Un imens talent, o frumuseţe magistrală şi o inteligenţă inimaginabilă

În curând va ieşi o biografie a actriţei Romy Schneider, „Destinul blestemat al unei principese triste”, în care se vorbeşte despre succesul său cinematografic, dar şi despre amorurile nefericite. Un prilej pentru a ne reaminti de această incomparabilă şi splendidă actriţă, de talentul său.

Să ne mai amintim şi de „Elle s’appelait Romy”, de Isabelle Giordano şi Daniel Biasini, o femeie care-şi revendica libertatea. Femeie, mamă, actriţă, excelentă în toate rolurile. Apoi, „Romy – C’est la vie”, semnat de Giancarlo Botti, cu o prefaţă de Michel Piccoli, cu textul Hannei Schygulla, şi „Des lilas blancs en hiver”, de Christian Dureau, o biografie ilustrată. În 14 aprilie 2011, cartea semnată de Alain Delon, „Les Femmes de ma vie”, cu peste 200 de fotografii alb-negru şi color, o are în prim-plan pe Romy Schneider. În august 2010 apărea în colecţia „Destinele starurilor”, alături de nume ca Madonna, Johnny Hallyday, Mickael Jackson, volumul „Romy Schneider: L’ultime Star” de Guillaum Evin. Răvăşitoare imaginile încă necunoscute publicului din „Romy dans l’enfer”, în care apare ca o femeie sexy, senzuală, libertină, geloasă, într-un film neterminat al lui Henri-Georges Clouzot. Actorul Serge Reggiani a părăsit filmările din cauza unei puternice depresii, Jean Louis Trintignant, chemat să-l înlocuiască, a plecat după 48 de ore, iar Clouzot a fost victima unui atac cardiac. Romy Schneider apărea mai frumoasă ca niciodată.

Nostalgia timpurilor pierdute

Cea mai recentă biografie a lui Romy Scneider

Rosemarie Magdalena Albach-Retty s-a născut în 1938 la Viena, a jucat în peste 60 de filme şi are şi astăzi nenumăraţi fani.

O viaţă nefericită şi tumultuoasă, marcată de nenumărate suferinţe, dar şi de mari succese, până într-o noapte când n-a mai reuşit să le facă faţă.

Rănile sale erau nenumărate. Încă de copil a fost „uitată” într-un colegiu, după divorţul părinţilor săi. În ’79, primul său soţ, Harry Meyen Haubenstock, se sinucide. După despărţirea în 1975 de acesta se luptase pentru câştigarea custodiei fiului lor, David, care, din nefericire, rămas nesupravegheat, încercând să sară gardul de fier al casei, a rămas înfipt în colţii de metal ai gardului şi a murit. Moartea lui şi sinuciderea fostului soţ provoacă o mare suferinţă actriţei, care devine dependentă, încetul cu încetul, de alcool şi medicamente antidepresive. Urmează iubiri nefericite, frica de bătrâneţe, deşi era încă tânără. Din acel moment Schneider nu a mai trăit, ci a supravieţuit. A devenit dependentă de alcool şi de somnifere.

Ultimul star

O viaţă trăită la temperatură înaltă. La 15 ani ea declara că era îndrăgostită de desen şi de pictură, iar pasiunea pentru actorie s-a născut în momentele de singurătate provocate de absenţa mamei sale. Actriţa Hildegard Kneff, într-un interviu republicat de „Gemese” la câţiva ani după dispariţia lui Romy, povestea că mama ei, care locuia la 25 de kilometri distanţă de colegiu, venea s-o vadă cel mult de trei ori pe an.

După ce urmează câteva studii de specialitate, având-o ca impresar pe mama sa, celebra actriţă austriacă (medaliată cu aur în 1982 la „German Film Awards”) debutează în cinema, alături de aceasta, la numai 15 ani, în 1953, în drama „Wenn der weiße Flieder wieder blüht” (Când liliacul alb înfloreşte din nou), în rolul Evchen Forster.

În rolul Sissi

Cinematograful va cimenta relaţia dintre fiică şi mamă şi va face să explodeze naturaleţea sa graţioasă în pelicula în care o interpreta pe Împărăteasa „Sissi”, în regia lui Ernst Marischka. Acesta a devenit în mod ironic o „capodoperă culturală”, fiind un film mediocru, dar aducându-i gloria. De altfel, nu îi plăcea să fie numită Sissi, nu iubea acest rol.

