Prostie, inconştienţă sau impostură? Când miercuri, la prânz, Jean-Claude Juncker, noul preşedinte al Comisiei Europene, respectabilul om politic luxemburghez – scriu acest calificativ dat fiind că el a deţinut ani la rând postul de premier al ţării sale, iar aşa ceva nu e de ici de colo -, anunţa noua listă a comisarilor europeni pe care se află şi reprezentanta României, Corina Creţu, candidatul ACL la preşedinţia ţării, Klaus Johannis, nu a găsit alt mod să comenteze evenimentul decât făcând o declaraţie halucinantă prin care preciza că nu vor fi retrase scrisorile trimise de el şi liderul PDL, Vasile Blaga, lui Juncker şi liderului PPE, Josef Daul, în care contestau cu tam-tam respectiva nominalizare, „ilegală”, a Bucureştiului. Este un gest pe cât de neavenit, pe atât de neraţional, dovedind, ca şi în trecut, de atâtea ori, că, pe plan extern, când nu le convenea ceva mahărilor PD (ulterior, PDL), aceştia acţionau nestânjeniţi împotriva intereselor româneşti, „teatrul” obişnuit al unor atare acţiuni antinaţionale fiind, de regulă, UE şi îndeosebi Parlamentul European. Acum, la necugetata acţiune s-a asociat şi Klaus Johannis, comiţând astfel o gafă de proporţii, tocmai el care vizează postul de preşedinte al ţării, funcţie din care ar urma să aibă mereu întâlniri cu Juncker! Când, într-un moment de profundă criză politică internă, provocată de activitatea neinspirată şi pătimaşă a preşedintelui Traian Băsescu şi de ineficienţa crasă a Guvernului Boc, un cabinet pitic din toate punctele de vedere, am mizat TOTAL pe Johannis şi am susţinut ideea numirii lui ca premier în fruntea unui cabinet de uniune naţională. Mă bazam instinctiv pe rigoarea sa nemţească, pe datele pregătirii sale de profesor de matematică, în care, din nou, rigoarea, seriozitatea şi determinarea primau. N-a fost să fie, pentru că nu a vrut Băsescu, acoperit de o bună parte a UE. E drept, la ora aceea, nu dispuneam de nişte date, destul de multe, care-i denunţau aceste calităţi, aşa cum avea să arate ancheta unui ziar bucureştean publicată în vară şi în urma căreia el îl concurează pe Adrian Năstase în celebra zicere „Năstase-şase case”.
În ce-l priveşte pe Vasile Blaga, nu împărtăşesc deloc criticile lui Băsescu, care-l dezavuează întrucât nu a predat pedeleul numitei Elena – Gabriela Udrea, dar nu pot să nu recunosc că, paradoxal, acesta din urmă e prea mic pentru un război atât de mare, în care el nu a realizat că, pe cât este de masiv fizic, este, totuşi, o gâză. Cum s-a ajuns, totuşi, la această variantă românească a cuplului francez Pat şi Patachon? Complicate sunt căile Domnului, dar nu e prea târziu să încercăm să aflăm ce-i poate lega pe cei doi în afară de prostie şi rea credinţă. Spun asta întrucât nu-mi dau seama cum ar putea explica logic demersul lor la Juncker şi Daul, în fapt împotriva României. Argumentele sunt şi puerile, şi ridicole, dar Pat şi Patachon de Dâmboviţa atâta ştiu şi atâta fac! Poate au o scuză în ochii lor – reprezintă opoziţia şi acest lucru le permite orice gogomănie dacă e vorba de putere, indiferent de fapt, context şi miză.
Cât îl priveşte pe Traian Băsescu, pentru el lucrurile sunt simple şi gregare, întrucât adesea, în cele două mandate ale sale, problemele serioase au intrat în deriziune. Cel mai nou dintre ele – şi poate nu ultimul – este desemnarea comisarului european al României din echipa Juncker. Reamintesc, dacă mai e nevoie, că noul preşedinte al acesteia, fostul premier luxemburghez Juncker, face parte din PPE, ca şi Băsescu, dar asta nu l-a împiedicat să trateze realist, lucid, cu răspundere, discernământ şi fără parti-pris desemnarea reprezentantului României în echipa sa. Pe urmă, aş spune aici că Băsescu a început prin a declara că „i-a şoptit o păsărică din Bruxelles” (ăsta fiind modul lui rudimentar de a încerca să ascundă că, în realitate, serviciile din Bucureşti l-au informat) că România a făcut două propuneri pentru comisari europeni. Când, ajuns la Bruxelles, a aflat care este situaţia exact, a cârmit-o, denunţând faptul că nominalizata Corina Creţu a ajuns în această postură fără a fi fost audiată în prealabil în Parlamentul României. Înştiinţat în continuare că e în eroare, iar lucrurile stau puţin invers, fapt la care s-a adăugat informaţia că Juncker a optat deja pentru propunerea Creţu, a încercat să facă jocuri la Bruxelles pentru un portofoliu nesemnificativ, de parcă îl primea PSD, şi nu România! El a persistat, dar Juncker nu l-a ascultat, aşa că, în final, în noua Comisie a UE, României i s-a atribuit portofoliul politicilor regionale, ceea ce nu l-a împiedicat pe acelaşi Băsescu ca, cu o seară înainte, s-o persifleze în stilul arhicunoscut de matroz expirat.
Dacă, în cazul actualului preşedinte, ştim cum se comportă, nu pot înţelege poziţia aspirantului la Palatul Cotroceni şi a consilierilor lui, care l-au împins într-o ambuscadă dublă în faţa celui cu care, în cazul unui succes în prezidenţiale, ar urma să aibă de-a face în mod constant. Sper să fi înţeles cu adevărat lecţia dată de Juncker!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.