8 februarie. Primirea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza la București

24 ianuarie 1859 Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

La 8/20 februarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza era primit cu entuziasm la Bucureşti, rostind în aceeaşi zi o proclamaţie către ţară. Primirea de către bucureşteni a noului domnitor ales a luat caracterul unei manifestaţii extraordinare, cum nu se mai văzuse niciodată, subliniază istoricul Constantin C. Giurescu în lucrarea sa „Istoria Bucureştilor”.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi suita sa plecaseră din Iaşi la 4 februarie şi, în drumul spre Bucureşti, au trecut prin Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău. Pretutindeni, Cuza a fost întâmpinat cu mult entuziasm, atât în satele, cât şi în oraşele străbătute.

La sosirea în Buzău, Cuza a fost întâmpinat de comandantul dorobanţilor, venit cu drapelul tricolor, iar sunetul clopotelor a vestit intrarea sa în oraş. Seara, întregul oraş avea un aspect sărbătoresc, fiind iluminat şi pavoazat cu tablouri simbolizând Unirea, iar populaţia a manifestat până târziu pe străzi, potrivit volumului „Cuza Vodă” (autor Marin Mihalache, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967). La 7 februarie, domnitorul a intrat în Ploieşti, unde a fost întâmpinat de mulţime cu ovaţii prelungite, cântându-se cu însufleţire „Hora Unirii”. Steaguri împodobeau ferestrele, iar orchestra a cântat până a doua zi în centrul oraşului.

În dimineaţa zilei de 8 februarie, domnitorul şi-a continuat drumul spre Bucureşti, unde a ajuns în după-amiaza aceleiaşi zile. Aici au ieşit să-l întâmpine aproximativ o sută de mii de oameni, care i-au făcut o primire triumfală. Alexandru Ioan Cuza era însoţit de colonelul Pisoschi, prieten apropiat şi şef de cabinet, de căpitanul aghiotantul său Costache Silion şi de Dimitrie A. Sturdza, secretar particular.

„Tot poporul îl aştepta; se înşirase, de o parte şi de alta a drumului, cu 15 kilometri înainte de intrarea în oraş; Podul Mogoşoaiei gemea de lume; până şi acoperişurile caselor erau pline”, arată istoricul Constantin C. Giurescu în „Istoria Bucureştilor”. ”Sentimentul bucureştenilor faţă de noul ales s-a manifestat cu toată puterea cu prilejul sosirii acestuia în oraş. Încă în ajun, la 7/19 februarie, Kogălniceanu, care rămăsese aici, în aşteptarea domnului, îi scrie acestuia: ‘Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă.’ (…) Într-adevăr, a doua zi, o imensă mulţime a întâmpinat pe Cuza. Până dincolo de pădurea Bănesii se înşiraseră, de ambele părţi ale şoselei, zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii (…)”. (Constantin C. Giurescu, „Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966).

„În afară de imensa mulţime venită şi din satele din preajmă, precum şi din alte oraşe, întreaga garnizoană întâmpină alaiul. Nicolae Golescu, pe care, la sfatul lui Vasile Alecsandri, Cuza îl numise ministru de Interne, îi ieşi în întâmpinare dincolo de bariera oraşului, cu o trăsură domnească de paradă. Niciodată poate nu se mai văzuse în Bucureşti o asemenea manifestare populară. Pe Podul Mogoşoaiei, înţesat de lume, nu se mai găsea un singur loc liber la ferestre. Se urcaseră oamenii şi pe acoperişuri. Pe întregul drum stabilit alaiului domnesc fâlfâiau steaguri. Sunetele clopotelor bisericilor, dar şi cântecele, umpleau văzduhul acelei frumoase zile de februarie” (volumul „Cuza Vodă”, autor Marin Mihalache).

Într-un reportaj despre intrarea lui Cuza în Bucureşti, Nicolae Filimon subliniază faptul că Piaţa Teatrului Naţional era ornată cu piramide de brazi verzi, printre care erau aşezate numeroase lumini colorate; un mare portret al lui Cuza înconjurat de alegorii (Justiţia, Abundenţa, Gloria), având în partea de jos acvila şi zimbrul, era aşezat pe balconul teatrului; palatele publice, ca şi casele de pe Podul Mogoşoaiei fuseseră frumos împodobite, în timp ce la bariera Podului Mogoşoaiei fusese ridicat un arc de triumf. Corporaţiile de meşteşugari erau toate de faţă, fiecare staroste cu steagul în mână şi încins cu eşarfa tricoloră. Sunau clopotele celor 130 de biserici ale oraşului şi alaiul lui Cuza trecea spre Mitropolie, petrecut de uralele necontenite şi de strigătele de bucurie ale mulţimii, aminteşte istoricul Constantin C. Giurescu în lucrarea „Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”.

