270 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai

Au trecut 270 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai, istoric, filolog, traducător și scriitor român, remarcabil reprezentant al Școlii Ardelene, director al școlilor din Transilvania și luptător pentru drepturile românilor transilvăneni.

Face parte din primul nucleu iluminist din cultura română, Școala Ardeleană, mișcare a intelectualității din Transilvania de la sfârșitul secolului XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, apărută ca urmare a excluderii românilor de la viața social-politică, conform actului cunoscut sub numele de „Unio trium nationum” (1437).

S-a născut la 28 februarie 1754, în localitatea Râciul de Câmpie, judeţul Mureș, în  casa  bunicului  din  partea  mamei, într-o familie – Ioan Șincai și Ana (născută Grecu) – care venea și își trăgea numele din satul Șinca Veche, din ținutul Făgărașului, unde strămoșii săi aveau un mic domeniu.

În primele clase de școală, a studiat în limba maghiară, în satul Săbed, judeţul Mureș, nu departe de locurile natale, apoi a învățat latina la școala reformată din Târgu-Mureș, între anii 1776-1778.

În anul 1768, devine bursier al seminarului iezuiților din Cluj, unde a studiat, timp de patru ani, gramatica și poetica.

În anul 1773, devenea profesor de retorică și poetică la Blaj, unde l-a avut ca elev pe Ion Budai Deleanu.

În 1774, se călugărește, sub numele de Gabriel, apoi își continuă studiile la Roma, de unde a obținut o bursă, la Colegiul „De propaganda fide”. Datorită faptului că învăța bine, a fost luat sub ocrotirea cardinalului Stefan Borgia, care era secretar la „De propaganda fide” și care l-a numit custode al bibliotecii acestei instituții. Apoi, a cerut și a obținut pentru el de la papa Pius al VI-lea favoarea de a putea să viziteze și bibliotecile Vaticana, Sopra la Minerva și Benedictina, unde Șincai a primit inclusiv un specialist care să îl ghideze prin biblioteci și să-i indice sursele în care se vorbea de români. Fiindcă după o muncă intensă de cercetare desfășurată în arhive și biblioteci din Roma, aici devine pasionat de istoria românilor, fiind preocupat de originea latină a poporului și a limbii române. Astfel, el a copiat și transcris cu exactitate orice fel de referire la istoria românilor.

În anul 1779, își ia doctoratul în filosofie și teologie. A fost un remarcabil poliglot, însușindu-și pe lângă limba română, latina, maghiara, germana, greaca veche, italiana și franceza.

Studiază la Viena și la Roma, alături de Samuil Micu, împreună cu care avea să elaboreze prima gramatică tipărită a limbii române, „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, care a apărut la Viena, în anul 1780.

În anul 1791, apărea „Supplex libellus valachorum Transsilvaniae”, un memoriu care sintetiza programul politic al mișcării, trimis împăratului Leopold al II-lea, prin care se cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte ce intrau în componenta Imperiului Habsburgic.

Școala Ardeleană era îndrumată, politic și cultural, de operele istorice și filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu, minți strălucite, erudiți, savanți de talie europeană, poligloți, toți cu studii teologice, filosofice și de drept canonic la Roma și Viena.

Mișcarea susținea emanciparea oamenilor prin educație și cultură, de aici și dezvoltarea și organizarea învățământului în limba română dar și latura erudită, ce cuprindea numeroasele tratate de istorie și filologie.  Tot la Viena, a studiat la Colegiul greco-catolic „Santa Barbara”, metoda conducerii școlilor naționale și dreptul.

În anul 1783, el publică două abecedare, un catehism și o gramatică elementară în limba latină, în 1784, împăratul Iosif al II-lea dă edictul pe tema învățământului, apoi, în anul 1785, Șincai este numit director al Școlii normale din Blaj, abia înființată, și al tuturor școlilor care urmau să se înființeze, în același an publicând a carte de aritmetică.

Din poziția de director al învățământului greco-catolic din Transilvania, Șincai a avut o contribuție fundamentală la răspândirea culturii în mediul rural, iar prin efortul său s-au construit peste 300 de școli cu predare în limba română.

În urma eforturilor sale de cercetare asupra istoriei românilor. Drept urmare, el a căzut în dizgrație, inclusiv episcopul greco-catolic al Blajului făcând tot ceea ce putea pentru a scăpa de el. Este arestat la 14 septembrie 1794, fiind întemnițat pentru câteva luni, iar după ce a fost eliberat, a constatat că rămăsese și fără slujbă, fiind concediat din postul de director al școlilor.

Pleacă la Viena, cu susținerea episcopului greco-catolic de la Oradea, Samuil Vulcan, pentru a-și căuta dreptatea la împăratul austriac, însă rezultatele nu au fost cele așteptate.

În fata acestei situații, fără nici un venit, fiind – după cum afirma – „izgonit din rosturile sale”, Șincai se exilează la moșia contelui Vass, în satul Sinea, lângă Kosice, pe teritoriul Slovaciei de astăzi, unde timp de șase ani i-a învățat carte pe copiii acestuia și unde va locui până la sfârșitul vieții.

Despre momentul plecării, Gheorghe Șincai avea să afirme: „mă ocrotesc la feciorul Contelui Vass, cel mai bătrân, ca la niște învățăcei ai mei, până ce voi sfârși munca pentru folosul Românilor, dintre cari unii mai vrea-m-ar mort decât să scriu unele ca acestea”.

