Nu-mi pare rău decât de speranţele şi de chinurile oamenilor ieşiţi în vremea câinoasă pentru a dărâma democratic guvernul! Au îndurat peste măsură crezând că la capătul zilei se termină cu Emil Boc şi un alt orizont se deschide pentru toţi. Iluzie! Abia mai târziu, după încheierea dezbaterilor şi a demonstraţiei, am fost în situaţia de a pune toate lucrurile într-o ordine logică. Cu toată duritatea condiţiilor şi în ciuda nemulţumirilor exprimate, am asistat doar la un spectacol social. Moţiunea de care se legau atâtea speranţe n-a fost decât un joc de glezne al PSD. O biată operetă jucată cu patetism şi cu o mânie bine strunită. Opoziţia n-a pregătit căderea guvernului. Cel puţin o mare parte a ei. Promisiunile tranşante din vară şi din ultimele săptămâni (inclusiv moţiunea populară) s-au diluat până la o furie de cucoană care tremură şi îşi pierde cuvintele. Marţi, PSD şi PNL nu şi-au putut mobiliza nici oamenii lor. Sau n-au vrut! Ce să mai apară şi cei doi care lipseau în seara precedentă! Doi erau doar pentru frumuseţea spectacolului şi pentru a da mitingului o tensiune! Să creadă românii că poate-poate urlă conştiinţa în 2-3 parlamentari şi-i scapă de o pacoste. Dimpotrivă! Au lipsit mult mai mulţi, deşi în biroul lui Victor Ponta au promis „şi au primit ce trebuiau să-şi primească”. Geaba! La vot au trântit. Exprimarea preşedintelui PSD nu lasă loc nici unui dubiu. Au fost cumpăraţi şi au trădat. Adică au înşelat. Au luat banii şi în timpul votului şi-au fixat privirea pe lămpile din tavan. La fel ca şi foştii lor colegi, cumpăraţi de PDL şi de Traian Băsescu!
De aici toate au început să se deşire. Tot timpul de după căderea moţiunii a fost transformat într-o inundaţie de acuze la adresa puterii. O vântoasă de epitete. Aceleaşi pe care le ştim. Plus acuzaţiile corecte, dar ceva mai îngroşate pentru a sublinia dezamăgirea. Mai mult! Şi Victor Ponta, şi Crin Antonescu, întrebaţi de viitor, au făcut trimitere la alte proteste. La un moment dat a fost pomenită şi greva generală. Altceva? Nimic, spuneau cei doi lideri ai Opoziţiei. Ba da, erau nemulţumiţi că TVR nu le-a transmis discursurile în direct! Am făcut tot ce se putea, ziceau ei. Nimic mai fals! N-au făcut mai nimic. Voiau să dărâme guvernul fără a avea pregătită o alternativă politică. PSD a refuzat o negociere şi un proiect, invocând o ordine logică proprie. Să cadă şi apoi vom vedea! Alianţa celor două partide mari din opoziţie este mai mult o himeră. Uneori ia chiar forma unui război al declaraţiilor. De cel puţin 10 zile se vedea clar că PSD a optat pentru o soluţie politică pe cont propriu. Sau numai pentru el. De aceea a refuzat orice protocol, inclusiv nominalizarea unui premier. Ieri, toată demonstraţia a fost doar un instrument democratic de presiune asupra puterii. Asta a fost concluzia din declaraţia târzie a lui Ion Iliescu. Să vedem ce va fi la primăvară! Abia poziţia exprimată de fostul preşedinte al PSD a avut meritul de a lămuri lucrurile definitiv. Partidul său a ales tehnica hărţuirii politice a PDL, până la epuizarea potenţialului acestuia. Exact ca în 1999, în lupta cu CDR, când alegerile s-au derulat cu un adversar deja mort.
Miercuri, PSD s-a folosit de nemulţumirea oamenilor pentru a mai alunga un procent sau două din electoratul PDL. Nimic mai mult! Nu era gata să dărâme guvernul şi nici să preia puterea. De fapt, PSD a întărâtat lumea cu gândul la o putere câştigată în urma unui scrutin electoral, încheiat cu o victorie între 51 şi 55 % (că mai mult nu îndrăzneşte!). PSD nu iubeşte alianţele cu nimeni! Şi nici n-are experienţa lor. Mariajele sale politice au fost numai de formă şi conjuncturale. Asta şi explică oscilaţiile şi ezitările sale în relaţia cu liberalii. Asta a şi făcut ca Opoziţia să nu prezinte o alternativă politică serioasă şi nici un proiect coerent. Vorba lui Crin Antonescu, „doar un mixaj de urgenţe”.
Românii au fost trădaţi de putere. La demonstraţiile de miercuri au fost folosiţi grosolan şi de Opoziţie. Au fost chemaţi la luptă deşi comandanţii lor nu erau pregătiţi să câştige războiul. Şi dacă Opoziţia a putut să poarte pe drumuri atâta lume, amăgind toată România cu căderea guvernului, de ce n-ar fi îndrăznit şi Coana Joiţica să ridice coada şi să se dea cel mai breaz ministru din această guvernare?
Ce mare păcat de buna credinţă a celor 40.000 de români conduşi prin ploaie de Victor Ponta!
