Adjudecat!

Şcoala ateniană

Vânzarea operelor artiştilor greci, organizată de “Piasa”, la iniţiativa lui James Fattori şi a expertului Dimitri Joannides, reînvie o veche tradiţie de prietenie franco-elenă. Grecia a fost o puternică prezenţă artistică la Paris, între cele două războaie mondiale, traversând istoria şi miturile sale, precum cel al “Minotaurului”, titlu fondat în 1933 de Albert Skira. De asemenea, să mai amintim că numeroşi artişti greci au fost atraşi de bursele de studiu atribuite cu generozitate de către Institutul Francez din Atena. Oprirea acestui ajutor financiar către 1960 nu a împiedicat alţi artişti greci de a lua drumul Franţei: Yannis Gaitis în 1958, care este prezent în această licitaţie cu “Marile Speranţe”, estimat între 12.000 şi 18.000 de euro, provenind de la un medic, prieten al artistului, după cum este indicat în catalog, Fassianos în 1966, Tsaroukis în 1967. Acum, operele lor ies din colecţiile private greceşti şi franţuzeşti şi sunt scoase la vânzare.

Un “Acrobat”, în bronz, de Costas Coulentianos, pleacă de la suma de 60.000 de euro, un “Ciclist cu cravată” de Alecos Fassianos, de la 35.000 de euro. Să mai amintim că o colecţionară americană a cumpărat în vara lui 2011 un tablou al acestuia din urmă, de la “Artcurial Deauville”, pentru 44.000 de euro, de patru ori estimarea. Tot de Fassianos, apare şi o altă lucrare, intitulată “Personaj cu pălărie”, propusă la 20.000-30.000 de euro.

Călătorie legendară de Paul Delvaux

Impresionantă, o acuarelă de Yannis Tsaroukis, realizată în 1928, în vechiul cartier Plaka din Atena, estimată între 15.000 şi 20.000 de euro.

Unele opere provin direct din atelier, cum ar fi un desen în tuş de Alexis Pierrakos, “Visul oraşului meu natal”, estimat între 10.000 şi 15.000 de euro. Altele, de la moştenitorii artistului, precum sculptura “Acrobat”, din 1956, de Costa Coulentianos. Alte lucrări vin din colecţii particulare, precum un ulei pe pânză de Constantin Macris, “Compoziţie”. În plină criză, există o corecţie a pieţei de artă, subliniază comisarul licitaţiei, astfel că un tablou al lui Yannis Spyropoulos, reprezentând “Portul Xania”, care a fost cumpărat cu 48.000 de euro în 2007, este estimat acum la 25.000-35.000 de euro.

Silverman, o colecţie expresionistă

Paris, Piaţa Bursei, de Giuseppe Canella

Pasionat de Secessionul vienez şi de expresionismul german, americanul Benedict Silverman, un fost bancher, s-a hotărât să-şi disperseze colecţia de capodopere la negustorul londonez Richard Nagy.

O colecţie este întotdeauna o istorie de viaţă. Cea a americanului Benedict Silverman reflectă personalitatea sa, partea lui întunecată despre care nu îi este teamă să vorbească. Cu o voce liniştită el povesteşte cum, la vârsta de 5 ani, copil entuziast, dar hipersensibil, a trăit o teribilă depresie după naşterea surorilor sale gemene. A urmat o lungă terapie pentru a-şi regăsi încrederea în el. Şi a cunoscut în sfârşit pacea la 83 de ani.

Fra Angelico, Thebaides, temă a Renaşterii

Arta i-a permis de a-şi bandaja rănile, dar nu orice artă, ci aceea a emoţiilor şi a suferinţei, care l-a împins către expresionismul german. “Nu-mi plac picturile frumoase. Un peisaj impresionist, oricât de frumos, mă plictiseşte de moarte”.

