Viitorul secretar general ONU va fi un vest-european – fost premier portughez şi fost Înalt Comisar ONU pentru Refugiaţi – Antonio Guterres.
Procesul alegerii sale a fost unul mai puţin transparent. A fost susţinut de 13 din cele 15 state membre ale Consiliului de Securitate, ceilalţi doi ambasadori la ONU rămânând neutri. Este un vot în cadrul celui mai puţin transparent organ al ONU, nicidecum un vot la care să participe cele 193 de state membre. Cele 5 state membre permanente ale Consiliului de Securitate pot să blocheze alegerea secretarului general. Nu a fost cazul în situaţia portughezului.
Iniţial au fost zece candidaţi pentru cea mai importantă funcţie la ONU – cinci bărbaţi şi cinci femei – iar aşteptarea generală era că 2016 va aduce în fruntea Naţiunilor Unite o femeie, mai cu seamă că majoritatea funcţiilor înalte la ONU sunt ocupate de bărbaţi. Se aştepta, de asemenea, că în fruntea organizaţiei va veni un reprezentant al Europei de Est, pentru că, până acum, patru secretari generali au fost vest-europeni, doi din Asia, doi din Africa şi unul din grupul statelor latino-americane şi din Caraibe.
Având în vedere tocmai acest argument, Rusia a susţinut puternic ideea unui candidat din Europa de Est. Este motivul pentru printre cei zece candidaţi s-au numărat mulţi estici: Irina Bokova (actuala şefă a UNESCO) şi Kristalina Gheorghieva (actual comisar european) din Bulgaria, Natalia Gherman (fost ministru de Externe, fiica fostului preşedinte Mircea Snegur) din Republica Moldova, Miroslav Lajcak (fost ministru de Externe şi Înalt Reprezentant în Bosnia şi Herţegovina) din Slovacia, Vuk Jeremic (fost ministru de Externe) din Serbia şi Danilo Turk (fost preşedinte) din Slovenia. Au mai candidat Christiana Figures, din Costa Rica (fosta secretară executivă a organismului ONU ce gestionează încălzirea globală), Susana Malcorra din Argentina (actual ministru de Externe al guvernului de dreapta), Helen Clark din Noua Zeelandă (şefa Programului de Dezvoltare al ONU şi fost ministru al Economiei) şi Antonio Guterres.
Se pare însă că tocmai această dorinţă a Rusiei a redus şansele candidaţilor est-europeni. Apoi, Bulgaria a comis o mare eroare în momentul în care, pe ultima sută de metri, şi-a retras sprijinul pentru Irina Bokova (un reprezantant cu state vechi la ONU) şi a propus-o pe Kristalina Gheorghieva. Iniţial, analiştii au crezut că această candidatură a Gheorghievei este rezultatul unei înţelegeri între SUA şi Rusia şi că va avea cale liberă. Nu a fost însă aşa. Mai mult, nu puţine publicaţii au acuzat că Gheorghieva este preferata extremei-drepte europene, pornind de la faptul că a fost susţinută puternic de guvernul Viktor Orban din Ungaria, o susţinere ce a avut exact efectul opus. “O mişcare de ultim moment a Angelei Merkel şi a unor elemente obscure din Europa de Est caută să o discrediteze pe Irina Bokova, directorul general admirat al UNESCO, şi încearcă să o introducă pe iubita extremei-dreapta din Europa”, scria Huffington Post, adăugând că Merkel ar fi dorit sa blocheze prin Gheorghieva calea “socialistului” portughez Guterrez.
Pe de altă parte, investigaţiile site-urilor anticorupţie din Bulgaria au găsit multe nereguli în susţinerea Irinei Bokova. Mai mult, despre directorul-general al UNESCO s-a scris că ar fi apropiată de regimul Putin şi că ar avea o abordare pro-arabă, atât timp cât Palestina a intrat în UNESCO în timpul mandatului ei.
Se pare că Rusia şi SUA au decis să nu se oprească asupra unui candidat din Bulgaria, să nu mai recurgă la compromisul care în urmă cu zece ani l-a adus în fruntea ONU pe sud-coreeanul Ban Ki-moon, un compromis atunci între SUA şi China care a făcut ca timp de un deceniu ONU să aiba un şef pasiv şi ineficient.
Soluţia oarecum surprinzătoare a fost Antonio Guterres. Şi aceasta pentru că portughezul a fost Înaltul Comisar pentru Refugiaţi care a avut de a face cu apogeul crizei imigranţilor, în 2015. A fost criticat că nu a facut suficient pentru a obţine mai multe fonduri de la ţările donatoare şi pentru a-i convinge pe liderii europeni să deschidă porţile ţărilor lor în faţa imigranţilor, aşa cum au făcut-o pentru refugiaţii din Ungaria în 1956 sau pentru cei din Vietnam, în anii 1970 şi 1980. Dincolo de aceste critici, experienţa sa în diomeniul migraţiei (fiind şef al UNHCR din 2005 până în decembrie 2015) l-a calificat pentru funcţia de secretar general ONU, un semnal limpede că acest fenomen se va accentua în următorul deceniu.
Antonio Guterres nu-şi va începe mandatul beneficiind de o imagine bună, pentru că este al cincilea-vest european din cei opt lideri din istoria ONU, pentru că prin alegerea sa organizaţia mondială nu a respectat promisiunea numirii unei femei, pentru că ţările foste colonii nu îl vor vedea cu ochi buni. Antonio Guterres a fost ales într-un mod la fel de opac ca toţi predecesorii săi – voturi de “încurajare” şi “descurajare” din partea celor 15 membri ai Consiliului de Securitate, cu târguri în spatele uşilor inchise. După ultimul vot, pe 5 octombrie, el a devenit candidatul “clar” al Consiliului de Securitate, care va fi votat formal de Adunarea Generală şi îşi va începe mandatul pe 1 ianuarie 2017. Majoritatea secretarilor generali au rămas în funcţie pentru încă un mandat de cinci ani (desi realegerea nu este lmitată la un anumit număr de mandate). “Actualul sistem de alegere arată cam tot ce nu este în regulă cu sistemul ONU”, a spus unul dintre ambasadorii la Natiunile Unite.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.