”De ce Metro?”, se întreba, în luna iunie, plină de suspiciune publicația The Economsit. ”Metro se luptă pentru independență”, scria despre același conglomerat german revista britanica, tot în luna iunie. Și apoi, un titlu la indigo publicat de Financial Times, de data aceasta privind ziarul Le Monde: ”Bătălie pentru ziarul francez Le Monde”, urmat de titul ”Criza independenței editoriale de la Le Monde se adâncește”.
Citind titlurile de mai sus ni se poate părea că două branduri cunoscute din Europa sunt luate cu asalt de un dușman nemilos. Articolele citate au in comun un nume: Daniel Kretinsky, un miliardar ceh în vârstă de 43 de ani. El este cel care vrea să preia acționariatul majoritar al Metro și cel care vrea să preia ziarul Le Monde.
Câtă vreme acest miliardar a acționat, în Polonia, ca un paravan pentru afacerile în presă ale altui miliardar, George Soros, presa vestică a fost mai mult decât îngăduitoare cu el. În momentul în care Kretinsky a rânvit la Le Monde (”unul dintre pilonii sistemului francez”, după cum scrie Fiancial Times), aceeași presă vestica îl bănuiește brusc că ar fi ”agent” al Rusiei lui Putin. Când a ravnit și la un brand german precum Metro, The Economist se întreba: ”Ce vrea să facă francofilul Kretinsky cu un retailer german aflat într-o situație dificilă precum Metro?”. Un răspuns la această întrebare vine din SUA, de la agenția de presa Bloomberg: ”un miliardar ceh își cumpără o intrare în elita Parisului” și, pe aceeași linie, se poate spune că un miliardar ceh cumpără ieftin o companie germană, mizând pe faptul că o va vinde ulterior în profit. Cu alte cuvinte, Kratinsky urmărește profitul, ca orice om de afaceri.
Iată, pe scurt, povestea lui Kretinsky și a relației sale cu ”pilonii” presei liberale din Europa, o poveste care dă măsura ipocriziei și preconceptelor legate de Estul Europei și afacerile est-europene.
Atac la independența presei din Franța?
Daniel Kretinsky este prezentat în presa franceză și cea britanică drept un miliardar dubios dintr-o țară central-europeană care investește în Franța pentru a reduce independența editorială a ziarului Le Monde. 460 de ziariști de la Le Monde au publicat o petiție prin care cer noilor șefi ai ziarului să respecte dreptul ziariștilor de a nu fi de acord cu patronii. Kretinsky a refuzat să semneze aceste ”drept de agrement” cerut de ziariști. Însă nu este doar el în această poziție, ci și afaceristul Mattheiu Pigasse, coproprietar al ziarului, cel care i-a vandut cehului o jumătate din acțiunile deținute la Le Monde. Doar că presa occidentală vorbește mult mai puțin despre Pigasse și se concentrează pe Kretinsky. Potrivit Liberation, planul miliardarului francez Pigasse a fost să-i vândă cehului întregul său pachet de acțiuni, însă au apărut îngrijorări la Palatul Elysee și astfel Kretinskiy s-a ales cu mai puțin control. Acum, ziariștii se lupta pentru independența lor.
Însă despre ce independență vorbim? Este acea ”independență” a presei care l-a transformat pe Emmanuel Macron dintr-un cvasinecunoscut în presedinte al Franței în mai puțin de doi ani. Este ”independența” oferită ziariștilor de moguli precum Pigase sau Arnaud Lagardere, ”libertatea” de a distruge partide politice tradiționale pentru ca din dezertorii lor să se nască o eteroclită mișcare ”La Republique en Marche”, un soi de ”Uniune Salvați Franța” lipsită de o ideologie și o doctrină, dar care i-a servit lui Emmanuel Macron drept vehicul pentru ascesniunea la Elysee? Vorbim despre aceeași ”libertate” oferită de patron jurnaliștilor de la Paris Match care au fost demiși după ce au plublicat articole ce nu au fost pe placul fostului președinte Nicolas Sarkozy.
Nu, presa occidentală nu observă aceste derapaje ale presei din Franța. În schimb, aceeași presă pune la zid guvernul Poloniei, care dorește să creeze un organism care să reglementeze activitatea jurnaliștilor și să se ocupe și de educația profesională a tinerilor ziariști. Mai grav, după cum scrie Politico, este că partidul Lege și Justiție din Polonia își propune să creeze ”o nouă ordine media”, bazată pe presa publică – televiziune, radio si agentța de știri.
