Soarta companiilor privatizate în ultimii 25 de ani

In vara anului 1971, student fiind la politehnică, am făcut practică la fabrica Clujana. Pe baloții de piele veniți din Argentina adresa de destinație (repet în anul 1971) era DERMATA Cluj. Știam de la tata de firmele cunoscute de pantofi în perioada interbelică erau DERMATA Cluj și parcă FILT Timișoara. Fabrici strategice ce făceau la nevoie pantofii pentru armată. În inerviul cu Victor Orban publicat de Cotidianul, acesta spune cum a negociat cu V.Putin ca să păstreze statului ungar pachetul majoritar la MOL (Petrolul ungar). Ați auzit așa ceva despre vreun prim ministru român sau președite al României? Vai ce ar sări toate haitele ONG-iști sau juraliști de presă scrisă sau de audivizual să strige că ne ploconim la ruși. Nu mai fabricăm nici stofe de lână nici pânzeturi de in sau bumbac, nici pantofi de piele. Sunt minunate mizeriile de rochițe și haine de poliester de „firmă” nemotivat de scumpe, care la prima scânteie transformă copiii în torțe.

Privitor la regimul spatiilor publice, comerciale si al depozitelor detinute de stat pana in 1989 nu s-a elaborat nici un program (naţional) sau de in interes comunitar, acestea au fost impartite in mod abuziv intre grupurile de interese (fostii si noii nomenclaturisti) si apoi inchiriate, subinchiriate ş.a.m.d. ceea ce a condus la scumpiri nejustificate a produselor vandute si serviciilor oferite unei populatii aflate intr-un proces continuu de pauperizare. Abuzurile comise in gestionarea acestor spatii, cele mai multe din ele inca neclarificate din punct de vedere al regimului juridic, a condus la imbogatirea nejustificata a vechii si noii nomenclaturi in defavoarea majoritatii populatiei tarii. Aceste spatii publice, comerciale precum si cele locative sau terenurile concesionate-inchiriate detinute de noua “burghezie comunista” inca nu sunt supuse impozitarii ca in statele UE. Caracteristic pentru TRANZITIA din Romania (fara de sfarsit si catre o directie necunoscuta inca) este faptul ca, costurile acesteia au fost si sunt in continuare suportate de marea majoritate a populatiei care ingroasa necontenit polul saracilor si al defavorizatilor ce traiesc la limita subzistentei in timp ce “CAPII” DIN POLITICA SI PUTEREA REZERVATA si-au transferat cu lacomie feroce pe diferite cai parti importante din averea poporului. Ei si-au constituit direct sau prin interpusi (interlopi) proprietati care prin marimea si diversitatea lor ii uimesc si-i scandalizează inclusiv pe cei care sunt capitalistii Europei de-o viata si multe generatii. Aceasta este, în istoria omenirii, geneza prin care a aparut si în Ro un nou tip de clasa sociala “BURGHEZIA COMUNISTA” ce s-a dovedit a fi mult mai hidoasa decat au prevazut-o cu cateva decenii in urma unii prezicatori ai vremurilor comuniste. Ea este compusa din MUTANTII (DEGENERATII ce dovedesc URA si LACOMIE fara limite) aparuti in urma “operatiilor genetice” facute urmasilor activistilor comunisti si fostilor securisti.

Daca Romania ar fi fost condusa rational si nu de impostori, Strategia ECONOMICA si INDUSTRIALA a Romaniei putea fi ELABORATA DE INTELEPTII STUDIOSI ai natiunii. In consecinta dupa 26 de ani de „haos economic industrial” Romania nu mai detine marci proprii de fabricatie in industria grea si nici tehnologii industriale protejate la nivel national. Un popor fara marci de fabricatie cautate pe plan mondial in domeniul industriei si fara tehnologii autohtone este supus istoric feudalizarii in cel mai fericit caz daca nu unei forme moderne de sclavagism si apoi dezradacinarii; – Instrainarea treptata a unor parti foarte importante din avutia nationala proprietate a intregului popor, s-a facut numai pentru satisfacerea intereselor mafiote de partid, fara includerea unor algoritmi in elaborarea deciziilor, care sa includa si societatea civila, invocandu-se in mod demagogic misteriosul motiv al “confidentialitatii” tranzactiilor. Cat de prosti i-or crede falsii politicienii si unii reprezentanti ai puterii rezervate pe simpli cetateni romani, pe alegatori si contribuabili, care au cunoştiinta despre faptul ca pina acum in lume nu s-a facut nici o tranzacţie secreta fata de actionarii principali ai partilor implicate decat daca s-a chemat FURT calificat sau HOTIE. Toate combinatiile nefiresti au fost facute pentru a ascunde cit mai bine datele privitoare la perceperea de comisioane, ”spagi” si la intelegerile marsave dinte partile participante la e unor activitati auxiliare atat din unitatile economice cu capital de stat cat si din cele ale administratiei publice centrale sau locale au condus la scumpirea lor si nicidecum la iefteniri (scaderi de costuri) asa cum ar fi fost firesc, datorita mecanismelor de tip mafiot care functioneaza in Romania, (un bucurestean cu salariu de 150 de euro plateste metru cub de apa de la retea ca si un parizian care are salariu minim de 1200 euro).

Privatizarea si concesionarea abuziva (unii politicieni-guvernanti au luat comisioane mai mari decat valoarea anuntata public a tranzactiei) a serviciilor publice si obiectivelor economice rentabile si strategice, din domeniul petrolului, a gazelor naturale, a energiei electrice, fabricilor de ciment, telecomunicatii, etc. S-au privatizat inclusiv obiective economice, strategice pentru siguranta nationala care aveau rezultate performante (desi sloganul privatizarii a fost pentru a salva intreprinderile de stat de faliment), fara a se tine cont ca Romania in istoria economica a Europei a avut anumite branduri de renume. Aceste “crime” economice au fost comise cu determinarea ori complicitatea unor factori apolitici ai statului, din sfera puterii rezervate, santajabili pentru lacomia si trecutul lor imoral; – Privatizarea turismului din Romania, se poate constata, ca aceasta actiune nu a fost o necesitate si nici o cale de relansare a sa, ci mai degraba o satisfacere a poftelor fostilor si actualilor nomenclaturisti din care o parte dintre ei, inainte de 1989 au raspuns de aceasta ramura economica a carui potenţial a decazut si nu este valorificat nici macar în proportie de 30%. Nu exista cazuri de privatizari care ulterior sa dovedeasca rentabilitate economiei nationale sau interesului public, mai ales daca mentionam fabricile de ciment, telefonia, petrolul, gazele, energia electrica, s.a.. Foarte multe privatizari s-au finalizat prin valorificarea frauduloasa la fier vechi a mijloacelor fixe si a terenurilor. In cazul unor tranzactii terenurile din incinta unitatilor economice de stat nici n-au fost luate in calcul ca element de negociere (preferandu-se spaga) desi valoarea de piata a acestora era foarte mare. Privitor la rentabilizarea economiei sau a industrie daca ar fi existat o strategie nationala situatiile de “esec” puteau fi evitate.