„Un război fulger“

Astăzi se marchează un an de război ucrainean. Un conflict pe care Vladimir Putin l-a considerat a fi un „război fulger” de câteva săptămâni și care a devenit un conflict de lungă durată fără a fi prevăzut pentru moment un final negociat.

Care sunt originile acestui război?
Ucraina nu a atacat țara vecină și nici nu a reprezentat o amenințare care a cerut o intervenție armată împotriva acesteia. Toată lumea știe cine este atacatorul. Nu este nevoie să-l menționați.
În Donbass, a fost un conflict încărcat de tensiuni, cu ciocniri între populațiile locale. E adevărat; nu poate fi negat. Protecția rusă a avut sens, dar definirea situației ca genocid împotriva populației proruse nu este susținută.

Aderarea Ucrainei la NATO a fost un pericol pe care Putin și aliații săi nu l-au putut suporta. Sub presiune, Kievul ar putea rămâne neutru, iar NATO nu ar ajunge la granița cu Rusia. Dar, NATO era deja la acele granițe, prin Polonia și țările baltice. Din aceste țări, Rusia se afla deja în raza de acțiune a rachetelor cu rază scurtă și medie.

Așadar, care a fost originea războiului? Aproape probabil, se poate spune că Putin a intrat în război pentru că a vrut să restabilească un regim satelit pro-rus la Kiev, așa cum a existat în anii URSS și chiar mai târziu. O Ucraina prooccidentală a fost un scenariu pe care liderul rus îl detesta mai presus de orice.
Dar este acesta un război între Ucraina și Rusia? Hai, să vedem! Statele Unite ale Americii, UE și alte țări NATO s-au îndreptat către Ucraina pentru a o reînarma în mod masiv, au fost cheltuite miliarde de dolari pentru ajutor militar și umanitar. La început, puțini și-au imaginat că Kievul va primi tancuri grele Leopard-2 sau Abrahams. Acum sunt pe drum.

Mâine-poimâine, deși refuză acum, pot fi trimise vânătoare-bombardiere. Și tot acest cadru, această evoluție a conflictului indică faptul că în realitate războiul s-a schimbat și se confruntă direct cu Rusia și NATO.
Este adevărat că nu există soldați americani sau englezi în Ucraina. Dar, printr-un ajutor militar masiv, NATO este unul dintre beligeranți… sau aproape.

Uniunea Europeană este pregătită să primească Ucraina, dar condițiile de aderare nu pot fi încă îndeplinite de Zelensky. În Ucraina pro-rusă în care a înlocuit-o într-un scrutin câștigat de acesta din urmă, corupția a fost și rămâne endemică. Comisia Europeană nu poate accepta o Ucraina în care corupția rămâne și aparatul judiciar este puțin sau deloc neutru.
Zelensky știe acest lucru și a înlăturat un număr de politicieni corupți, inclusiv ministrul Apărării, dar corupția nu a dispărut în niciun caz. Este o luptă la distanță lungă și Kievul va trebui să aștepte pentru a se alătura celor 27.

În opinia mea, liderul occidental care a poziționat cel mai bine acest război este în continuare Emanuel Macron, președintele Franței. Ultimele sale comentarii cer o înfrângere pentru Putin, este adevărat, dar în același timp insistă ca Rusia să nu fie umilită. Rusia trebuie să aibă o ușă de ieșire pentru a integra acea Europă „de la Atlantic la Urali” la care s-a referit generalul vizionar Charles De Gaulle.

Putin, dimpotrivă, a intrat deja în istorie ca un personaj care s-a îmbrăcat în umbra lui Stalin; I-a dezamăgit pe mulți. Este adevărat că nu există politicieni sau generali care să aibă curajul și înțelepciunea să-l doboare. Putin va rămâne omul puternic al Rusiei… până când?