Cortegiul a ajuns în Dealul Mitropoliei odată cu amurgul. După trăsura domnitorului, înconjurată de un impunător escadron de cavalerie, mergeau miniştrii şi căpeteniile militare. „Valului de oameni veniţi de bună voie i se adăugau pompierii, elevii şcolilor, aduşi în mod organizat, şi, fireşte, armata”, conform volumului „Cuza Vodă”.

În continuare s-a oficiat un Te Deum, după care Alexandru Ioan Cuza şi suita sa au intrat în sala Adunării. Domnitorul a depus jurământul şi a rostit proclamaţia către ţară.

„Jur, în numele Preasfintei Treimi şi în faţa ţării, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate şi că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie întru ajutor!”, a rostit, astfel, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Referindu-se la reformele preconizate, domnitorul a spus: „Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obştească, noi sfătuim şi îndemnăm pe toţi compatrioţii noştri, de orice stare şi condiţie, ca să uite dezbinările şi urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea între fiii aceleiaşi ţări şi naţii, numai o deplină armonie între toate clasele societăţii, întrunind aşa toate puterile, poate să ne întărească, şi aşa şi guvernământul şi poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului” (textul integral a fost publicat în „Naţionalul” nr. 19 din 12/24 februarie 1859).

„Şi foarte mulţi înţelegeau că începe o eră nouă şi pentru oraş, că se pun temeliile unui viitor strălucit, că Bucureştii vor deveni capitala – unică – a ţării unite, cu toate avantajele de tot felul ce decurgeau din noua ipostază”, potrivit volumului „Istoria Bucureştilor”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4
Author

15 Comentarii

  1. De remarcat ca sursele citate sunt suta la suta romanesti, fara vreo relatare indepedenta. Apare astfel inevitabil un anume subiectivism in relatare.

  2. Nu stiu ce documente a găsit ăsta, dar a fost cea mai mare greșeală a lui Cuza Vodă să vină în București!…
    De aici i se va trage sfârșitul!…
    De altfel i se spusese la Iași că mutarea capitalei noului principat, da (editat) principat, nu stat!…se va termina cu domnia!…chiar ambasadorul Turciei ia atras atenția că în valahia coruptă viață nu-i va fi ușoară!…
    Si timpul ia dat dreptate!…
    Uitați-vă acum la acestă glumă de țară, cea mai coruptă țară din europa!…

  3. DOMNITORUL UNIRII a fost primit de ILEGALUL marxist alogen Kogalniceanu care-i asigurase numirea si care peste 7 ani urma sa-i fortzeze DETRONAREA, aspecte pe care „istoricii marxisti” mentionati le-au trecut sub tacere…Tot sub tacere au trecut FILIATIA
    lu Pisoski, prietenul polonez care urma sa organizeze din Principatele UNITE „rascoala poloneza” din 1863 din Polonia ruseasca!!!
    Deasemenea a celorlalti doi ALOGENI!!! Si sa nu-l uit pe CULTURNICUL marxist Alexandri…

  4. @Charlie
    Nu mai claxona badie. Daca inainte mai aveam cate o bruma de indoiala, acu’ chiar suntem siguri!

  5. SCLAVETELE MARXIST/BOLSEVIC „cib” recunoaste in sfarsit ca „e mai multi”, fapt care le da o senzatie de Securitate!!! Cu Comintern
    si Securitatea in spate nu mai au DILEME sau INDOIELI, totul le e clar, mai putin faptul ca GRECOTEIUL Alexandri a fost trimis de mic la Paris unde a luat „lumina” de la TERORISTUL Marx si a calatorit prin tot Vestul european pentru a-l contacta pe Garibaldi si
    Balcescu, pe Kogalniceanu si ceilalti MULTIAGENTI ai Imperiilor pe care urmau sa le INCENDIEZE!!!

  6. @Rammstein:

    Principatul tot stat este.

    Turcia sa vorbeasca de coruptie???

    Nu Romania este cea mai corupta tara din Europa. Ungaria este sub Romania in clasamentul general, respectiv locul 76, acelasi ca al Republicii Moldova si Macedoniei, fata de 63 al Romaniei.

    Vorbesti deci ca sa nu taci.