În anul 1811, încheie lucrul la cea mai valoroasă lucrare a sa, scrisă sub forma analelor, „Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele așa de amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pe înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul de 34 de ani culese…”. Lucrarea nu a fost publicată în timpul vieții lui Șincai, doar fragmente din aceasta apărând în ”Calendarul de la Buda”, în anii 1808 și 1809. În același an – 1811 îi predă o copie manuscris a „Hronicii …”, episcopului Samuil Vulcan, la Oradea.

În anul 1812, Șincai pleacă pe jos la Blaj, cărând în spinare saci cu documente și manuscrise, fiind primit rece de clerul greco-catolic, în rândurile căruia își făcuse dușmani când se făcuseră alegeri pentru episcop pentru Blaj, votând atunci pentru contracandidatul actualului episcop Bob.

Tot pe jos s-a îndreptat, apoi, spre Cluj, pentru a obține autorizația de publicare a „Hronicii…”, însă cererea sa a fost respinsă, autorităţile afirmând că „opera e vrednică de a fi aruncată în foc iar autorul de pus în furci”. Ulterior acestor momente, Șincai a dispărut fără ca nimeni să știe încotro s-a îndreptat.

La 2 noiembrie 1816, Gheorghe Șincai a trecut la Domnul, la vârsta de 62 de ani, la Sinea, în Slovacia de astăzi.

 

Resurse:

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/literatura/portret;

https://adevarul.ro/stiri-locale/zalau/legenda-mortii-lui-gheorghe-sincai-cum-a-fost-1755184.html.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Dan Orghici 125 Articole
Author

5 Comentarii

  1. Peste treaba cu iezuiții nu pot trece ușor oricare i-ar fi meritele.

  2. Na măă, cultură,..”Gheorghe Șincai, magyaros írásmóddal Sinkay György (Mezősámsond, 1754. február 28. – Petőszinye, 1816. november 2.) román történész, nyelvész, fordító, költő, az erdélyi iskola …
    Állampolgársága: osztrák,..”

  3. Gheorghe Şincai eate unul din corifeii de seamă ai Şcolii Ardelene. S-a remarcat prin lucrările sale de limbă, in care a acţionat pentru temperarea etimologismului, simplificarea şi clarificarea definiţiilor, precizarea terminologiei. Contribuţia sa în această din urmă privinţă e deosebit de valoroasă. Celelalte scrieri ale învăţatului sunt manuale şcolare diverse (gramatică, aritmetică, ştiinţe naturale, „economie de cîmp” etc.)
    De asemenea a scris şi versuri, în româneşte şi latineşte, inclusiv o cronică autobiografică, Elegia Nobilis Transilvani Georgii Sinkai (Oradea, 1804):
    (Vezi: https://textbase.scriptorium.ro/sincai/elegia)

  4. @ „Calin”, 28 feb. 2024 la 15:13
    Ai cunoscut vre-un iezuit în balkanismul tău provincial? Eu am cunoscut doi. Pe unul, presa franceză l-a numit „ultimul iezuit al lui Ceaușescu”: 18 ani de închisoare pentru Credință! 18! Celălalt, francez, și-a dus misiunile din Rro’ pînă în Filipine.
    https://www.youtube.com/watch?v=cuTjBL28l0U
    Din mîna ta ce-a ieșit? Singura CULTURĂ amerindiană este opera de la 1600 pînă azi a iezuiților:
    https://www.youtube.com/watch?v=oxybk12n9DI
    Iezuiții te-au făcut pe tine, cel de azi, ca să poți scrie aici asta: „Peste treaba cu iezuiții nu pot trece ușor oricare i-ar fi meritele”.
    Altfel, scriai ca bulgarii azi, că în Regat limba slavonă și scrierea slavonă DUPĂ 1200 DE ANI
    https://en.wikipedia.org/wiki/Kardam_of_Bulgaria#/media/File:First_Bulgarian_Empire_by_Asparuh_to_Kardam_(680-_803).png
    le-au fost eliminate de MASONII FRANȚUJI abia la 1860 (identic-și-la-fel cu ce se întîmplă acu’ în Ukraina lu’ Jale’n’sky, cu schimbarea calendarului și mutarea Crăciunului și Anului Nou, ca să nu mai fie ca la frații lor ruși), cu modelul preluat din Transilvania! Spiru Haret, organizatorul învățămîntului lor modern, are o mărturisire ce sună cam așa: „pe la 1865 eu nu știam ce-s alea litere latinești”!
    În Rro’ interbelită nu se contesta faptul că cel mai bun liceu din Rro’ era Liceul Iezuit din Binș! …greco-catolic.
    Nenorocita aia de unire din 1918 a fost pregătită și făcută în proporție de 90% de greco-catolici, ortodokșii ardeleni (25% din populația de limba română de atunci) au fost aproape insignifianți în problemă (și economic, tot așa!), iar despre boul makidon Șaguna se cunoaște că i-a afurisit (EXCOMUNICAT, ca să pricepi mai bine situația de la acel moment istoric!) pe ortodokșii din subordinea lui care ar fi îndrăznit să scrie cu litere latinești! Gîndește, înainte de a scoate habotnikizme pe gură (sau prin tastatură, cum vrei).

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.