Din cînd în cînd, Eduard Hellvig ne oferă cîte un „regal„ de gîndire. De data aceasta, el a folosit evenimentele din decembrie 1989 pentru a relansa discuția despre rolul Securității. Cu vorbele lui, Eduard Hellvig a exprimat noua orientare în materie (după părerea mea, pe o strategie produsă în afara serviciului!) :
„Și nu doar comunismul, pentru că și fosta Securitate a avut o contribuție importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanților anticomuniști din decembrie 1989. Acel aparat represiv al statului român de atunci este condamnabil pentru că avea ca prioritate apărarea Partidului Comunist și a conducătorilor săi, nu era un serviciu de informații dedicat apărării cetățenilor” a anunțat Eduard Hellvig.
Nouă orientare în politica SRI (dar și a altor insituții înregimentate și ele în ochestră!) a atras atenția presei de serviciu, gata să amplifice dezvăluirile directorului SRI. Mulți au preluat știrea fără să o pipăie.
„Declasificarea dosarului face parte din proiectul anunţat anterior de conducerea SRI de a aduce la lumină întregul set de documente cu privire la evenimentele din 1989, în spiritul unei depline transparenţe, cu scopul de a oferi cercetătorilor şi istoricilor instrumente de cunoaştere asupra perioadei în cauză” (Comunicat SRI).
Gînditor de mîna a doua, Hellvig și-a exprimat speranța că, prin aceste desecretizări „orice frântură suplimentară de informație adusă la lumină va putea contribui la scrierea istoriei”.
Bombele lui Hellvig nu sund descoperiri ale serviciului ci niște modeste desecretizări obținute în activitatea unei comisii senatoriale de anchetă. Nu ne sunt oferite documente secrete ale Securității și nici cine știe ce descoperiri ale actualei direcții ale SRI, cea condusă de Klaus Iohannis și Eduard Hellvig.
Ce să înțelegem prin desecretizarea documentelor SRI? Că trăim un important moment istoric? Directorul SRI zice că este vorba de „un semn că statul român trebuie să se scuture și să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul”.
Nu zice de încercarea precedentă, fîsîită și ea. Vom avea una mai ceva decît condamnarea din Raportul lui Băsescu și Tismăneanu sau mai ceva decît alte rechizitorii istorice faimoase.
Presupun că Eduard Hellvig și-a aruncat privirea asupra materialului desecretizat. Dacă ar fi făcut asta, s-ar mai fi scărpinat nițel și pe urmă s-ar fi avîntat în avîntata sa judecată morală. Sau ar fi tăcut mîlc!
Am preluat cîteva din precizările apărute în documentele Comisiei parlamentare de anchetă, desecretizate de SRI și publicate de ziarul Adevărul. Pentru cei interesați, ele sunt ușor de accesat la următoarea adresă https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/dosarele-desecretizate-de-sri-despre-revolutia-din-2230016.html
(Nu de alta, dar mulți se feresc să accesze site-ul SRI ca să nu le rămînă IP în banca de date a instituției).
Iată o parte dintre informațiile din materialul lui Vasile Bolocan din ziarul Adevărul, intitulat:
„Dosarele desecretizate de SRI despre Revoluția din 1989. Unde au fost trimiși în misiuni securiștii de la București”.
Serviciul Român de Informații a desecretizat 13 dosare care au legătură cu Revoluția Română din Decembrie 1989. Între altele, vorbim și de documente întocmite de SRI referitoare la activitatea cadrelor fostului DSS, care în perioada 15-22 decembrie 1989 au efectuat misiuni în teritoriu.
„Precizăm că unele unități din fostul Departament al Securității Statului (Unitatea Specială P, Serviciul independent cadre, învățământ și organizare mobilizare, Serviciul independent secretariat-juridic și Școala militară Grădiștea) nu au avut cadre în misiune în perioada menționată, iar altele (UM 0110, UM 0500/A, UM 0650, Direcția a lV-a, Direcția a V-a, Serviciul Independent D, Centrul Special de Instruire și Consiliul Politic) au fost desființate în decembrie 1989, iar documentele acestora au fost distruse în timpul Revoluției sau preluate de Ministerul Apărării Naționale.
Având în vedere că unele cadre sunt încă în activitate, rugăm ca exploatarea acestor date să se facă în conformitate cu normele care reglementează lucrul cu documente secrete. Anexăm un dosar conținând 21 de file”, arăta SRI într-o adresă de răspuns către Senatul României semnată de directorul instituției pe 26 ianuarie 1992.
