Poolouri, adică Paranoia Schwartz (54)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2

Revanşa

Gough traversă distrat strada, răsfoind ultimul număr al revistei. La o intersecţie, Finch frînă, dar fu prea tîrziu. Maşina trecu peste trupul lui Gough şi se sfărîmă de un zid.

Gough avusese Basedow şi ochii lui trecură în ochii şi în creierul posterior al unui bou. Finch avusese o limbă ascuţită şi un suflet rău, ficatul şi bărbia lui au trecut în frunzele unei flori frumoase şi otrăvitoare.

Într-o zi, boul a mîncat floarea, dar şi-a stricat stomacul şi a murit.

 

“«Tu eşti tu şi eu sînt tu»: acesta era gândul nostru. Ce s-a întîmplat acum că tu eşti tu şi eu sînt eu?” – (Bhartrhari, Vair, 63.)

Încurcătura

Într-o dimineaţă, pe stradă, exact în faţa magazinului de televizoare, colţ cu restaurantul “Select”, cineva îl salută pe Gough:

– Bună ziua, domnule colonel!

Dr. Gough crezu salutul adresat altcuiva, însă cel ce-l rostise îl privea insistent în ochi.

– Cu mine vorbiţi? întrebă,  într-un tîrziu, dr. Gough.

– Da, domnule colonel, sînt eu, Finch.

– Bine, dar eu nu sînt colonel.

– Nu? Sînteţi sigur? Absolut sigur? Individul scoase la iveală un pistol şi şi-l îndreptă spre tîmplă: “Acum ştiu ce am de făcut!”

– Dar stai, omule…

– Nu se poate! Dacă nu sînteţi colonel… şi celălalt se pregăti să tragă.

Dr. Gough se hotărî. Plecă la regiment. Pe colonel l-au trimis la cabinetul său de pe strada Shakespeare nr. 26. De atunci, Gough se ducea în mod regulat la regiment şi, în curînd, fu remarcat drept ofiţer deosebit de capabil. La un moment dat, fu avansat general. Întorcîndu-se de la recepţie, călcă un pieton. Din acte reieşea că victima fusese un oarecare doctor Gough.

Întîmplarea făcu să treacă pe acolo cel ce se numea Finch. Uitîndu-se la cadavru, Finch exclamă:

– Dar bine, păi acesta e colonelul!

– Şi, atunci, eu cine sînt? întrebă Gough.

– Tu eşti doctor Gough.

– Dar dr. Gough e mort.

– Atunci ce mai aştepţi?

În aceeaşi clipă, în faţa lui Gough se căscă abisul, iar colonelul, acum general, urcă în maşină.

În timpul acesta, Finch, care consumase puţin prea mult coniac, se rezemă de un felinar şi zise:

– “Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.”

– De ce? vru să ştie un trecător.

– Pentru că nu încap doi, răspunse Finch. Din cauza concurenţei…, mai bîigui înainte de a adormi.

 

“Tot ce sîntem este rezultatul celor ce am gîndit şi am făcut.” – (La Guyon, Anth., 15.)

Cópiile

Într-o zi, Gough îmi povesti:

“După ce-i slujise cu credinţă pe marii faraoni Ragnar cel Înţelept şi Bahadur cel Bun, Gough fu schimbat din funcţia de Mare Preot de către faraonul Bahadur cel Mititel. În ordinul de pensionare se putea citi că Marele Preot îşi neglijează de şase ani îndatoririle de stat şi de cult pentru a-şi pierde vremea cu romane poliţiste.

Bătrîn, dar nu şi sărac, Gough se plictisea de moarte. Citise tot ce s-a scris pînă la el, în timpul său, dar chiar şi multe lucruri ce se vor scrie abia după moartea sa. Nemaiavînd ce citi, începusă se eloboreze şi el: compuse o «Istorie completă a romanelor poliţiste ce s-au mai scris şi se vor mai scrie», o «Istorie a domniilor lui Bahadur cel Bun şi Bahadur cel Mititel – a tuturor celor ce s-au întîmplat şi a tuturor celor ce s-ar fi putut întîmpla cu sau fără augusta oblăduire a suveranilor» şi, neputînd încă să moară, mai dădu Odiseea, Iliada, Hamlet şi o piesă de Marcel Aymé, pe care însă o ratase complet.”

Gough îşi încheie povestea zicînd:

“Vezi? Nu e nimic nou pe lume. Totul a mai fost cel puţin o dată. Noi nu sîntem decît nişte biete cópii.”

Am lăsat sărmanul om să se odihnească, însă chiar atunci veni sora şi-i injectă încă o porţie dintr-un soi de iaurt în vene. N-am mai putut suporta şi am ieşit.

Pe stradă tocmai trecu copia unui amic, care mă salută.

 

“Omul este visul unei umbre.” – (Pindarus, Pythia 8, 136.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.