de sincronism fără liberalism, încât te întrebi dacă e vorba despre sincronism sau numai despre perpetuarea unui fond premodern. Formele sunt cele liberale, dar conținutul este un hibrid greu de definit în termeni doctrinari. Capacitatea individualismului nostru de a deforma nu doar conținuturile doctrinare, dar chiar și fundamentele (fondul) statului liberal, se dovedește a fi o constantă istorică.
Nimic personal, zic proceduriștii statului liberal.
Nimic care să nu fie personalizat. Dacă devine impersonală, orice dezbatere ne plictisește (nu face rating, cum zicem acum). Din acest punct de vedere, rămânem o societate de tip medieval. Niciodată nu vei găsi în Parlamentul nostru (în trecut sau azi) drame de conștiință. Nu iese nimeni din ascultarea față de șefi, cum nu ies călugării din jurământul lor de ascultare. Oricum ai înțelege o astfel de mentalitate, cuvântul liberalism nu i se potrivește.
Ce contează că e albă sau neagră!? – veți zice. Pisica e aia care prinde șoareci. Prinde șoareci mâța românească? Rapoartele Curții de Conturi arată cum 40% din mâncarea pisicilor o papă șoarecii, zi de zi, an de an. Câte din aceste rapoarte au fost transformate în sesizări adresate Parchetelor? În orice caz, cu recuperarea prejudiciilor nu ne ocupăm. Victoria individualismului nostru șoricesc este garantată, în cele din urmă, prin Justiția condusă de mârtani. Doar pușcăriile noastre sunt, azi, continuatoarele marilor idealuri de la 1789: liberté, égalité, fraternité.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.