„Carpaţii scânteie a primăvară/ Sevele-n frunze vor izbucni./ E Ora-Lenin în arnice./ Ora-flacără şi ora-zi./ El stă de vorbă cu adolescenţii,/ Mult luminându-se la chip./ Cu Lenin vârstele lunii şi visele/ Au mai multă esenţă, mai mult anotimp.(…)/ Carpaţii scânteie a primăvară,/ Patria mea luminând./ Lenin e veşnic şi-i miezul de flacără/solar, al acestui pământ” (Adrian Păunescu, „Sfera de foc”, „Gazeta Literară”, an XI, nr. 4, 23 ianuarie 1964, p. 5).
„Pe pământ/ Se află statuia lui Lenin,/ Moment al trecerii lui/ din aprilie spre nemurire. (…) Iar timpul trecând/ prin mâna întinsă/ a statuii de bronz/ vine-n mîinile noastre/ şi se preschimbă-n uzine, în fabrici,/ În rachete/ şi în coloane de marmură./ Lenin priveşte oamenii/ pe fiecare din noi/ şi zorile lunii/ îi trec prin manta/ fluturând” (Adrian Păunescu, „Statuia lui Lenin”, „Gazeta Literară”, nr. 17, 26 aprilie 1961, p. 3).
„(…) Spun: Comunism! Strigătul se face culoare,/ Gându-n coloană se schimbă/ şi culoarea steagului/ Înconjoară cu traiectoria-i fulgerătoare/ această coloană/ severă/ înaltă şi simplă” (Adrian Păunescu, „Cântec între coloane. Programului PCUS”, „Gazeta Literară”, anul IX, nr. 1, 4 ianuarie 1962, p. 4).
„(…) aceasta va fi autobiografia mea./ Şi la sfârşit, privindu-ne unii pe alţii,/ vă veţi regăsi în autobiografia aceasta./ La sfârşit, ne va înconjura adevărul uimitor,/ că suntem coloanele vii pe care se sprijină/comunismul!” (Adrian Păunescu, „Autobiografie”, „Gazeta Literară”, anul 8, nr. 36, 31 august 1961, p. 4).