  7. CLONA CIE „Rammstein” dejecteaza de un deceniu pe forum ca ceausist basoid si mai nou i s-a tocit un „m” din pseudonimul de front repartizat special ca sa aminteasca de FOSTA BAZA AERIANA SUA/NATO din Ramstein-Germania…Are apucaturi de Mare urs siberian IREDENTIST care calca cu labele in ISTORIA ROMANIEI GENERICE prin CONTESTAREA marsava a STATUTULUI de STAT al Principatelor UNITE!?
    Europa era PLINA DE PRINCIPATE de sute de ani, iar Regatul Prusia s-a unit cu o multime de PRINCIPATE si REGATE devenind IMPERIUL German abia la 1871!!! Recunoastere internationala si INSTITUTII REPREZENTATIVE!!!

  8. ce bine era la voi in arghial, erati inca iobagi cu cizma grofului pe grumaz, dar erași in IMPERIO, ce mai. Fraieri atunci, azi si mâine.

  9. Fara REVOLUTIILE cele de REDESTEPTARE de tip NAȚIONALA a NEMULUI nostru cel ROMÂNESC din anii 1821/Valadimirescu si 1848/ Balcescu, IDEALURILE si SCOPURILE acestora …
    NU AR FI PUTUT EXISTA UNIREA cea NAȚIONALA (sub numele de ROMÂNIA) de la 1859, realizata sub DOMNITORUL cel PAMANTEAN/Cuza (1859-1866);
    NU AU FI EXISTAT, NICIODATA, cei patru UZURPATORI straini (dintre anii 1866-1947) de TRON al DOMNITORULUI cel PAMANTEAN/Cuza ;
    NU AR FI PUTUT EXISTA VICTORIA din RAZBOIUL de INDEPENDENTA din 1877, FARA JERTFA ARMATEI ROMÂNE FORMATA de catre DOMNITORUL cel PAMANTEAN/Cuza;
    NU AR FI PUTUT EXISTA VICTORIA din WWI si WWII, FARA JERTFA ARMATEI ROMÂNE FORMATE de catre DOMNITORUL cel PAMANTEAN/Cuza;
    NU AR FI PUTUT EXISTA REPUBLICA numita ROMÂNIA de AZI (post 1948), REALIZATA prin ALUNGAREA uzurpatorilor cei alogeni si straini de catre POPORULUI nostru cel ROMÂNESC, datorata VOINTEI noastre cele PAMANTEANE a NEAMULUI nostru cel NAȚIONAL.
    NU AR FI PUTUT EXISTA REPUBLICA numita ROMÂNIA de AZI (post ’89), FARA ARMATA cea ROMÂNA FORMATA de catre DOMNITORUL cel PAMANTEAN/Cuza.

    PS. Cel caruia NU-I PLACE de Vladimirescu, Balcescu, Cuza, Kogalniceanu, Alecsandri … ESTE doar un STRAIN (NEromân) si un ANTIromân/adica DOAR un TRADATOR de TARA/ROMÂNIA si de POPOR (poporul nostru cel MAJORITAR 90%)/ROMÂNESC !

  10. Permanent „se uită” să se spună clar că vilayetu’ VALAHIYA S-A UNIT CU vilayetu’ MOLDOVA! Uimirea s-a făcut în juru’ Muolduoviii!
    https://i.pinimg.com/originals/54/af/34/54af34ccd5a671fff7fe353625cd0304.jpg
    Da’ miticii au impresia că ei au-pus-coada-la-prună… NU, bre! Vițăvercea!
    Apoi, intriganții masoni franțuji – cei care au FĂCUT „unirea” (în două provincii otomane cu 99% analfabeți, mai înapoiate decît cele din Afghanistanu’ de azi!) – probabil șpăguiți dă mitici, au DECIS ca copitala să fie pusă la Bukalele înapoiat fanariot,
    https://s2.ziareromania.ro/?mmid=18a889e37a00e6870
    nu la Yeșii ce dădeau lecții bărăgănenilor! Așa că în continuare fondurile centralizate au fost colectate și „colecționate” dă Bukale, iar Yeșii au rămas în urmă, sărăciți, jefuiți sistematic dă mitici…

  11. @primirea triumphală în Phanar:

    Esti acelasi neispravit care spui tot felul de nerozii, chipurile din Ardeal cu dragoste. Nerozii spui si acum.

    Moldova si Tara Romaneasca nu erau vilayeturi, precum a fost Ungaria de exemplu. Intr-adevar, sufletul miscarii unoniste au fost moldovenii, dar asta nu inseamna ca unirea s-a facut prin mituirea muntenilor, cum vorbesti tu aiurea.

