A eşuat democraţia în SUA?

După câştigarea alegerilor de către Trump în 2016, democraţii au ştiut ceva ce opinia publică americană nu avea cum să ştie, şi anume că dacă îl lasă în pace pe noul preşedinte, el va dori să-i vadă la puşcărie pe George Soros şi pe Hillary Clinton.

Continuarea campaniei anti-Trump, în care au fost folosite inclusiv documente secrete fabricate la comandă politică, a fost şi reacţia democraţilor faţă de această conjunctură. Reacţia aceasta a fost acoperită ideologic, dar această acoperire a fost mantelată târziu, în plină criză coronavirus.

Democraţii nu au găsit probe decisive pentru trimiterea lui Trump în faţa instanţelor, dar – ironia sorţii – echipele de investigatori ale lui Trump au găsit un laptop al fiului lui Joe Biden. Uitat la un atelier de reparat, nerecuperat de acolo, acel laptop conţinea e-mail-uri incriminatoare la adresa celui ce devenise arma politică prin care democraţii voiau să-l învingă pe Trump în alegerile prezidenţiale următoare.

O linie de probe priveşte o afacere presupus coruptă din Ucraina şi ea a fost prezentată publicului cu mult înainte de campania electorală.

Dar avocaţii lui Trump au anunţat cu acel prilej o a doua linie de probe, mult mai spectaculoasă, sugerau ei. Acea linie privea România. Era atât de spectaculoasă încât dezvăluirea ei a fost planificată pentru campania electorală. Un fel de glonţ de argint în duelul cu Joe Biden.

Trump a ales să dea mesaje optimiste (anti-panică) cu privire la criza sanitară, în vreme ce democraţii nu şi-au putut permite aşa ceva. Dar nu acesta urma să fie terenul duelului final. Strada acestui duel avea să vadă glonţul de argint plecând către cărăuşii sacilor cu bani extraşi ilegal de familia Biden din România. În momentul acela, se credea, susţinătorii progresismului aveau să fie compromişi de propriul lor reprezentant în bătălia electorală. Noaptea noastră de joi, 22 octombrie, spre vineri, 23 octombrie, a devenit o Himalaya a tensiunii locale. Cine au fost complicii din România ai lui Hunter Biden, fiul lui Joe Biden, în operaţiunile de extragere de foloase financiare necuvenite?

România a fost reprezentată la Washington, în urmă cu câteva săptămâni, de trei miniştri: cel al transporturilor, cel de externe şi cel al apărării. Ni s-au făcut promisiuni mai concrete ca oricând cu privire la investiţii cu adevărat strategice. Nu sunt puţini cei care au interpretat aceste promisiuni drept modalitatea prin care Trump a încercat să forţeze un gest esenţial din partea României: să confirme ceea ce ar urma să aibă nevoie de confirmare, operaţiunile financiare corupte ce vor fi dezvăluite.

Ce va face România în situaţia asta?

Nu are nimic de făcut. Trump nu a dezvoltat acuzaţii noi în privinţa corupţiei familiei Biden în ultima dezbatere electorală. A lăsat presa să le dezvolte. Ceea ce poate însemna fie că din România nu au venit promisiuni de confirmare, fie că Trump nu a vrut să-şi asume personal acuzaţiile vehiculate de presă şi, apoi, să forţeze o decizie românească.

În cele din urmă, ultima dezbatere Trump-Biden a fost un show politic fairplay, iar România nu a avut parte de sfertul ei de oră de celebritate mondială. Eşec al democraţiei? Aici nu a putut fi constatat ceva dintr-un asemenea eşec. Corupţia? Este cel mai comercializat ulei din salatele democraţiilor. În rest, multă isterie paranoică în România.