O mare iubire, Romy Schneider şi Alain Delon

Îl are ca partener pe Alain Delon în „Christine” (1958), o poveste romantică după Arthur Schnitzler, în regia lui Pierre Gaspard-Huit, de care se îndrăgosteşte nebuneşte, fiind consideraţi mult timp „Logodnicii de aur” ai cinematografiei acelor vremuri. Actriţa austriacă era gata pentru a debarca la Paris, unde va întâlni tot ceea ce o tânără frumoasă îşi putea dori: extazul fanilor, euforia colegilor de platou, dar, mai mult decât orice, pasiunea lui Alain Delon, care, după cum scria Cocteau, era aceea a „unui animal feroce”. În spatele frumuseţii sale, cu părul negru şi ochii de un albastru intens, cu gene lungi, cu o faţă puternică şi lineară, dădea senzaţia unei femei periculoase.

Cu Luchino Visconti în timpul repetiţiilor

Schneider acceptă riscul şi se lansează într-un vârtej amoros, resimţind o gelozie arzătoare pentru Luchino Visconti, care o provoacă propunându-i rolul Annabelei din versiunea teatrală „Ce păcat că-i curvă”, după John Ford. Ea intră în Olimpul celor mari, de calibrul unor Ingrid Bergman, Anna Magnani, Simon Signoret, Edith Piaf, Jean Marais, Curd Jurgens. Parisul o adoptă şi o face să-şi schimbe look-ul în felul lui Coco Chanel, subliniindu-i ochii de pisică, devenind frumoasa doamnă conştientă că luptă pentru iubitul ei şi că vrea să ajungă în vârful carierei.

Cu Sofia Loren şi Alain Delon la Cannes în 1962

Dar în viaţa lui Delon apare o altă femeie, Nathalie. Romy Schneider găseşte pe masă un buchet de trandafiri trimis de Delon prin care îi spunea adio.

Soseşte primul film american, „Învingătorii”, în regia lui Carl Foreman, cu Albert Finney, Eli Wallach, Elke Sommer, George Hamilton, George Peppard, Jeanne Moreau, Melina Mercouri, Peter Fonda, Romy Schneider, Senta Berger, Vince Edwards, urmat de proba crucială cu Orson Wells, care, în „Procesul”, o transformă în asemenea măsură încât devine chiar urâtă. Pentru această peliculă este răsplătită cu „Steaua de Cristal” a Academiei de Cinema.

În Boccaccio 70

Apoi, Visconti o distribuie în „Boccaccio 70”, serialul italienesc, după o idee de Cesare Zavatini, fiecare episod purtând amprenta unui regizor, Federico Fellini, Luchino Visconti şi Vittorio De Sica. În „Ciao Pussycat” apare alături de Peter O’Toole şi Peter Sellers, în regia lui Clive Donner. Claude Sautet, după „Amantul”, o vrea în nenumărate filme. Simţindu-se abandonată, se aruncă în braţele actorului german Harry Meyen, cu care se căsătoreşte în 1966.

Alain Delon şi Romy Schneider în Piscina

O relaţie agitată, plină de abandonuri, fracturi, răni. Urmează minunata peliculă „Piscina”, în regia lui Jacques Deray, aflându-se din nou în braţele lui Delon. Va relua rolul Sissi, în 1973, în „Ludwig… ou le crépuscule des dieux” (Ludwig sau amurgul zeilor), regizat de Visconti, pentru care primeşte „César” pentru cea mai bună interpretă. Va mai obţine această distincţie, în 1979, pentru „O istorie simplă” a lui Claude Sautet.

Romy Schneider şi Alain Delon în 1958 în filmul Christine

După Harry, are o altă aventură cu actorul elveţian Bruno Ganz, ducând o viaţă mondenă. Se căsătoreşte cu Daniel Biasini, cu care are o fiică numită Sarah Magdalena Biasini, născută pe 14 iulie 1977, azi la rândul ei actriţă (interpreta rolului Marie Destrade din filmul „Nous nous sommes tant haïs” din 2007), care pe lângă asemănarea fizică extraordinară cu celebra ei mamă a trăit şi o frumoasă poveste de dragoste cu Anthony Delon, fiul lui Alain Delon şi al actriţei Nathalie Delon.

În timpul căsătoriei cu Daniel Biasini

După un timp, în viaţa ei apare un alt bărbat, tânărul producător Laurent Petin, care aduce calmul în viaţa sa frenetică şi autodistructivă… El va fi cel care o va găsi moartă în dimineaţa din 29 mai 1982. La înmormântarea sa s-au strâns toţi cei care au iubit-o, Gérard Depardieu, Jean-Claude Brialy, Michel Piccoli, Claude Sautet, Laurent Pétin. Doar Alain Delon a lipsit, deşi acesta mărturisea într-un interviu acordat că ea a fost iubirea vieţii sale.

Adio, Romy!

În memoria ei se decernează din 1984 trofeul „Prix Romy Schneider” actriţelor tinere din Franţa, iar la Viena se acordă anual premiul „Romy”, cea mai importantă distincţie a televiziunii austriece. Francezii au numit-o „cea mai mare actriţă a secolului XX”.

Romy avea nevoie să iubească şi să fie iubită, să primească şi să dăruiască.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.