Vinerea Mare, numită în popor și Vinerea Neagră

În Sfânta și Marea zi de Vineri, credincioşii prăznuiesc înfricoșătoarele Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos.

În Vinerea Mare, numită în popor și Vinerea Neagră, nu se oficiază Sfânta Liturghie, fiind o zi aliturgică, în care se ţine post total.

Dimineaţa, Epitaful este scos din Sfântul Altar şi aşezat în mijlocul bisericii, pe o masă. După ce sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful, credincioşii trec de trei ori pe sub această masă, rememorând trecerea prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a ridica din păcat pe cei adormiţi.

În centrul acestei slujbe stă Prohodul (slujba de înmormântare), o serie lungă de cântări bisericeşti în formă de versuri, care reprezinta încheierea unei adevarate drame care începe cu prinderea Mântuitorului şi se sfârşeşte cu punerea Lui în mormânt.

Tot în Vinerea Mare are loc procesiunea în timpul căreia, în dangăt de clopot şi toacă, biserica se înconjoară cu Sfântul Epitaf (o pânză care reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului), moment ce simbolizează cortegiul de îngropare a trupului Mântuitorului. La final, Epitaful va fi aşezat pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.

Începând cu seara Floriilor şi până în Vinerea Mare, în biserică s-au săvârşit Deniile, slujbe nocturne închinate Patimilor şi Răstignirii lui Iisus Hristos, momente ce preced Sărbătoarea Învierii Domnului.

Denia de Joi seară este cunoscută și drept Denia celor 12 Evanghelii.
Sinaxarul rezumă conţinutul celor 12 evanghelii care se cititesc la această slujbă, în care sunt celebrate Patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și înainte de toate Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El, potrivit basilica.ro.

În chip firesc, ele stăruie îndelung asupra smereniei negrăite şi pogorârii (kenozei) cele necuprinse de minte, a Domnului, scrie creştinortodox.ro.
„Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit” (Antifon 10). „Astăzi a fost spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape; cu cununa de spini a fost încununat Împăratul îngerilor, cu porfira mincinoasă este îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori…”. (Antifon 15).

„Fiecare mădular al sfântului Trup a răbdat ocara pentru noi; Capul – spini, faţa – scuipări, obrazul – loviri cu palme, gura – gustarea oţetului cel amestecat cu fiere, urechile – hulele cele păgâneşti, spatele – biciuiri, şi mâna – trestie, întinsorile a tot trupul pe cruce şi cuie, încheieturile şi coasta – suliţa”. (la Laude).

„Văzându-Te pe Tine, Cuvinte, spânzurând pe Cruce, Fecioara cea fără prihană, tânguindu-se cu milă ca o maică, s-a rănit la inimă cu amar, şi suspinând cu durere din adâncul sufletului, zgâriindu-şi obrazul, se chinuia… ”.(Stihoavna).

Însusi Domnul îi întreba cu mâhnire şi nedumerire: „Poporul meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am suparat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curaţit, pe cei morţi i-am înviat! Poporul meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit!” (Antifon, 12).

În Sfânta Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, învingând moartea, iar seara are loc slujba Învierii când credincioşii cântă “Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.