Cine este Daniel Kretinsky?
O altă mare îngrijorare stârnită de Kratinsky se leagă de viitorul companiei germane Metro. Kretinsky a ajuns la un acord cu grupul german unde a cumpărat circa un sfert din acțiuni, cu opțiunea de a deveni chiar principal acționar, alaturi de partenerul sau slovac Patrik Tkac. Pentru The Economist, ascensiunea lui Kratinsky nu este bună pentru compania din Dusseldorf. Pentru Financial Times, este și mai rău, căci Kretinsky ar avea legături cu Vladimir Putin. Iar daca nu este Kretinsky un ”agent al Rusiei”, atunci cu siguranță este socrul său Petr Kellner, despre care există informații mai concludente privind legăturile cu Rusia.
Totuși, cine este Daniel Kretinsky, cel împotriva căruia se ridică acum publicații precum Financial Times sau The Economist? Daniel Kretinsky (43 de ani) este fiul unei foste judecătoare de la Curtea Constituțională a Cehiei, iar fosta sa soție a lucrat într-o funcție importantă la Banca Națională a Cehiei. Acum, Kretinsky are o relație cu fiica lui Petr Kellner, alt miliardar ceh. Kellner, cu o avere de peste 13 miliarde de dolari, este unul dintre marii jucători pe piața asigurărilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv în Rusia, unde s-a luptat cu oligarhul Oleg Deripska. În plus, Kellner a investit mult în telecomunicații în Bulgaria, Ungaria și Serbia. În România, Kellner a cumpărat Crystal Tower din București. Kellner s-a îmbogățit de pe urma ”cuponiadei” din Cehia anilor 1990, la privatizarea întreprinderilor de stat.
Afacerile Soros-Kretinsky
Să revenim la Kretinsky. El se concentrează, prin compania EPH, în special pe domeniul energiei și are afaceri (centrale termoelectrice, mine de cărbune) în Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Italia. Pe plan secund se afla afacerile din presa. Acest miliardar a cumpărat, odată cu afacerile Lagardere din Polonia, și pe cele din România, adica trei posturi de radio (printre care și Europa FM). În plus, Kretinsky este coproprietar al grupului Ringier. Foarte important este că miliardarul ceh i-a vândut radioul polonez RadioZet chiar lui George Soros, în 2019. Este o mișcare strategică, căci vorbim despre al doilea post de radio din Polonia, iar 2019 este an alectoral in Polonia. Guvernul conservator de la Varșovia a acuzat că miliardarul ceh a acționat ca un paravan pentru George Soros. În plus, acelasi Kretinsky a declarat de multe ori că este un susținător al democrației liberale în fața populismului, că este pro-european, că nu are vreo legătură cu regimul Putin. Iar acțiunile sale din Polonia au arătat acest lucru, pentru a nu mai vorbi despre orientarea posturilor de radio deținute de ceh și în alte țări europene.
Două concluzii se pot trage. Prima este că, în Estul Europei, acționariatul străin a fost și este încă văzut ca un soi de garantie a creșterii și a independenței. Însă , în momentul în care un miliardar ceh, fie el și liberal sau partener al lui Soros, cumpără o parte din acțiunile unui ”pilon al sistemului francez” precum Le Monde, atitudinea presei vestice se schimba fundamental. Ce este voie în Polonia nu mai este voie în Franța. Ce este voie în Estul Europei când vine vorba despre privatizări și achiziții străine nu este voie sau este periculos în Germania (cazul Metro).
A doua concluzie este că evoluția cehului Kretinsky (cu mama judecătoare la Curtea Constituțională), căsătorit cu fiica unui îmbogățit al ”cuponiadei” și, mai mult, suspectat de relații cu Rusia, ar fi avut suficiente elemente pentru ”îngroparea” sa în urmăriri penale, procese și chiar închisoare, dacă ar fi fost cetățean al unei Românii supuse MCV-ului și ”câmpurilor tactice”. În Cehia, acești lideri ai mediului de afaceri autohton nu au fost ruinați și nici plimbați cu cătușe la mâini prin fața camerelor de luat vederi. Poate că au devenit sau au fost dintotdeauna ”pușculițe” ale serviciilor din țara lor – nu avem de unde ști – însă cert este că sunt mari angajatori în țara lor, au afaceri superioare celor mai mari afaceri din România și pot promova interesele Cehiei, inclusiv în Franța și Germania, prin achiziții spectaculoase la Paris sau Dusseldorf..
