Anestezistul Raed Arafat confundă presimptomaticii cu asimptomaticii. Cei numiţi cu ajutorul prepoziţiei pre sunt cei din situaţia în care nu aveau simptome ieri, alaltăieri, răsalaltăieri şi, iată, azi au. Anchetele epidemiologice caută şi contacţii celor care ieri, alaltăieri… Cei numiţi numiţi cu prepoziţia a sunt infectaţi fără simptome. 48 de la sută din cei pre transmit virusul. Doar 3 la sută din cei a transmit infecţia. Greşeala anestezistului este scuzabilă. Greşeala Comandantului Acţiunii, cum îi zice legea noastră, este de neiertat. Atunci când asimptomaticul este internat fără consimţământul lui, dar contacţii săi nu sunt supuşi anchetei epidemiologice, ce să fie? Zădărnicirea combaterii epidemiei? Zădărnicirea luptei?
Neefectuarea anchetei epidemiologice asupra contacţilor celor care transmit infecţia doar în proporţie de 3 la sută este raţională. Dar de ce-i mai internezi forţat, domnule anestezist? Mai ales că, la noi, rezultatele fals pozitive ale testelor sunt căcălău.
Nici dacă îşi mai face de zece ori studiile de anestezist, doctorul Arafat nu va putea explica raţional de ce a internat şi internează asimptomatici. Aha… Acum îi internează pentru că le-a dat un nume nou: bolnavi cu simptome uşoare. Îi spitalizează pe asimptomatici după un singur rezultat pozitiv (fals-pozitiv), dar îi eliberează pe simptomatici numai după două prezenţe consecutive ale negativării.
6 din 10 infectaţi sunt asimptomatici, spun studiile. Din masa lor comunitară au să se formeze barierele imunologice naturale care vor încetini răspândirea contagiunii. De ce nu-i laşi acasă, domnule anestezist, mai ales că acel 3 la sută al transmiterii care pleacă de la ei tot la formarea acestor bariere contribuie?
Nu vrea domnul anestezist să fie mai grabnică formarea acestor bariere? Altă explicaţie raţională (perversă, dar nu iraţională) nu vom găsi. Îi convine domnului anestezist să fie suspectat de zădărnicirea încetinirii răspândirii infecţiilor?
Orice procuror cu mintea acasă (nu la spital) ar putea demonstra că asimptomaticul liber poate face un serviciu comunitar mai preţios decât asimptomaticul spitalizat printre simptomatici. Ar putea… Dacă am vorbi şi despre importanţa imunizărilor naturale… A vorbit insistent virusologul Cercel… Şi iată ce a păţit… La noi, sub dictatura anestezistului Arafat, nu-i recomandabil să insişti că doar natura (anticorpii) vindecă, nu „cei din linia întâi”.
6 din 10 spitalizaţi ar trebui să fie acasă la ei. De ce supraîncărcăm spitalele cu aceşti foarte puţin transmiţători de infecţie? Ce ne învaţă anesteziştii în acest sens? Pot ei să ne lumineze şi despre marja prea mare de erori ce dau rezultate de tip fals pozitiv la interpretarea testărilor de la noi? Ştiu ei ceva despre implicaţiile penale ale internărilor celor cu rezultat fals pozitiv?
Au protestata anesteziştii că sărăcimea ţării încă nu a primit măşti gratuite din partea guvernului? De ce nu bagă ei de seamă că aceste măşti gratuite ar fi trebuit comandate atunci când nu erau necesare licitaţii? S-au gândit ei să le comande atunci şi i-a oprit cineva?
Studiul indicat merită să fie privit critic. Nu-i vorba de a repeta cercetarea, ci ce a valida însăşi premisele de la care porneşte: eşantionarea subiecţilor, natura, răspândirea şi eterogenitatea contactelor, compatibilitatea datelor, etc etc. Formulele sofisticate de calcul folosite vor trebui analizate temeinic de cei care se pricep. Comportamentul uman complex „a fost simplificat în modelul ales”. Cât? Unele ipoteze încep să fie recunoscute ca valabile – de ex. „super-spreader” – „ According to our inferences, 20% of individuals may be responsible for 47-94% infections depending on model and country”. Nimeni nu ştie însă cum să identifice pe acei 20%…. Unii cred că pot fi copii sau adolescenţi. Să te ţii atunci! Acelaşi studiu mai constată, lapidar, că din cei care trec prin boală „unii mor”. Aici ajungem la o problemă de etică, demnă de o dezbatere separată.
Chestiunea e şi politică, şi emoţională: La 9 martie 2020 se aniversa la Londra, fastuos, „Commenwealth Day”. Câteva zile mai târziu Prinţul Charles recunoştea, majestuos şi demn, că s-a îmbolnăvit. Apoi s-a însănătoşit, va veni din nou la Viscri, ceea ce e lăudabil. Boris Johnson, bull-dog-ul politicii britanice, fervent susţinător al Herd Immunity Treshold (tot Oxford) şi-a modificat radical mesajul, după o săptămână petrecută la terapie intensivă. Acum e mai mieluşel…
Dezbatere referitoare la SARS-CoV-2 este pervertită şi de interese imense. Statele căută cu disperare argumente, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, pentru a dovedi că soluţia lor e justă pentru binele general.
Nimic nu mi-ar face mai mare bucurie decât confirmarea tezei că „epidemia de COVID-19 va fi practic încheiată la sfârşitul anului 2020”. Dar dacă nu va fi aşa? Ne va ajuta doar constatarea că „errare humanum est?” Iar noi? În continuare, cum ne-o fi soarta…