Enigmele infinite. Vocalize în Do Major (XXVIII)

78. Suveranul care n-a intrat în istorie

Spre deosebire de sacrosancţii săi predecesori, Bratu’tu al IV-lea n-a intrat în istorie. Un istoric faimos chiar ne-a lăsat celebra sentinţă: „Bratu’tu IV parcă degeaba a ocupat tronul“. Drept urmare, nici bibliografia legată de acest rege nu este prea bogată, ba chiar din contră, aproape că nu există deloc. Cu atât mai dificil ne vine astăzi, după atâtea secole, să putem reconstitui motivul acelei domnii atât de palide.

În încercările noastre, am pornit de la faptul că, deşi „Bratu’tu IV parcă degeaba a ocupat tronul“, totuşi el n-a fost radiat din pomelnicele oficiale, asemenea altor suverani ai ţării sale. Singurele două explicaţii ar fi că, pe când unor regi mult mai faimoşi le-au fost distruse statuile, le-au fost demolate uriaşele monumente funerare şi au fost literalmente eliminaţi din succesiunea oficială a monarhilor, numele lui Bratu’tu IV n-a fost eradicat fie pentru a se păstra un exemplu de contrast suficient de evident faţă de regii cu adevărat glorioşi, fie pentru că el n-a lăsat în urmă realizări măreţe, însă nici n-a deranjat pe nimeni. Bratu’tu IV n-a părăsit tronul în urma unei lovituri de palat şi s-a stins pe augusta lui saltea, la o vârstă venerabilă. (Nu se cunoaşte exact data morţii sale, întrucât se pare că Bratu’tu V Cuceritorul l-ar fi urmat încă din timpul vieţii, când regele a preferat să se retragă în linişte pentru contemplarea mersului vieţii.)

O singură informaţie certă (?) ne-a rămas despre domnia palidă a lui Bratu’tu IV: în Manuscrisul Rugabutu, cronica exhaustivă a regatului, stă scris: „Bratu’tu IV n-a ridicat edificii măreţe, n-a purtat războaie cu nimeni, nici măcar n-a promulgat vreo condamnare la moarte. De altfel, pacea lungă nu i-a permis să aducă sclavi nici cel puţin pentru a-şi ridica un monument funerar unde să se odihnească după moarte, aşa cum se cuvine unui suveran. Pe tot timpul domniei sale, nu poate fi consemnat nici un eveniment mai deosebit“. Şi manuscrisul Rugubatu concluzionează ferm: „Bratu’tu IV n-a intrat în istorie“.

Din documentele păstrate în arhiva Cancelariei Regale, reiese că, pe vremea lui Bratu’tu IV, regatul a cunoscut cea mai mare creştere demografică. Degeaba, dacă mulţimea aceea nu s-a acoperit de glorie. Singura scuză ar fi că s-a format o populaţie suficient de însemnată pentru ca Bratu’tu V Cuceritorul – în veci fie-i pomenit numele! – să aibă destui bărbaţi apţi de jertfa supremă în campaniile-i de neuitat.

79. Porumbeii Papei

Conform unei vechi tradiţii, Papa Francisc I a eliberat din balconul de la Vatican un porumbel alb.

Conform unei vechi tradiţii, porumbelul alb eliberat din balconul Vaticanului a fost imediat atacat şi sfâşiat de alte păsări.

(„Tradiţie, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit […] din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică.“)

80. Enigmele infinite (II)

Raul Kloss n-ar fi ajuns niciodată un teolog bun, deşi în tinereţe şi-a dorit mai mult ca orice să îmbrace haina preoţească. (Mai ales după ce a văzut de copil mic respectul deosebit de care se bucura în comunitate abatele Wurm: fie nuntă, fie botez, fie înmormântare, abatele Wurm era aşezat mereu în capul bucatelor şi nimănui nu i-a trecut vreodată prin minte să-i conteste poziţia!) Şi totuşi Raul Kloss a trebuit să părăsească Institutul Teologic, după ce a pus mereu aceeaşi întrebare stupidă:

– „Geneza“, cea cu care a început totul, se deschide cu fraza „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul“, dar în Sfânta Evanghelie a lui Ioan suntem învăţaţi că „La început a fost cuvântul“. Păi, dacă la început a fost cuvântul, atunci abia după aceea ar fi trebuit să facă Dumnezeu cerurile şi pământul! Nu?

Degeaba i s-a explicat o dată, de două ori, de o mie de ori că timpul Domnului este infinit, astfel că pentru El nu există nici început şi nici sfârşit, Raul Kloss nu se astâmpăra:

– Păi, în Geneză scrie clar că Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul la început, iar Sfântul Evanghelist Ioan accentuează şi el la fel de clar doar cuvântul a fost… când? La început!

Până la urmă, Raul Kloss a trebuit să accepte că teologia îl depăşeşte, aşa că a abandonat visul de a sta în capul mesei la nunţi, botezuri şi înmormântări şi s-a făcut inginer de drumuri şi poduri. Iar chestiunea cu începutul a rezolvat-o spunându-şi că dacă, vorbind despre Dumnezeu, nu există început şi sfârşit, înseamnă că totul este veşnic. Chiar şi enigma care nu l-a părăsit niciodată. Fiind deci veşnică şi ea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.