Alex Zanardi. Moartea unui campion fără pereche

Alessandro Zanardi a murit ieri, la doar 59 de ani. Familia sa a precizat că sportivul a murit în pace, înconjurat de dragostea celor apropiați”, dar nu a precizat cauza decesului.

Decesul său i-a marcat pe italenii care vedeau în el simbolul luptei și al rezistenței față de orice impediment.

Premierul Italiei, Giorgia Meloni, nu a lăsat vestea să treacă. „Alex a fost un mare campion, un om extraordinar, capabil să transforme fiecare provocare a vieţii într-o lecţie de curaj, de forţă şi de demnitate”, a spus Meloni.

 De la Formula 1, la campion paralimpic

Tânărul Zanardi şi-a făcut debutul în competiţiile profesionale în 1980. A fost începutul unei aventuri care l-a dus până în Formula 3 în 1991. În acelaşi an, şi-a făcut debutul în Formula 1 la volanul unui monopost al echipei Jordan cu ocazia Marelui Premiu al Spaniei. În acea zi, l-a înlocuit pe Roberto Moreno. Între 1991 şi 1994, Zanardi participă la 44 de Grand Prix-uri. Cea mai bună clasare a sa este locul 6, obţinut în 1993 cu Lotus.

Viaţa sa se schimbă radical în 2001

După F1, italianul îşi continuă cariera în Statele Unite în campionatul CART (fosta IndyCar), câştigând două titluri în 1997 şi 1998. După o scurtă şi ultimă revenire în F1 în 1999 la Williams, se întoarce în Statele Unite, tot în campionatul CART. Viaţa lui se schimbă radical pe 15 septembrie 2001 pe circuitul de la Lausitzring, în Germania. Are 35 de ani.

Atunci, Zanardi l-a lovit violent pe Alex Tagliani. Impactul a fost atât de puternic încât maşina sa s-a rupt în două. După patru zile de comă, starea sa s-a îmbunătățit miraculos. Totuși, i-au fost amputate ambele picioare.

Doi ani mai târziu, după o lungă reabilitare, se întoarce simbolic la locul tragediei. A vrut să parcurgă cele 13 tururi care îi mai rămăseseră de parcurs cu o maşină adaptată handicapului său. „Acest accident mi-a permis să fac lucruri pe care, într-o altă viaţă, poate că nu aş fi putut niciodată să le încerc”, declara el.

A doua sa viaţă este marcată de glorie în ciclismul paraolimpic. Câştigă, în special, patru titluri paralimpice, două la Londra în 2012 şi alte două la Rio în 2016.

Dar soarta este crudă. În 2020, a fost rănit  în urma unui accident survenit în timp ce se afla la volanul bicicletei sale cu mâini.