100 de ani de la inaugurarea primei misiuni diplomatice oficiale românești în SUA

Centenarul Marii Uniri este marcat, începând cu luna ianuarie, de un eveniment de o deosebită semnificație istorică în făurirea României reîntregite între granițele ei firești: deschiderea primei reprezentanțe diplomatice a țării noastre la Washington.

Într-adevăr, la data de 15 ianuarie 1918, Doctorul Constantin  Angelescu (1869 – 1948) i-a prezentat Președintelui SUA, Woodrow Wilson, scrisorile de acreditare ca „Trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar al Majestății sale Regele Ferdinand pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii în misiune specială”. Cu alte cuvinte, Constantin Angelescu devine primul Ambasador al României în SUA și conducătorul celei dintâi misiuni diplomatice oficiale românești pe pământ american. Dupa 57 de ani de la stabilirea primelor contacte diplomatice, a putut fi înființată prima legație românească la Washington și deschisă astfel cale liberă relatiilor diplomatice bilaterale dintre cele două țări.

Momentul hotărâtor care l-a determinat pe primul ministru de atunci, Ionel Brătianu, să trimită în sfârșit prima misiune diplomatică românească dincolo de Atlantic a fost prilejuit de intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial la începutul lunii aprilie1917. Deși România era ultimul stat din Balcani care încă nu avea reprezentanță diplomatică la Washington, desemnarea  ministrului plenipotențiar a mai întârziat câteva luni, deoarece abia pe data de 7 octombrie 2017 a fost emis Decretul regal cu nr.1107 prin care postul de la Washington îi era încredințat lui Constantin Angelescu. Alegerea sa nu a fost dintre cele mai ușoare,tocmai din pricina condițiilor impuse de Brătianu: viitorul ministru plenipotențiar la Washington trebuia să fie un bun patriot, susținător credincios al principiilor și înțelegerilor României cu Antanta, o personalitate de renume internațional și, nu în ultimul rând, suficient de bogat pentru a putea suporta din propria lui avere toate cheltuielile cu transportul și organizarea reprezentantei diplomatice. Meritul Dr Constantin Angelescu a fost acela de a fi înțeles că realizarea idealului național nu putea fi posibilă atunci fără sacrificii personale.

Imediat după ce au fost eliberate scrisorile de acreditare, el a plecat spre Paris pe un drum destul de lung, cu ocolirea teatrului de război și escale la Petrograd si Londra. Rămâne la Paris aproape o lună, timp în care rezolvă chestiunile financiare și de organizare ale staff-ului viitoarei Legații .

În mod aproape simbolic, din staff făceau parte N.H.Lahovari, ca secretar de legație, din familia care a dat țării cei mai străluciți diplomați din întreaga ei istorie, un evreu, Al.Rubin, fotograf și operator cinematografic, pe post de atașat cu probleme speciale și un erou de război, invalid, maiorul L. Teisanu, ca atașat militar. Cu această echipă, Dr. Constantin Angelescu se îmbarcă la 20 decembrie 1917, din Bordeaux,  pe transatlanticul „l’Espagne „, cu direcția New York. Printre bagaje, laolaltă cu documente, broșuri și cărți, se aflau câteva zeci de role cu peste 4.000 de metri de peliculă cinematografică menite să le înfățișeze americanilor realitățile românești, luptele, sacrificiile și greutățile fără de seamăn întâmpinate de armata noastră de-a lungul războiului.

La începutul lunii ianuarie 1918, membrii Legației ajung la Washington unde sunt cazați la Hotelul Shoreham de pe Connecticut Avenue, hotel care există și astăzi. Pe lângă încăperile închiriate pentru personal este închiriat pe „termen lung” și un apartament care avea să servească drept sediu al Legației până prin anul 1924, când statul român cumpără actuala clădire a Ambasadei României. De la Hotelul Shoreham au plecat spre Departamentul de Stat American, aproape în fiecare zi din iarna anului 1918, mesajele guvernului român și informatii despre lupta românilor din Transilvania, Basarabia și Bucovina pentru libertate și unitate națională.

După o săptămână de la sosirea Dr. Constantin Angelescu în capitala Statelor Unite, președintele Woodrow Wilson rostește celebrul „Discurs în 14 puncte”, primit cu mare încredere și entuziasm de sutele de mii de emigranți transilvăneni, sărbi, muntenegreni și unguri. Atenția acestora era atrasă în special de punctul 10, în care se spunea: „Popoarelor din Austro-Ungaria, al căror loc între națiuni dorim să-l pregătim și să-l asigurăm, trebuie să li se dea cea mai liberă posibilitate de dezvoltare independentă”.

Prima intrevedere a membrilor misiunii diplomatice românești  cu oficialitățile americane are loc la 15 ianuarie 1918, dată la care Doctorul Constantin Angelescu este primit în Salonul Diplomaților de la Casa Albă, unde îi prezintă Președintelui Woodrow Wilson scrisorile sale de acreditare. Într-o atmosferă caracterizată ca fiind „cordială”, ministrul s-a referit în intervenția sa la scopul pentru care România a intrat în război, respective „eliberarea fraților supuși unui jug greu de răbdat” și pentru a face să „triumfe domnia dreptului și a libertății”, subliniind  în încheiere, încă o dată, că : „Noi am intrat, deci, în război, alături de marile națiuni care au înscris sub drapelul lor dreptul naționalităților de a dispune de ele însele”.

