Anul 1940 a reprezentat o etapă extrem de dificilă, dramatică și critică pentru istoria României, fiind marcată de pierderea unor însemnate suprafețe teritoriale, printre care s-au numărat Basarabia, Transilvania de Nord și Bucovina de Nord. În acest climat de criză politică și socială profundă, țara a fost organizată pe baze militariste și a fost oficial declarată Stat Național-Legionar la data de 14 septembrie 1940.
Conducerea noului stat a fost împărțită între generalul Ion Antonescu, investit ca prim-ministru cu puteri depline, și Horia Sima, liderul Mișcării Legionare, care a preluat funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.
Caracteristicile regimului, coguvernarea și climatul intern
Noua formă de guvernare autoritară instaurată în România a pus un accent deosebit pe promovarea ideologiei legionare și pe exercitarea unui control politic strict prin intermediul represiunii și al structurilor paramilitare proprii, cum a fost Poliția Legionară. Această perioadă de coguvernare, care a durat exact 138 de zile, până la data de 14 februarie 1941, a fost dominată de un climat intern extrem de tensionat, caracterizat prin manifestări de violență, acțiuni de răzbunare, corupție generalizată la nivel oficial și o puternică represiune politică și socială exercitată împotriva oponenților regimului la nivelul întregii țări.
De asemenea, în paralel cu aceste tensiuni interne, România a permis instalarea unui număr tot mai mare de trupe militare germane pe teritoriul național, orientându-se ferm spre o alianță politică și militară strânsă cu Germania nazistă.
Sfârșitul regimului și izbucnirea Rebeliunii legionare din ianuarie 1941
Divergențele profunde și tensiunile acumulate în mod constant între generalul Ion Antonescu și reprezentanții Mișcării Legionare, generate de pretențiile tot mai mari ale legionarilor de a controla în totalitate puterile statului, au degenerat în cele din urmă într-un conflict deschis la mijlocul lunii ianuarie 1941, eveniment cunoscut în istorie sub denumirea de Rebeliunea legionară.
În urma acestor confruntări violente și a evenimentelor sângeroase care au inclus și un puternic pogrom la București, elementele legionare au fost complet îndepărtate și eliminate din structurile de conducere ale statului român. Generalul Ion Antonescu a continuat să rămână la conducerea României, concentrând întreaga putere în mâinile sale și beneficiind în continuare de sprijinul direct al Germaniei naziste pentru a asigura stabilitatea regimului său militar.
Regimul autoritar a fost instaurat de către regele Carol II din 1930 până în 1940.
Din 1938 până în 1940 a instaurat și dictatura personala, a desființat Parlamentul, pt că la alegerile din 1937 nu a ieșit cine a dorit el
Putina rigoare nu strica
Istoria ,,trebuie cunoscută ,că sa nu se mai repete aceste fapte ! Poate așa vor învăța ceva ,,așa zisii Sugeranistii admiratorii lui dilimake !
Și unde e „marele rege mihai” în toată această poveste? De ce se lauda așa zisa familie regala cu realizările României?
Mai bine ei
La ce paranoia au „domnii” de azi din fruntea tarii, doar asemenea subiecte nu cred ca trebuies reamintite in ac moment. In ac moment tot ce nu le convine este extremist si putinist. Asta e paranoia pura. Este atat de enervant!!!
Cenzurati comentariile, dacă este asa, publicați-va articolele in redacția voastră între voi !.
Istoria se repeta in spirala modernizata.
Poate scrieți ale cui sunt semnăturile pe Tratatul cu Bulgaria