”Perioadaele de mari transformări politice nu au fost niciodată ușoare pentru evrei, iar momentul de față nu face excepție. Antisemitismul e în creștere în Europa și mulți se tem că ascensiunea naționalismului îl va exacerba”, scrie, pentru The New York Times, Ivan Krastev, președinte al Centrului de Studii Liberale și membru al Institutului pentru Științe Umaniste de la Viena.
”Însă întodeauna există un revers monedei: ascensiunea antisemitismului în Europa este însoțită la nivelul extremei drepte de o fascinație pentru Israel și, mai ales, față de premierul Benjamin Netanyahu. Această fascinație este evidentă în cazul guvernelor din Europa Centrală, o regiune unde antisemitismul a găsit teren fertil de-a lungul istoriei.
Liderii central-europeni îl privesc pe Netanyahu ca pe un aliat apropiat. Anul trecut, Grupul de la Visegrad, organizația pentru cooperare a statelor central-europene, a anunțat că va organiza una dintre întâlniri in Israel – pentru prima dată în afara Europei. Planul acesta a fost dat peste cap de disputa iscată între Polonia și Israel în privința Holocaustului, însă simbolismul s-a păstrat și liderii din celelalte trei țări – Ungaria, Cehia, Slovacia – au mers în Israel. În ce-l privește pe premierul israelian, și Netanyahu a cultivat o relație cu liderii din Europa Centrală. El l-a numit pe Viktor Orban ”un prieten adevărat al Israelului” într-un moment în care membri importanți ai comunității evreiști din Budapesta îl criticau pe liderul maghiar pentru tonul antisemit al campaniei împotriva lui George Sosros.
De ce sunt atrași populiștii central-europeni de Israelul lui Netanyahu, în același fel în care stângiștii din Europa de Vest erau atrași în anii 1970 de Cuba lui Fidel Castro?
Fără îndoială, există rațiuni ce țin de realismul politic. Israelul este un actor rațional și, ca orice actor rațional, își dorește aliați. Netanyahu vede în guvernele din Europa Centrală potențiali susținători în UE, care ar putea să reducă presiunea Bruxellesului în cazul încălcării drepturilor omului de către Israel. Din acest motiv, Netanyahu a întreprins vizite dese în regiune. Eforturile i-au fost răsplătite repede: Cehia, Ungaria, România au blocat, recent, declarația UE care critica planul SUA de a-și muta ambasada la Ierusalim.
Pentru guvernele central-europene, o relație specială cu Israelul este o modalitate de a profita de pe urma economiei dinamice a Israelului și de a-și încălzi realația cu președintele Trump și cu administrația sa proisraeliană. În Europa Centrală se consideră că, dacă un lider regional vrea să primească o invitație la Casa Alba, el trebuie să cumpere echipamente militare din SUA sau trebuie ca Netanyahu să facă lobby pentru această vizită.
Însă alianța populistă cu Israelul este mai mult decât o căsătorie de conveniență și un calcul strategic.
Shlomo Avineri susținea că, deși Israelul este în Orientul Mijlociu, politicile sale sunt est-europene. Nu este vorba doar despre faptul că fosta URSS este acum prima sursă de emigrare în Israel, deși și asta afectează politica țării. Mulți dintre fondatorii statului evreu erau din Europa Centrală și de Est, iar imaginația lor politică era dată de realitățile din noile state independente care au apărut în regiune după Primul Război Mondial.
Din multe puncte de vedere, sionismul a fost oglindirea politicii naționaliste – și deseori antisemite – care a dominat Europa Centrală și de Est între cele două războaie. Ceea ce îi atrage azi pe europeni la israelieni este că vechiul lor vis s-a împlinit: Israelul este o democrație, dar o democrație etnică; se definește ca un stat al evreilor, în același mod în care est-europenii își văd țările ca state ale polonezilor, ungurilor sau slovacilor. Israelul a păstrat etosul sacrificiului în numele națiunii pe care politicienii naționaliști și-l doresc în societățile lor.