Ín „Bilanțul pe anul 1989” apare că în Timiș au fost trimiși cinci ofițeri pentru „stabilirea eventualei implicări a unor cetățeni străini în incidentele apărute în zonă”. Și că au fost trimiși ofițeri în județele Satu Mare, Bihor, Timiș, Arad și Bihor pentru „stabilirea eventualelor persoane cu intenții diversioniste care puteau fi trimise de cercuri din Ungaria cu valul de refugiați returnați României în acea perioadă”.
Pe de altă parte, în perioada 15-22 decembrie 1989, Direcția a II-a – Contraspionaj Economic, a avut detașați în teritoriu numai 9 ofițeri care, cel puțin pe hârtie, nu au avut misiuni legate de evenimentele din decembrie 1989, ci unele uzuale pentru rezolvarea unor probleme punctuale.
În Adevărul, Valentin Bolocan mai preia și informația că „în perioada 15-22 decembrie 1989, Direcția a III-a – Contrainformații a avut detașați în teritoriu 20 de ofițeri care, în general, au avut misiuni de sprijinire a activităților de contraspionaj. Nu se dau prea multe detalii cu o singură excepție, misiunea unui maior, care a fost trimis la Călărași pe 22 decembrie ca să fileze între orele 08.00 și 16.00 fiica unei persoane care era pe lista neagră a regimului, probabil„.
Tot Valentin Bolocan scrie despre Direcția a VI a Securității:
„O situație cel puțin ieșită din comun este întâlnită la activitățile în teritoriu din perioada Revoluției executate de ofițerii Direcției a VI-a – Anchete Penale. Concret, acest departament a trimis la Iași doi ofițeri, dar „nu se cunoaște scopul misiunii”. În plus, un ofițer a fost trimis la Timișoara pentru „evenimentele din acest municipiu” și altul la Pitești, într-o misiune de control.
Apoi, USLA – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă a avut în teritoriu șapte ofițeri în misiuni legate de bilanțul pe anul 1989, cel puțin teoretic, iar Unitatea Specială S a trimis la Timișoara 12 cadre pentru a cenzura corespondența cetățenilor.
În plus, unitatea de Tehnică Operativă și Transmisiuni a avut în teritoriu mai multe cadre, cele mai multe la Timișoara. Acestea s-au reîntors la bază treptat „după ce nu au putut colabora cu compartimentul local”. Tot în Timișoara au mai ajuns și zece cadre ale Unității R care trebuiau sa amelioreze sistemele de telecomuncații. De precizat, SRI susține că nu are date despre activitatea ofițerilor Direcției a Direcției a IV-a – Contraspionajmilitar deoarece acestea se află la Ministerul Apărării Naționale.„
Nu-mi rămîne decît să vă invit în paginile ziarului Adevărul sau pe site-ul SRI pentru a parcurge încă o data materialele desecretizate cu mare pomnpă de directorul SRI Eduard Hellvig. Şi astfel veți ajunge să vă întrebați singuri care sunt dezvăuirile privitoare la „fosta Securitate (care) a avut o contribuție importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanților anticomuniști din decembrie 1989„?
Nu am informații ca să afirm că ele există sau nu. Pînă acum, nici Hellvig, nici amplificatorii săi nu le-au prezentat. Fie le au, fie nu. Însă absența documentelor acuzatoare din această mișcare strategică a lui Eduard Hellvig ne anunță că se pune la cale o perioadă nouă. Indiferent ce probe vor fi fiind, Securitatea va fi acuzată și făcută responsabilă de evenimentele sîngeroase din decembrie 1989. Mai ales că armata luptă eroic pe alte fronturi, iar Securitatea a fost desființată .
Post scriptum:
Un prieten îmi șoptește că la următoarea apariție Eduard Hellvig va desecretiza documentele în baza cărora va dovedi că Securitatea s-a aflat și în spatele debarcării lui Todor Jivkov. Dar nu l-a împușcat pentru că nu înțelegea ce zice!
Vine vremea să știm, vine vremea să ne aducem aminte, vine vreme de război, vine vreme de pace.
Vine vreme să iubim, vine vreme să iertăm, vine vremea pentru fapte , risipite în cuvinte, pași în urmă, pași înainte, rugând să ne ierte pe cei din morminte, pe cei ce așteaptă, fără speranță, iar cei dispăruți, să învie.