Lupta politică începe să gâfâie. Indiferent ce încearcă, se aude şi iese prost. Nici oamenii nu se mai opresc când aud o strâmbă, o înjurătură sau un scandal politic. Au obosit. Vin sărbătorile şi nu mai au nici un chef de gâlceavă. Asta le şi permite profesioniştilor în materie de fonfleuri să îşi continue fanfaronada. Emil Boc se laudă deja că a evitat o prăbuşire a României. Oricum, până prin 10 ianuarie, când marile pieţe reîncep să se agite, nu se întâmplă mare lucru. Nu are cine şi ce-l contrazice, aşa că premierul luptă doar cu sarmalele şi cu beteala. La urma urmei, un final de an la televiziuni, cu exagerări, baloane de săpun şi bezele către electorat, poate juca rolul unui plasture peste anul 2010.
Şi totuşi, ce isprăvi a făcut România în anul care se termină? Am traversat cel mai spectaculos an de reduceri din istorie. Pensii, salarii, ajutoare pentru săraci, locuri de muncă în zona bugetară etc. A fost şi anul în care cheltuielile fără cap s-au văzut mai grosolan ca niciodată. Inventarul unui an prost este cu atât mai dificil cu cât ne aşteaptă un an în care nu avem nici o perspectivă. O alianţă politică serioasă construită pe partea Opoziţiei este încă departe. Un nou partid ne lasă fără speranţă. Dacă un nou partid înseamnă Partidul Poporului, atunci mai bine cu cele vechi! Grupuri civice? Partea gălăgioasă a scenei româneşti este încă ocupată de guralivi culturali gen Andreea Pora şi Mircea Mihăieş. O echipă pro-Băsescu a preluat microfonul societăţii civile şi justifică inclusiv gafele patronului său. În acelaşi timp, toacă orice încercare palidă a Opoziţiei de a-şi juca rolul.
Dar cel mai nefericit lucru petrecut în 2010 vine de la puterea de a minţi cu dezinvoltură, de a întoarce adevărul pe dos în ciuda tuturor evidenţelor. Raluca Turcan, banală şi prăfuită în politică, a ieşit la rampă cu o mare diversiune. A încercat să pună posibilul eşec al aderării la spaţiul Schengen pe seama unor demersuri anti-româneşti făcute de Victor Ponta. În ciuda nenumăratelor dovezi că un asemenea fapt n-a avut loc, în ciuda mărturiilor altor parlamentari străini, Raluca Turcan înfruntă evidenţa şi încearcă să mute iminenţa unui eşec în curtea Opoziţiei.
Tupeul de a face din verde roşu şi din sărăcie un merit patriotic şi politic mi se pare a fi ştampila înroşită pusă pe umărul de putere al politicii româneşti.