În apartamentul său a creat un univers straniu, cu lămpi de Tiffany şi mobile Art Nouveau şi Art Deco. Începe din anii ‘70 să-şi creeze o colecţie fabuloasă, cunoscută de la Târgurile de la Maastricht, cu numeroase desene şi acuarele de Egon Schiele. De altfel, mărturisea că avea aceeaşi sensibilitate ca acest pictor. În catalogul colecţiei sale, se află o lucrare pictată de Otto Dix în 1932, “Venus cu mănuşi”, o pânză enigmatică, un omagiu adus lui “Venus” a lui Lucas Cranach, conservată la Muzeul din Frankfurt.

Ansamblul prezentat la Londra degajă un parfum de suferinţă, ca într-un desen de Schiele, expus anul trecut la inaugurarea Galeriei din Old Bond Street. Departe de figura maternală cunoscută, o tânără femeie întoarce spatele copiilor săi şi criticii de artă spun că această operă ar rezuma traumatismul care i-a marcat copilăria lui Benedict Silverman. El preferă pictorii mai puţin cunoscuţi şi dificili, precum Alfred Kubin, deţinând 7 desene ale acestuia din anii ‘70.

Quai des Orfevres de Paul Clouzot

Se consideră că l-a depăşit pe Ronald Lauder, alt mare colecţionar american, împătimit de expresionismul german, ale cărui piese pot fi văzute la “Neues Galerie” din Manhattan.

Când Lauder l-a ales pe Klimt, a fost magistral. Dar subiectul este foarte uşor, mai mult decorativ, faţă de “Portretul lui Ria Munk”, moartă, cu un colier de flori. Să ne amintim că un ulei de Klimt, “Portretul Adelei Bloch-Bauer”, a fost cumpărat de Ronald Lauder pentru 135 de milioane de dolari în 2006. Fiecare pânză din colecţia lui Silverman ne face să reflectăm fie la portretele lui Oskar Kokoschka, fie la cele ale lui Ludwig Meidner, care interpelează privitorul. Sunt şi câţiva absenţi, precum Ernst Ludwig Kirchner sau alţi pictori ai mişcării “Die Brücke”, întrucât Silverman nu a găsit nicio pânză la înălţimea aspiraţiilor sale. Cu aceeaşi exigenţă el a colecţionat mobilier Secession vienez, printre care “Vitrina” lui Carl Otto Czeschka, ce oferă o minunată lucrătură în orfevrerie, realizată de Koloman Moser, “Prinţesa fermecată”, ce poate fi văzută pe uşile vitrinei. O culme a ornamentului din 1900.

Un Salon de neocolit: “Paris Tableaux”

Livre-d’heures din Colecţia Wolf, Rouen 1430

După ce a renunţat la „Drouot Montaigne”, Grupul “Drouot” a profitat de mutarea lui “Pierre Bergé&Associés” pentru a ocupa localurile acestora, situate ideal în faţa Casei de licitaţii. Locul este destinat să “promoveze acel savoir-faire al comisarilor-priseures”, după expresia lui Olivier Lange, directorul general al grupului “Drouot Patrimoine”, prin expoziţii cu cele mai frumoase piese ale sezonului. Mici “Momente excepţionale”, cum s-a putut vedea în septembrie la Bienala Anticarilor, unde, de altfel, Casa n-a avut un spaţiu pe cât de mare şi-ar fi dorit. În viitor, va trebui poate să fie îndepărtate sculpturile sau mobilele prea voluminoase pentru a favoriza obiectele de format mai redus, tablouri, cărţi şi bijuterii.

“Spaţiul ar putea fi, de asemenea, privatizat de comisarii de la Drouot, care doresc să organizeze expoziţii pe o perioadă mai mare de timp decât acelea pe care le pot realiza la Casa de licitaţii”.