Apoi urmează demografia. Central și est-europenii văd Israelul ca singura societate occidentală care câștigă războiul cu îmbătrânirea populației. Acum, când Europa de Est are cea mai mare rată a scăderii demografice, pare un miracol succesul campaniei Israelului de a-i convinge pe cei din diaspora să revină în țară și de a-i convinge pe israelieni să aibă mai mulți copii.
Populiștii est-europeni împărtășesc și neîcrederea lui Netanyahu în tot ceea ce pare post-național și cosmopolit. Ei sunt de acord cu Yoram Hazony, un filozof conservator din Israel și susținător al lui Netanyahu, autor al ”Virtuții Naționalismului”, care spune că cea mai mare ciocnire politică din istorie nu este între clasele sociale sau națiuni, ci între naționaliștii care cred că statul natiune este cea mai bună formă de organizare politica și imperialiștii care susțin un imperiu universal. Pentru Hazony și adepții săi, Imperiul Roman, Imperiul Habsburgic, URSS, UE și chiar SUA de după Războiul Rece nu sunt decât încarnări ale ideii de imperiu universal. Responsabilitatea adevăraților naționaliști ar fi să lupte pentru distrugerea acestor imperii.
De asemenea, Netanyahu este un model atractiv pentru cei care caută un alt mod de a face politică. El lupta în campaniile electorale ca și cum ar fi războaie, iar alegătorii săi sunt dispuși să îl ierte de acuzațiile de corupție. Viktor Orban are multe de admirat aici. Orban suportă critici din restul lumii, dar, în același timp, își păstrează dreptul de a se prezenta ca victimă – o strategie pe care o aplică și Partidul Lege și Justiție din Polonia. Israelul este o țară mica, dar joacă în liga marilor puteri și demosntrează că are capacitatea de a sfida chiar și Statele Unite.
Dacă înțelegem fascinația naționaliștilor din Europa Centrală pentru Israel vom putea pătrunde visurile lor politice, dar vom observa și limitele lor. Un factor esențial în politica naționalistă și în rezistența Israelului la presiunea internațională este argumentul că țara este în fața unor amenințări existențiale. Da, uneori, politicienii israelieni exploatează în mod cinic aceste amenințări. Însă cel puțin aceste amenințări sunt reale. Nu se poate spune același lucru despre Europa Centrală, care acum este parte a UE și se bucură de cea mai pașnică perioadă din istoria regiunii.
Liderii populiști din Europa Centrală privesc Israelul ca pe un model despre cum un stat mic poate fi suveran și eroic. Însă ceea ce-i motivează pe cei mai mulți est-europeni nu este neapărat fantezia sacrificiului eroic, ci visul pentru o viață nornala. Cu alte cuvinte, este mai ușor să admiri Israelul decât să-ți convingi societatea să-i urmeze exemplul.”
Apropo de „a profita de pe urma economiei dinamice a …”: „Israelul începe exportul de cannabis medicinal. Guvernul condus de Benjamin Netanyahu și-a dat acordul pe motiv că statul evreu va obține venituri însemnate din acest comerț, iar agricultura va avea de câștigat grație investițiilor în culturile de cânepă indiană. Potrivit estimărilor oficiale, exportul de cannabis medicinal ar putea aduce la buget aproape 300 de milioane de dolari anual. Producătorii israelieni sunt oricum deja printre cei mai mari din domeniu și insistau de multă vreme să li se permită să exporte cannabis Nu toată lumea este mulțumită de legea care permite exportul de cannabis medicinal. Există temerea că odată cu cadrul legal, va crește brusc consumul de droguri, iar comerțul va fi greu de controlat”(DIGI FM- ian 2019)
Si noi tot la coada vacii, cu grau,porumb,orz,orzoaica…Numai Daea de vina ca nu cultivam canabis..Daea demisia!