Răspunsul Președintelui Wilson a început cu o apreciere a contribuției României la cauza Antantei, a continuat cu exprimarea încrederii că, deși relațiile bilaterale de până acum nu au fost prea eficiente, ele se vor întări prin „lupta și suferința comună”, încheindu-se cu asigurarea că „Statele Unite sunt fericite să-și fi eliberat brațul pentru protecția țării dumneavoastră și a aliaților”.

Românii de pe continentul american au fost cei dintâi care i-au salutat pe reprezentanții Guvernului de la Iași cu bucurie, speranță și, uneori, cu un entuziasm de nedescris. Unii dintre ei au venit chiar la Washington pentru a le ura bun venit și a le  transmite sentimentul solidarității naționale și frăției cu cei de acasă. În toate orașele americane cu importante comunități românești au fost organizate întâlniri, mitinguri și manifestări festive la care, alături de Dr. C. Angelescu, au participat înalte personalități politice americane și reprezentanți ai presei. La New York, Chicago, Trenton, Detroit, Indiana Harbor, Cleveland, Pittsburg,Youngstown-Ohio au fost organizate astfel de adunări cu un puternic răsunet atât în rândurile emigrației românești, cât și în cele ale nativilor americani. Manifestatiile de la Chicago, începute la 17 februarie 1918 printr-o adunare la care au participat 6.000 de persoane, au continuat încă alte patru zile cu defilări pe străzile orașului, defilări la care participanții fluturau tricolorul românesc  având în fruntea lor fanfara care cânta „Deșteaptă-te Române”.

Adunarea cea mai importantă prin semnificația și consecințele ei a fost Congresul parohiilor românești din SUA, convocat la Youngstown în zilele de 9 și 10 martie 1918. La acest Sinod , desfășurat în prezența ministrului plenipotențiar la Washington, Dr. Constantin Angelescu, a avut loc depunerea jurământului de credință și subscrierea actului de credință față de Mitropolia de la Iași și București a bisericilor ortodoxe. Mai exact, parohiile românești din SUA au făcut primul pas spre Marea Unire hotărând să se rupă de Mitropolia de la Sibiu, „robită, lipsită de drepturi și umilită” și, în mod firesc, să se supună bisericii din Regatul liber al României. Cu acest prilej a fost citit, în cadru solemn, „Hrisovul de închinare și supunere a românilor ortodocși din Statele Unite ale Americii de Nord către Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei”, document care precede Proclamația de la Alba Iulia ,actul în sine fiind totodată și o anticipare cu nouă luni a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Un alt aliat care ar fi trebuit câștigat pentru apărarea cauzei românești era comunitatea evreiască din Statele Unite. Cu toate că nu avea un mandat ferm în această privință din partea guvernului român, Dr. Angelescu a încercat în întâlniri private cu reprezentanții organizațiilor evreiești să-i asigure că, după război, evreilor din România aveau să li se acorde drepturi cetățenești egale cu cele ale majoritarilor, obținând, la rândul său, promisiuni de încurajare și susținere a luptei poporului roman „din care facem și noi parte”.

Încă de la începutul misiunii sale diplomatice pe pământ american, Dr Constantinl Angelescu a avut grijă să aibă o relație bună cu presa, iar ziariștii sa fie bine și corect informati atunci când scriau despre țara noastră. Aproape imediat după sosirea la Washington, a fost invitat de Agenția „Associated Press” la o mare conferință de presă cu participarea a peste 150 de reprezentanți ai publicațiilor din America și a peste 100 de membri ai Congresului. Acestora le-a vorbit despre „tot ce a făcut România pentru cauza Aliaților și drepturile noastre seculare asupra ținuturilor locuite de români”. Pentru ilustrarea conferinței sale au fost proiectate filmele cinematografice aduse din țară. La sfârșitul conferinței de presă, în cuvântul său de mulțumire, președintele Agenției „Associated Press” i-a asigurat pe reprezentanții Regatului României de întregul sprijin al presei americane. Din acea memorabila zi, aproape că nu a existat manifestație sau eveniment românesc care să nu afle un ecou favorabil în presă, de la ziarele de prestigiu, New York Times sau Washington Post, până la cele mai modeste publicații din ungherele cele mai îndepărtate ale teritoriului american.

Tot acum sunt create și primele consulate românești de pe continentul nord- american, începând cu cele de la New York, Chicago, Cleveland, Pittsburgh și continuând cu cele din Canada, în Hamilton și Montreal. Crearea acestor consulate a fost o acțiune binevenită pentru intensificarea relațiilor dintre diversele organizații, comitete, societăți ale românilor americani, inclusiv  în privința strângerii de fonduri de întrajutorare. Dupa război, consulatele au avut un rol important în procesul de repatriere a românilor americani care doreau să revină „acasă”, adică într-o țară liberă, unită și puternică. De altfel, dupa 1919, emigrația românilor spre SUA a scăzut la zero.

