Cum a ajuns Nicolae Prelipceanu vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor rămîne o enigmă pentru cercetători. Talent literar nu are, deşi face parte din tot felul de jurii literare, el însuşi fiind laureatul Premiului naţional „Mihai Eminescu”!
Ultima ispravă care-l demască pe Nicolae Prelipceanu ca „sfertodoct de elită” este articolul său „Autostrăzile de pe creiere” din revista „Ramuri” nr. 6/2016, apărută de curînd. Culmea, exact în acest articol, în care vrea să-i ridiculizeze pe cei care folosesc cuvinte al căror sens le-ar fi străin, Nicolae Prelipceanu o dă serios în bară, citînd, zice el, doct, celebrul „MAGNUM ETYMOLOGICUM” al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe care îl scrie ca un analfabet „MAGNUM ETHIMOLOGICUM”!
Prelipceanu nu ratează ocazia să ne spună chiar în acest articol că este absolvent al Facultăţii de Filologie şi că-l citea vîrtos pe Gorki încă de student: „Am dat zilele trecute de un volum de Opere de Maxim Gorki, pe care-l cumpăram acum aproape 45 de ani la Cluj, încă nu Napoca, fiind student în primul an de facultate de filologie”.
Dar „marelui” filolog Prelipceanu nu i-o fi căzut în mînă niciodată „Etymologicum Magnum Romaniae” sau măcar coperta acestui mare dicţionar ca să afle cum se scrie corect titlul şi să nu mai pocească şi limba latină, aşa cum făcuse cu limba română în textul la care făceam trimitere prin linkul de mai sus? Căci, iată cum arată coperta „Dicţionarului…” lui Hasdeu:
Şi un copil de clasa a VIII-a ar rîde de Nicolae Prelipceanu, văzînd cum scrie „scriitorul” din fruntea USR, adică „ETHIMOLOGICUM”, în loc de „ETYMOLOGICUM”. Sigur că nu este obligatoriu ca un scriitor să ştie limba latină (deşi nu i-ar strica), nici măcar unui filolog (deşi i-ar folosi), dar atunci de ce trebuia Prelipceanu să facă paradă cu „cultura” lui de cîrciumă dacă nu ştie nici măcar să scrie acest cuvînt simplu, cum este „etymologicum”? Putea, ca student la Filologie, să frunzărească măcar acest dicţionar celebru de acum cîteva secole, unde avea şi textul în greacă şi textul în latină pentru a nu deveni ridicol cu acel „ETHI”:
Ce este de-a dreptul revoltător nu este această „gafă latină” (deşi…), ci aerele cu care Nicolae Prelipceanu, în acelaşi articol, îi face praf pe unii vorbitorii de limbă română:
„Azi, nimeni nu te mai forţează să vorbeşti într-un anume fel. Nimeni? Ce iluzie, deloc comică! Pentru că, de fapt, te forţează însăşi societatea celor care se exprimă cu vreo trei sute de cuvinte lemnoase, sfărâmicioase, un fel de nou rumeguş, poate de altă esenţă, dar tot acelaşi produs inconsistent şi dat de-a gata. Coruri de „vorbim” sau „ne auzim”, coruri de „muie” sau „ce (aia) mea”, coruri de „să moară copiii mei” (am auzit şi una mai evazivă: „să moară cumnatul meu”!), coruri de şi de, că ţi-e şi scârbă să le mai reproduci. Dacă nu vorbeşti ca ei, devii un străin şi, în cele din urmă, un marţian… Am învăţat cândva, pe la vreo şcoală, că organele nefolosite se atrofiază. Gluma groasă, masculină, se referea chiar la ceea ce dă caracterul masculin, dar eu am s-o trec sub tăcere, pentru că ni se iveşte, în prim plan, altă atrofie, aceea a creierului care, nemaifiind obligat să gândească, se leneveşte şi adoarme”!
Spectaculoasă această autodescriere pe care o face Nicolae Prelipceanu în dorinţa lui de a intra în „corul de muie” al analfabeţilor, mai ales că poezia sa, publicată cîndva tot în „Ramuri”, îl recomandă: „şi ce circ ar ieşi dacă ar trebui să transcriu tot ce ne spuneam / noi atunci de mult poate cu mai puţine pula mea şi dă-i în pizda mă-sii / dar în esenţă cam la fel”.
Nu e de mirare că revista „Ramuri”, cîndva prestigioasă, îl publică în mod constant pe acest Prelipceanu, din moment ce este condusă de cuplul cupidonal Gabriel şi Gabriela, adică Coşoveanu (sic!) şi Gheorghişor, două caricaturi ale literaturii, lansate pe piaţă de Gabriel Chifu, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor, inventatorul penibilelor „Turniruri de poezie” despre care am scris deseori în Cotidianul!
Să recitim însă finalul articolului lui Nicolae Prelipceanu în care a sluţit titlul marelui „Dicţionar…” al lui Hasdeu: „Şi ce bine te face să te simţi limba de lemn, noua limbă de lemn, care te scuteşte de gânduri şi te uşurează de atâtea probleme”! Ai dreptate, Nicolae, limba ta de lemn „te uşurează” (în DEX, sensul familiar este „a elimina urina din vezică”) şi „te scuteşte de gînduri”!
Oare, nimeni din conducerea Uniunii Scriitorilor nu citeşte ce se scrie prin revistele literare pe care chiar USR le editează? Era să uit: chiar Nicolae Prelipceanu face parte din conducerea USR!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.