87. Destin împlinit Şi, iată, Julius Zimberlan şi-a împlinit din plin destinul! Cu vârf şi îndesat, după cum se spune. De mic, aşa cum alţi copii doresc să ajungă aviatori sau scafandri, Julius a dorit să se facă nici mai […]
85. Unde se ascunde fericirea? – Uite, acum nu trec prin cine ştie ce necazuri şi totuşi nu sunt fericită, i s-a plâns Julia celei mai bune prietene, singura fiinţă căreia simţea că poate să i se destăinuie fără grijă. […]
83. O sinucidere de onoare A stârnit multă vâlvă descoperirea cadavrului domnişoarei Zizi B. Că a fost vorba despre o crimă, despre o crimă odioasă, nu se putea îndoi nimeni, mai ales după ce comisarul Dalander a arătat circumstanţele în […]
81. Un caz complex Ştiinţa medicală face adevărate miracole: numeroase baoli, care până mai deunăzi nici măcar n-au fost cunoscute, ocupă astăzi primele locuri în topul suferinţelor. Şi asta nu numai la adulţi, ci – vai! – chiar şi la […]
78. Suveranul care n-a intrat în istorie Spre deosebire de sacrosancţii săi predecesori, Bratu’tu al IV-lea n-a intrat în istorie. Un istoric faimos chiar ne-a lăsat celebra sentinţă: „Bratu’tu IV parcă degeaba a ocupat tronul“. Drept urmare, nici bibliografia legată […]
76. Întâlnirea La fel ca Petrică Popescu, nici Gioni Durmon nu era cunoscut drept un om extrem de punctual. Ba, chiar dimpotrivă, dacă îţi dădeai întâlnire cu Gioni Durmon, ştiai de la bun început că vei avea de aşteptat, în […]
72. Livrarea fericirii programate La Tribunalul Municipal a avut loc un proces extrem de mediatizat: Julius Zimberlan, profesor universitar şi doctor în filozofie, unul dintre personajele cele mai respectate din tot ţinutul, a fost acuzat că ar fi violat-o pe […]
70. Aproape întotdeauna profesionistul este agentul – De la un nivel încolo, valoarea artei nu creşte decât în ochii exersaţi ai profesioniştilor, i-a spus pictorul Julius Zimberlan violonistului Paolo Mauro. Stăteau, ca de obicei, în cafeneaua Roco şi erau amândoi […]
68. Deşi locuiau atât de aproape unul de celălalt, Julius Zimberlan şi Maria Pornbol nu s-au cunoscut După ce Julius Zimberlan, un bărbat încă prezentabil, a rămas singur în urma divorţului – care, aşa cum s-a demonstrat limpede şi la […]
66. Acţiunea de la ora şase (dimineaţa, bineînţeles) Într-o liniştită seară de septembrie, plimbându-se prin frumosul parc municipal, Marc Golazzo – simplă coincidenţă de nume cu celebrul Marc Golazzo – îi spuse, printre altele, lui Julius Zimberlan: – Acţiunea va […]
63. Naşterea şi moartea undei verzi Plimbându-se prin frumosul parc al municipiului, celebrul scriitor James Roth se destăinui lui Julius Zimberlan: – Mă aflu într-o situaţie extrem de delicată: când am scris romanul „Unda verde“, mi-am imaginat o forţă egală […]
62. „Încântătoarea poveste…“ Inchizitorul îl privi sever: – Recunoşti că pui în vânzare cărţi păgâne? – Recunosc. – Păi, nici n-ai putea să tăgăduieşti! Şi Inchizitorul luă de pe pupitrul său un volum gros, legat în piele de viţel, prins […]
56. De ce tocmai acum? Julius Zimberlan (desigur, tatăl) s-a îmbolnăvit şi medicul i-a recomandat o intervenţie chirurgicală lipsită de riscuri majore. De ce tocmai acum? s-a lamentat Julius Zimberlan (desigur, tatăl), tocmai acum când trebuie să mă prezint la […]
52. Midias Bunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, a fost, până la urmă, un om foarte bogat. Până la urmă… Într-o zi, pentru că l-a auzit că se plânge toată vremea de sărăcia lucie în […]
49. Julius Zimberlan cu adevărat fericit În popor s-a încetăţenit expresia „cele cinci simţuri“. De parcă ar fi doar cinci… Dar simţul echilibrului? Dar simţul timpului? Dar simţul foamei? Dar simţul oboselii? Etc. Julius Zimberlan avea toate acele multe simţuri […]
46. Despre nefericirea lui Julius Zimberlan, bunicul lui Julius Zimberlan Se spune despre bunicul lui Julius Zimberlan (pe care-l chema tot Julius Zimberlan) că s-ar fi lamentat lui Dumnezeu: – Vai, vai, vai, Doamne, nu mai pot de dureri! Parcă […]
42. Alba – neagra Alba – neagra conţine (şi încă în mod ostentativ!) enigma în sine. Încercând să rezolve o asemenea versiune denaturată, mulţi s-au păcălit şi continuă să se păcălească. Variantele vulgare din faţa diferitelor gări nu sânt decât […]
40. Ruşinea oraşului a fost lichidată În toamna lui 1927 a sosit în oraşul nostru un anume Julius Zimberlan, un domn elegant şi extrem de discret. A sosit, dar nu pentru a fi în trecere, ci chiar pentru a se […]
37. De ce se spânzură oamenii? Robert von Schaumberg a cinat la ROYAL: un aperitiv pe bază de icre negre şi ficat de gâscă, apoi un păstrăv cu trufe în sos tartar á la Rovigniac, precum şi un desert opulent […]
33. Celebrul infractor Wilhelm von Reichenbach se află pe drumul cel bun Celebrul infractor Wilhelm von Reichenbach, alias Rudy Spuhr, alias Sir John Ritch, alias Guby, aşa cum este cunoscut în cercul său intim de tâlhari, a hotărât brusc, de […]
29. Cu conştiinţa împăcată – Ia-mă pe după umeri, i-a spus ea, nu vezi cât mi-e de frig? El avea într-o mână umbrela şi în cealaltă geamantanul. Cum s-o ia pe după umeri, mai ales că era convins că ea […]
26. Viitorul nu-i decât o ipoteză, prezentul este sigur Robert Schmidt alias Pedro Sancez alias Igor Beriotov alias Fiara Neîmblânzită alias Simon Blumenfeld sunt doar câteva nume purtate de bestia în sfârşit capturată, judecată şi condamnată la moarte. Aşa că […]