Oficial, misiunea diplomatică a Doctorului Constantin Angelescu a încetat odată cu retragerea guvernului Alexandru Averescu și venirea la putere a guvernului condus de Al. Marghiloman însărcinat cu semnarea păcii separate cu Puterile Centrale. Pe 16 aprilie 1918, Marghiloman dispune ” încetarea tuturor misiunilor de propagandă în străinătate și altele”. Dar, ca să-și  protejeze diplomații de această nouă umilință, Regele Ferdinand semnase deja decretele de rechemare din posturi. ”Decretul de încetare a misiunii speciale a Domnului Constantin Angelescu pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii” poartă numărul 685, din data de 7 Aprilie 1918. În locul lui va rămâne la Washington însărcinatul cu afaceri străine, N.H.Lahovari. Abia în 1922, după patru ani de absență, România va trimite un nou ministru plenipotențiar la Washington.

Ioana Angelescu, președinte Fundația Grigore Monteoru

Cine a fost Doctorul Constantin Angelescu, primul Ambasador al României în SUA

Doctorul Constantin Angelescu s-a născut la 22 iunie 1869, în Craiova, ca fiu al lui Dumitru Angelescu, un ”comersant” din Cetatea Banilor și al Teodorei, care provenea dintr-o familie de români ardeleni. Agoniseala tatălui i-a permis ca, după terminarea studiilor liceale, să urmeze Facultatea de Medicină din Paris, la întoarcerea în țară fiind numit chirurg la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, obținând apoi, în 1903, catedra de clinică chirurgicală la Facultatea de Medicină din București.

Între timp, în 1899, se căsătorise cu Virginia, fiica marelui industriaș și proprietar, Grigore Constantinescu-Monteoru, unul dintre primii întreprinzători români în domeniul extracției și expoatării petrolului, dar și cel care crease pe moșia lui, stațiunea Sărata-Monteoru de lângă Buzău, un adevărat ”Karlovy Vary” autohton, ce devenise faimoasă pentru beneficiile apelor termale sărate. În 1901, dr. Constantin Angelescu a intrat în rândurile Partidului Național Liberal, devenind ulterior deputat, apoi, la 4 ianuarie 1914, ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Ionel Brătianu, având ca prioritate organizarea serviciului sanitar al armatei.

Declanșarea Primul Război Mondial, ieșirea României din neutralitate în august 1916 și evenimentele nefaste de pe frontul de luptă al acelui an, ce au culminat cu ocuparea Bucureștiului de către trupele germane și retragerea Familiei Regale și a guvernului român la Iași, au dus inclusiv la refugierea familiei dr. Constantin Angelescu la Odessa, în Rusia, de unde omul politic, ce ieșise din cabinetul liberal în decembrie 1916, a reușit să o trimită pe căi ocolitoare în capitala Franței, la Paris. Acestea erau condițiile în care, în urma propunerii lui Ionel Brătianu de înființare a unei legații oficiale în Washington, numele dr. Constantin Angelescu a fost propus Regelui Ferdinand, dar și autorităților americane, pentru însărcinarea cu o asemenea misiune

După retragerea din postul de la Washington, dr. Constantin Angelescu va ajunge la Paris unde i se va alătura lui Take Ionescu, ca vicepreședinte al Consiliului Național pentru Unitatea Românilor, în lupta pentru realizarea năzuinței naționale de unire a tuturor provinciilor române, de realizare a Marii Uniri. Dr. Constantin Angelescu va fi prezent, de asemenea, în calitate de delegat al României, la lucrările Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) ce a urmat încheierii războiului și care a statuat prin prevederile ei ceea ce, pe toată durata anului 1918 devenise deja o realitate concretă: unirea tuturor românilor în conturul granițelor României Mari.

În deceniile ce au urmat Marii Uniri, dr. Constantin Angelescu va întreprinde o uriașă muncă de înnoire a școlii românești, fiind, cu intermitențe, vreme de peste un deceniu, în perioada 1918-1938, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Din această postură, dincolo de crearea a peste 12.000 de locașuri școlare, a reformat învățământul românesc, prin opera sa fiind pus ”la dreapta” lui Spiru C. Haret, ca importanță în dezvoltarea și modernizarea școlii din Regatul României. De asemenea, la initiative sa au fost înființate Academia de Științe și Academia de Medicină, dr. Angelescu fiind președintele acestora până la desființarea lor, în 1948, de către comuniști.

Devenind din 1934 membru de onoare al Academiei Române, dr. Constantin Angelescu a deținut între 1923-1947 și funcția de Președinte al Comitetului de conducere a Ateneului Român. Primul Ambasador al României în SUA și marele reformator și ctitor de școală românească s-a stins din viață la 14 iunie 1948 pe patul spitalului francez din București, după ce fusese alungat din propria-i casă de autoritățile comuniste.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.