Cred ca pina si doar numele si e suficient sa ne dam seama ca e vorba de unul din miliardele de miliardari de carton pe care i-au scos pe teava securitatile si serviciile secrete din fostul Tratat de la Varsovia, odata cu trecerea la „democratie”, „capitalism”, „piata libera” si alte cacaturi !
Deci tot comunisti ati ramas ma maimutelor?
Coorect! Punct ochit, punct lovit.
Daca era vorba sa preia Le Monde un tycoon evreu american,sau evreu britanic sau evreu francez (la o adica ramanea in familie)nu era nici o problema ,dar cand apar evreii cehi Kretinskysi Kellner sau chiar rudele lor cosanguine din Rusia (Derisapka si altii),atunci oy vah rashela,ci ninorocire,ci gihnion ninorocos!Parca nu ne-am intilni cu toti la sinagoga,asa sa am eu bani!
@Albert Zweistein : Se pare ca paruiala continua (de secole) intre sefarazi si ashkenazy … ma rog, nu e chiar paruiala, mai mult e concurenta pe „cine-si pune buticu’ cu ace, brice si ibrice pe unde e trafic mai mare” ! …
imi poti explica care este diferenta dintre sefarazi si ashkenazy.
Am mai auzit in trecut, dar nu stiu clar.
„Le Monde” nici acuma nu-i independent, ar fi de stânga, si-n orice caz, „politically correct”, neo-con. La fel majoritatii presei franceze. Surpriza cea mai urâta oferind-o le Figaro. Asa zis „ziar de dreapta”, ajuns reactionar. „Independenta justitiei” nefiind decât o pacaleala neo-con. Esti „independent” daca „de stânga” („de stânga? unde-i? „stânga” politica, „socialista”, ba chiar si „comunistii” lipsind deja cu desavârsire, neo-con-izate, politic-corect-izate), si-n mod obligatoriu, aservit american. Daca esti porta-voce a CIA si Departamentului de Stat, toate-s în ordine. Mai ales ca nu se mai poate vorbi de institutii de stat, în Europa. Nici macar în Europa vestica. Toate competentele transferându-i-se Comisiei Europene. Traim în plin „1984” de Orwell. N-ai pe cine sa tragi la raspundere, si-n viata de fiecare zi se-ntâmpla orori. Miliardarul ceh (nimeni ne-ntrebându-se cum de-a ajuns miliardar peste noapte), ori Soros (la fel), n-au ce s-aduca la Le Monde. Jocurile s-au facut de catre ziaristii însisi, neo-con-i prin traditie, adica necinstiti. Tipii cenzurându-se-ntre ei, sapându-se cu succes. Nu mai e vorba de redactii, ci de mase compacte de cenzori, de rea-vointa. Madam Nougayrède, de la Le Monde (o vreme, si redactor-sef) a fost, de pilda, în România, a vazut-o cu ochii ei, chiar daca n-o fi priceput limba româna, si-asta n-a-mpiedicat-o s-abereze. Fiindca socialismul (le Monde, etc., actualmente neo-con SUA) nu sufera „comunismul”, ci-n general, nu se sufera decât pe el, fiindca dictatorial, exterminator.
Potoleste-te cu cenzura, @Marchievici ! Tipul care-ntreaba e de buna credinta, asa ca n-ai de ce sa-mi cenzurezi comentariul, nu te mai prosti, mai ales ca dreptul la informare e-n Declaratia Universala a Drepturilor Omului ! ori trebuie sa te reapuci de-nvatat istoria? @Sabin: sefarzii = evreii „mediteraneni”, „vestici” si ashkenazi, „estici”. Inchizitia spaniola îi urmarea pe sefarzi. Desi evreii, „ratacitori”, nu s-ar prea lasa etichetati. Si dincolo, în Est, Vladimir Ashkenazy, virtuoz pianist sovietic. @Gogu Sinagogu are dreptate. Nu se sufera-ntre ei. Din cauza interpretarilor diferite pe care le dau unor chestiuni religioase.