Frans Pourbus, Ludovic al XIII-lea

Luna aceasta, “12 Drouot” permite Societăţii de Vânzări Voluntare (SVV) să-şi arate piesele-far amatorilor veniţi la Paris special pentru anumite Saloane. În timpul salonului “Paris Tableaux”, poate fi achiziţionat, de exemplu, un Hendrick Van Balen, propus, pentru 30 noiembrie, de “Claude Aguttes”, sau un Quentin de la Tour, oferit de “Lafon-Castandet” pentru o vânzare din 14 decembrie, dar şi obiecte vechi, printre care mari vase din granit porfiroid din epoca Ludovic al XVI-lea, propuse de “Jean-Marc Delvaux”.

Portrete, scene de gen, peisaje, tablouri vechi au fost prezentate la Palatul Bursei din Paris. Peste 6.000 de vizitatori au venit la prima ediţie, care s-a bucurat de un extraordinar succes. Preşedintele Salonului, Maurizio Canesso, declara: “Parisul este un loc ideal pentru această manifestare, el fiind regatul efervescenţei şi al curiozităţii. La această ediţie au fost prezenţi 21 de expozanţi care au etalat creaţii ale secolelor trecute”. Galeria “Caylus” din Madrid a expus o lucrare a lui Murillo, londonezul Derek Johns a oferit un fermecător “Portret de fată”, de Greuze, Galeria austriacă “Sanct Lucas” a expus două uleiuri de Lacroix. Încântătoare şi lucrări ca “Parisul – oraşul Bursei” (datat 1830), de Giuseppe Canella, “Peisaj de iarnă cu scene de patinaj”, înconjurat de mori, din secolul al XVII-lea, semnat de Antonie Verstralen şi “Prizarea tabacului”, realizată de Gaspare Traversi.

Peisaj de iarnă cu mori de Antonie Verstralen

Tot la această ediţie, “Mobilier National” a devoalat comorile gobelinurilor, dar şi tablouri restaurate din secolele XII-XVIII.

Totodată, a fost lansat şi primul Festival de cinema, consacrat peliculelor inspirate de picturi celebre, fiind proiectate filme ca “Rondul de Noapte”, inspirat de Rembrandt, sau “Tânără fată cu perlă”, după Vermeer. Un nou mod de a privi pictura.

Câteva zile mai târziu, în timpul Salonului “Paris Photo”, au fost dezvăluite piese rare din arhivele publicaţiei “International Herald Tribune”, dispersate în 19 noiembrie de “Zann Le Mouel” şi experta Viviane Esders. Într-o licitaţie din 10 decembrie, vor figura şi opere moderne, cum ar fi extraordinara piesă panoramică de Paul Delvaux, “Călătorie legendară”, un ulei pe pânză, pus în vânzare de “Gros&Delettrez”.

“Thebaides”, de Fra Angelico

Acrobat de Costas Coulentianos

O splendidă apariţie, coborâtă parcă din ceruri la Casa de licitaţie, este “Scene din Thebaid” de Fra Angelico, o pictură considerată drept una dintre operele majore ale istoriei artei. Asemenea picturi sunt practic necunoscute la licitaţiile de artă. Panourile, datate 1430-1435, provin dintr-o colecţie privată din sudul Franţei. Graţie lui Michel Laclotte, specialist în pictura italiană, această mică bijuterie picturală, de 27,5×38,5 centimetri, a fost identificată în 2005 ca piesa centrală a unei “Thebaide”, un ansamblu de scene din viaţa monastică, situat în deşert, cu referire la primii creştini din apropierea Thebei. Tabloul iniţial a fost împărţit în şase panouri, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar această bucată dintr-un puzzle, care forma partea centrală, este încadrată de patru scene din viaţa Sfântului Augustin, a Sfinţilor Benoît, Romouald, Grigorie cel Mare, conservate în patru muzee, la Cherbourg, Chantilly, Anvers şi Philadelphia.

Fra Angelico se inspiră aici de tradiţiile Thebaidelor florentine. Această imagine deschide un drum către arta modernă, către perspectivă. Piero della Francesca şi Filippo Lippi au fost inspiraţi de această lucrare. Estimarea, 400.000 de euro.

