Acum trebuie să învingă şi factura!

Antonia Grigoraş are 19 ani. Este studentă la Medicină. Înainte de a fi medic pentru alţii însă, a trebuit să învingă sistemul medical din România şi să se salveze pe ea însăşi. La începutul anului 2009, Antonia a răcit şi pentru că acuza dureri în gât, mama a dus-o la pediatru, care pediatru constată inflamare ganglionară laterocervicală, dar subliniază că nu este o problemă, se va retrage de la sine. Cum inflamaţia nu a cedat sub tratament, dimpotrivă, şi-a marit volumul şi s-a acutizat durerea, părinţii au căutat răspunsuri la medici din diverse clinici private şi spitale din Suceava, Iaşi sau Cluj. Au făcut zeci de analize de sânge, investigaţii radiologice, imagistice etc.

A fost suspectată de … de hernie de disc. A urmat un alt diagnostic tratat cu moldamin: mononucleoză infecţioasă. Lunile au trecut, au intrat în 2010 cu aceeaşi incertitudine: nimeni nu părea capabil să lămurească cauza inflamării constante şi agravante a ganglionilor laterocervicali. Rezultatele analizelor puneau mari semne de întrebare, dar nu au găsit un medic care să ştie să traducă în termenii unei afecţiuni clare acei parametri.

Între timp, Antonia, proaspăt absolventă de liceu, dă admitere la Facultatea de Medicină din Iaşi şi este admisă cu nota 9,14. Bucurie mare!

În aprilie 2011 ajung la Cluj şi obţin o programare la un medic renumit pe oncologie pediatrică. S-au întors acasă cu … biseptol şi cu certitudinea că acei ganglioni inflamaţi nu pun probleme.

Repetă toate analizele, hemoleucograma, toată aria de virusuri (nu se mai confirmă Epstein Barr-ul, răspunzator de mononucleoza infecţioasă), dar cine să le citească? Medicii au garantat că Antonia nu are nimic, clinic este sănătoasa; de fapt, în opinia acestor medici, Antonia este incorect alimentată: i-au prescris suplimente de fier şi i-au recomandat să consume alimente care au în conţinut fier.

După sesiunea de iarnă, Antonia este internată pe secţia chirurgie, prin Urgenţă. În aceeasi zi se fac, concomitent, rezecţie de splină (intervenţie chirurgicală) şi biopsia şi rezecţia ganglionilor laterocervicali. Splina era de patru ori mai mare ca volum, atât de mare încât comprima ficatul şi stomacul. Ca o mică paranteza, cu câteva luni în urmă, un medic cu competenţă în ecografie abdominală i-a comunicat că nu vede ficatul, deci nu are ficat!

I-au făcut şi un computer tomograf care a evidenţiat prezenţa, în continuare, a adenopatiilor (inflamaţia ganglionilor limfatici). Plămânii şi ficatul erau în parametrii normali. Diagnostic prezumtiv: cancer Non Hodgkin.

Cum rezultatul biopsiei nu putea fi dat decât trei-patru săptâmâni mai târziu, Antonia rămâne internată pe secţia de chirurgie. Mama insistă să obţină o lamelă cu proba biologică, ca să o ducă şi la un laborator privat din Cluj, dar nu o primeşte. Între timp, ganglionii, fără protecţia splinei, s-au mărit foarte mult!

În final, rezultatul anatomopatologic indică prezenţa maladiei Hodgkin, stadiul IV. Medicul anatomopatolog le spune părinţilor, anulându-le orice speranţă: „Zilelele îi sunt numărate pe degetele de la o mână”.

Rinichii intra în colaps. Merg la nefrologie şi i se pun stome pe ambii rinichi. Într-o singură zi, Antonia a luat în greutate 12 kg (retenţie de lichid).

În aceeaşi seara, mama urmăreşte, întâmplător, pe un post TV, un interviu despre o tânără vindecată de maladia Hodgkin, într-o clinică din Turcia. Fără să mai stea pe gânduri, contactează medicul român respectiv, află detalii referitoare la costuri şi în noaptea care urmează obţine de la rude, prieteni, cunoştinţe promisiunea unui ajutor financiar în valoare de 22.000 de euro. A doua zi, Antonia era deja în salvare, în drum catre Anadolu, Turcia. Au plătit, pentru această călătorie, 2.800 de euro cash.

Era sâmbata Paştelui. Începe tratamentul chimioterapeutic chiar în după-amiaza respectivă. Ca să nu cheltuiască mult mai mult, mama şi fiica fac naveta săptămânal (Suceava – Istanbul), pentru chimioterapie (chimioterapia se face ambulator), inclusiv atunci când, din pricina chimioterapiei, organismul Antoniei este în aplazie (trombocite scăzute drastic şi sistem imunitar zero). Îşi ipotechează casa; rude apropiate, pentru a o ajuta pe Antonia, contractează fiecare câte un credit de nevoi personale; un împrumut mai mare şi pe o perioadă mai lungă este obţinut de mamă de la firma unde este angajată şi, astfel, cu un efort inimaginabil, familia reuşeşte să achite la timp facturile emise de spital. În 6 luni de zile se strâng facturi în valoare de peste 124.000 euro! Ultima factură este cea emisă în luna octombrie 2011, în valoare de 48.000 de euro, şi reprezintă contravaloarea transplantului autolog. Cu zbateri uriaşe, părinţii reuşesc să mai strângă 18.000 euro.

Acum nu mai au ce vinde, nu mai au de unde împrumuta.

Antonia a învins boala, a învins sistemul, acum mai are de „învins” şi factura. Cei care vor să o ajute să câştige şi această bătălie o pot face dând un simplu SMS la 848. Număr valabil doar până vineri, la ora 24.00. Un SMS costă 2 euro. Avem nevoie de 15.000 de SMS-uri.

Cei care pot şi vor să facă mai mult pot suna la numerele Romtelecom

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Sau direct, în contul Fundaţiei Mereu Aproape, cu menţiunea „pentru Grigoraş Antonia”:

CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Toată povestea Antoniei, cu vorbele ei calde cu tot, poate fi citită aici:

http://fundatiamereuaproape.ro/antonia-grigoras-lupta-pentru-viata-ei-cu-maladia-hodgkin/