Rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare din Georgia, care au avut loc luni, arată că opozanţii preşedintelui proamerican Mikheil Saakaşvili, reuniţi în blocul Visul Georgian, au obţinut 77 din cele 150 de mandate parlamentare.
Începând din 2013, când expiră şi al doilea mandat prezidenţia al lui Saakaşvili, va intra în vigoare o constitutie care sporeşte puterile premierului, urmând ca acesta sa fie ales de parlament. Aşadar, actualii opozanţi ai lui Saakaşvili îşi vor putea întări guvernarea. Tot în 2013 vor avea loc alegeri prezidenţiale, analiştii considerând că Saakaşvili îl va desemna ca succesor pe actualul premier Vano Merabişvili, un personaj apreciat chiar şi de către actuala opoziţie.
Preşedintele Saakaşvili s-a adresat populaţiei şi a acceptat înfrângerea partidului său. În acest fel, Saakasvili asigură prima tranziţie paşnică la putere din istoria postsovietică a Georgiei. În 1992, primul preşedinte al Georgiei independente, Zviad Gamsakhurdia a fost înlăturat printr-un puci. Apoi, în 2003, Eduard Şevarnandze a fost înlăturat în urma protestelor de stradă, iar locul sau a fost luat de tânărul Saakaşvili.
Rezultatele oficiale nu sunt încă cunoscute, iar televiziunile georgiene prezintă rapoarte contradictorii, în funcţie de linia politica urmată de patronii posturilor. Însă chiar şi televiziunile apropiate regimului Saakaşvili, Rustavi şi Imedi, vorbesc de o cictorie cu 51% din voturi a opoziţiei.
Visul Georgian este o coaliţie formată din şase partide, condusă de miliardarul Bizdina Ivanişvili. Acesta şi-a dobândit averea de peste 6 miliarde de dolari făcând afaceri în Rusia. El a revenit in Georgia recent şi a lansat proiectul politic în urmă cu mai puţin de un an. Considerat un proiect excentrc şi fără substanţă, Visul Georgian s-a îmbogăţit cu opozanţi cunoscuţi ai lui Saakaşvili, precum fosta preşedintă a parlamentului, Nino Burjanadze, sau fosti miniştri precum Irakli Alasania şi Irakli Okruaşvili.
Aceştia s-au distanţat de Saakaşvili după invazia rusă din 2008. Acesta a fost inceputul sfârşitului pentru actualul regim, când preşedintele Saakaşvili a pierdut controlul unei treimi din teritoriul ţării, când se curitatea populatiei nu a putut fi asigurată şi când independenţa republicilor separatiste Osetia de Sud şi Abhazia a fost recunoscută de Rusia.
Presa occidentală se arată îngrijorată de prespectivele Georgiei, insistând pe suspiciunile existenţei unor legături între Bizdina Ivanişvili şi Kremlin, însă nota comuna a relatărilor este sublinierea faptului că alegerile au fost libere şi tranziţia politică se va face în mod paşnic.
‘>