Desfacerea colecţiei Wolf

Otto Dix, Venus cu mănuşi

În 4 şi 5 decembrie, la “Artcurial” din Paris, vor fi prezentate spre vânzare lucrări din colecţia soţilor Liuba şi Ernesto Wolf, de un necrezut eclectism, dar şi nivel al erudiţiei. Pasionat de cărţile vechi, cuplul a achiziţionat unul din cele patru exemplare cunoscute sub numele de “Ars Moriendi”, de Nikolaus Goetz, ilustrat cu gravuri în lemn printre cele mai expresive din gravura germană primitivă, estimat la peste 300.000 de euro, şi o “Livre d’Heures”, datată Rouen 1430, decorată cu miniaturi de Talbot şi Robert Boyvin.

Alecos Fassianos, Ciclistul cu cravată

Arta modernă făcea, de asemenea, parte din universul lui Wolf, cu tablouri ca “Un clovn din profil”, de Rouault, estimat la 300.000 de euro, “Cap” de Max Ernst, 80.000 de euro, şi alte cărţi ilustrate precum “Jazz”, de Matisse, estimată la 150.000 de euro, “Daphnis şi Chloe”, de Chagall, estimată la 150.000 de euro, dar şi “Metamorfozele” lui Ovidiu, de Picasso, a căror a căror estimare pleacă de la 80.000 de euro. Curiozitatea artistică i-a împins pe cei doi colecţionari şi către arta islamică, către antichităţile clasice şi ale Orientului Apropiat, precum şi spre arta africană, sub forma unui foarte frumos ansamblu de 150 de sculpturi provenind de la diferitele triburi ale continentului african: Dan, Fang, Baoule Tsangui, Ngombe, Senoufo…

Clouzot, cineastul cinetic

Alexis Pierrakos, Visul oraşului meu natal

Cineastul Henri Georges Clouzot (1907-1977) şi-a lăsat amprenta asupra cinematografiei franceze de după al Doilea Război, cu pelicule precum “Quai des Orfèvres” sau “Salariul groazei” (1952).

El este considerat ca unul dintre avangardiştii timpului său. Prietenia sa cu artişti şi negustori de artă i-a determinat cariera. Cu Pablo Picasso a realizat documentarul “Le Mystère Picasso” (1956). În acest lungmetraj, recompensat cu Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Cannes, în 1956, în timp ce artistul desena, Clouzot şi-a plasat camera în spatele pânzei pe care genialul pictor era pe punctul de a o realiza.

Paul Delvaux, Călătorie legendară

Odată cu “Infernul” (1964) şi cu “Prizonierul” (1968), realizatorul abordează un stil cinematografic nou, pe care critica l-a caracterizat drept artă cinetică. Jucându-se cu eclerajurile în mişcare, imagini tulburătoare prind viteză, traversează câmpul camerei şi creează, după termenii proprii, “scene locuite de pulsaţii, străbătute de frământări şi palpitaţii”. În “Infernul”, Romy Schneider încarnează o femeie pe care viziunea unui soţ gelos, cu impulsuri maladive, o face să plonjeze într-un halou de lumini colorate. “Prizonierul” a fost primul film în culori realizat de cineast. El povesteşte viaţa unui director de galerii, Stan Hassler, al cărui apartament încărcat cu opere de artă brută, primitivă şi suprarealistă face referire la perversităţile personajului obsedat de corpul feminin deformat sau deconstruit. Pentru a recrea atmosfera galeriei de artă optică şi cinetică, Clouzot a împrumutat peste 40 de opere de artă de la celebra galeristă Denise René. El i-a cerut maestrului artei optice Victor Vasarely de a-l ajuta să realizeze efecte stroboscopice.

Clouzot, prietenul lui Braque, Picasso, Miro, Matisse, a lăsat 60 de opere puse acum la licitaţie. Un testament pasional al artei optice. Lucrările vor fi expuse la Casa “Christie’s” din Paris la 1 decembrie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.