    Cit esti de imbicsit de ura dar si scurt la minte se vede din ce spui despre inapoierea romanilor din Principate. La fel, pretinsa harta cu halpogrupul I2. Uite aici un dcument despre acest hapogrup, subiect prea complex pentru mintea ta ratacita: https://www.eupedia.com/europe/Haplogroup_I2_Y-DNA.shtml.

    Matura pe la usa ta intii si lasa-i pe altii in pace daca vrei sa ai si tu pace.

  12. Tara noastra, dupa anul 1859 si pana astazi, se numeste ROMÂNIA avand drept CAPITALA orasul Bucuresti.
    Dupa numele purtat de catre Țara Românească a carui CAPITALA a fost orasul Bucuresti (atestat in 1459, iar drept capitala/cetate de scaun in 1465) .
    Orasul Bucuresti care a fost in Antichitate si CAPITALA Basileului GETO-DAC Burebista/(80-44 BC) numita ca Argedava.
    ROMÂNIA/ROMANIA a fost numit taramul nord-dunarean (de sub Brazda lui Novac) a Imperiului ROMAN si ROMAN de Rasarit dupa anii retragerii Aureliene/post 271 AD, si numit asa la anul 383 AD de catre Auxentiu de Durostorum.
    ROMANIA noastra fiind mentionata mai apoi drept Tara ROMANILOR (Wallachia) a Ducelui Ramunc in timpul lui Attila/(430-450 AD).
    ROMANIA (cea nord-dunareana) fiind ULTIMUL dintre taramurile RAMASE ale Imperiului ROMAN si a Imperiului ROMAN din Rasarit la anii 610-641 AD. Iar limba vorbita de catre locuitorii cei nord-dunareni, ramanand limba ROMANA dupa anii 610 AD, anii de grecizare a Imperiului Bizantin.
    ROMÂNIA, cea de dupa anii de UNIRI din 1859 si 1918, cea a NEAMULUI nostru cel MAJORITAR/ROMÂNESC (90%), NEAM vorbitor de limba ROMÂNA, TARA care a avut si are in mod PERMANENT drept CAPITALA orasul București.

  13. PS. Ungaria este doar o alta tara, numita asa dupa numele poporului cel migrator (din Siberia de pe Obi), popor pagan sosit si pripasit in Panonia la anii 900 AD.
    Acea tara si acel popor (migrator si pagan in raport cu religia noastra) NU AU AVUT NIMIC a FACE si NU AU CONTAT (fiind permanent doar un neam MINORITAR) cu TARAMUL nostru cel MAJORITAR ROMÂNESC. Inclusiv cel al Transilvaniei cele ROMANE/ROMÂNE …
    An Total Români Unguri Germani Sasi Note
    1730 ~725,000 57.9% 26.2% 15.1% – Austrian statistics
    1850 1,823,212 57.2% 26.7% 10.5% – Austrian statistics
    1869 4,224,436 59.0% 24.9% 11.9% – Austro-Hungarian population census
    1880 4,032,851 57.0% 25.9% 12.5% – Austro-Hungarian population census
    1900 4,840,722 55.2% 29.4% 11.9% – Austro-Hungarian population census
    1910 5,262,495 53.8% 31.6% 10.7% – Austro-Hungarian population census
    1919 5,208,345 57.3% 25.5% 10.6% – Romanian statistics
    1920 5,114,214 58.3% 26.7% 9.7% – Romanian statistics
    1930 5,548,363 57.8% 24.4% 9.8% – Romanian population census

  14. Un vilaiet (scris și ca în turcă vilayet pronunțare în turcă: /vilaːˈjet/; în franceză vilaïet sau vilayet) era o diviziune administrativă de prim ordin, sau o provincie a Imperiului Otoman, introdusă odată cu promulgarea Legii Vilayetelor (în turcă Teşkil-i Vilayet Nizamnamesi) din 21 ianuarie 1867.

    DECI vilayeturile OTOMANE au APARUT dupa UNIREA ROMÂNILOR din Tarile ROMÂNE din anul 1859, si fara a include vreun taram ROMÂNESC ! Asta a INSEMNAT ca ROMÂNIA era CONSIDERATA deja in Europa ca o tara SUVERANA si INDEPENDENTA la anul 1859 !
    DEH … ISTORIA BAT’O VINA !

  15. @doru popescu:

    Mai bine spui: deh, prostia si rautatea, bata-le toaca.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.