Psiholog: „Iubirile platonice se transformă în tristețe”

Poate cea mai importantă nevoie a omului este de a găsi pe cineva care să îl iubească și pe care să iubească, la rândul lui.

Realitatea este mult mai complexă: sunt mulți oameni care trăiesc povești frumoase de dragoste, mulți care trăiesc povești în care uneori au parte de momente neplăcute și mai sunt și acele povești în care, din diverse motive, iubirea nu pare să învingă, așa cum am fost obișnuiți de producțiile Disney.

Atunci când iubirea încetează să se mai manifeste, atunci când aceasta scade în intensitate, dispare sau nu este împărtășită, sentimentele celui care este rănit se transformă în altceva. „Fie că vorbim despre ură, fie că vorbim despre furie ori tristețe, iubirea neîmpărtășită dă naștere unui sentiment profund de durere și dezamăgire. Atitudinile și reacțiile în aceste situații diferă de la om la om, fiecare având o metodă proprie în care se manifestă și în care face față acestor emoții“, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Cum se transformă iubirea în ură?

Iubirea nu se poate spune că dispare, nu în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta se confruntă cu obstacole, iar acestea influențează direcția pe care o apucă iubirea celor doi parteneri. Lipsa de comunicare, lipsa de ascultare interesată, lucrurile nespuse, emoțiile neexprimate, toate contribuie la destrămarea calității iubirii dintre doi parteneri de viață. Totuși, întrebarea persistă: Ce se întâmplă când iubirea își pierde din intensitate din cauza comportamentelor de acest tip? „Răspunsul, deși nu neapărat plăcut, este simplu. Facem față diferit la durere, iar ura, tristețea, reacțiile furtunoase sunt doar câteva modalități prin care oamenii reușesc să facă față suferinței. Atunci când nu reușim să gestionăm durerea produsă de lipsa de răspuns față de ceea ce simțim, intră în acțiune diferite mecanisme de apărare și adaptare care ne permit să facem față acelui moment de durere. Astfel, în situația în care unei persoane, spre exemplu, nu îi este împărtășită iubirea, aceasta poate va transforma toată acea iubire în ură, pentru a face lucrurile mai ușoare (cel puțin în aparență). Această reacție este un fel de a spune, «dacă nu te pot iubi, atunci te voi urî», lucru ce se traduce, de fapt, în «deși nu pot să te iubesc, eu tot simt ceva față de tine». Așadar, în acest fel îmi este permis să simt ceva pentru tine, deoarece nu îmi ești indiferent/ă, ci însemni ceva pentru mine“, este de părere psihologul Andra Tănăsescu.

Ura nu este opusul iubirii

De asemenea, sunt multe persoane care consideră ura ca fiind opusul iubirii, însă specialistul este de părere că aceasta este o prezumție falsă. Iubirea și ura sunt interconectate, iar în momentul în care iubirea nu se poate manifesta, apare ura, care permite un fel de manifestare a unor simțăminte profunde.
„Ura apare în acele momente de imposibilitate, incapacitate de manifestare a iubirii. Ori, atunci când nu poți lua persoana în brațe ca să îi spui cât de mult înseamnă pentru tine (din frică, nesiguranță, distanță etc.), în acel moment vor apărea alte emoții care vor permite manifestarea acestei neputințe. Dacă este să căutăm opusul iubirii, pe acela consider că îl putem găsi în indiferență. În momentul în care simțim indiferență față de o persoană și orice ar face, fie că pleacă, fie că rămâne, este totuna pentru noi, atunci iubirea nu există. Nu poți iubi o persoană și să fie egal cu zero faptul că pleacă de lângă tine sau rămâne“, mai spune psihologul.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Karina Bradut 26 Articole
Author

5 Comentarii

  1. Adorabili și folositori avocaților psihologii când scuză partenerul care își refulează impotența în ură și violență. Că dacă prostesc ca tânărul Werther e păcat de ei dar sunt măcar inofensivi.

  2. Fetișcana care a trântit titlul „șoc” pentru trafic nu are proprietatea expresiei. Deși a pus între ghilimele propoziția, ca și cum ar fi un citat, ea nu se regăsește decât în titlu, nu și în text, unde e vorba de ceva diferit. Nu mă miră, la ce a ajuns să însemne în zilele noastre presă. Ca să pară ceva cu greutatea profesiei, e băgată în față meseria celei care chipurile declară (ce n-a declarat). De parcă ar fi vorba de un studiu, un experiment, un eșantion, ceva cât de cât științific. În realitate, sunt simple presupuneri, pe care le putea face și o vecină, bazată pe sinteza mai multor telenovele: se poate să se întâmple în cutare mod, dar se poate să nu se întâmple. Dacă un psiholog declară: iarna e bine să purtăm fular, dar alergatul în tricou se poate transforma într-un sentiment de libertate… sunt simple vorbe, taclale. După care vine ziaristul și dă titlu: psihologii recomandă tricourile iarna, fularele ne fac bipolari.

  3. 1. Karina Brăduţ: dacă eu v-aş fi partener conjugal, şi în viaţa dvs. s-ar ivi un alt bărbat – mai titrat, mai bogat, mai celebru, mai atrăgător, mai inteligent -, bărbat care v-ar seduce şi v-ar „răpi” de lîngă mine, n-aş mişca un deget să vă „recuperez”! Ştiţi de ce? Mi-aş zice în sinea mea: „Cea mai bună răzbunare, pe cel care ţi-a luat femeia, este să-l laşi să o păstreze…” Femeia, de cînd se ştie ea, CADE în ispită. Or, femeile „slabe”, infidele, nu merită nici măcar să fie urîte. Trebuie uitate mai repede ca oglinda. Viaţa e prea scurtă. Nu merită să risipeşti, inutil, energie psihică, suferind pentru femei nestatornice. Ale căror promisiuni sînt scrise pe nisipul plajei. Cimitirele sînt pline de persoane de sex feminin care s-au crezut „de neînlocuit”… Suferinţa din iubire există doar pentru că slăbiciunea există. Urîţi slăbiciunea la alţii (altele). Dar, mai ales, urîţi-o în dumneavoastră însevă. Dacă nu ar exista femeia (păcătoasă), nu ar exista nici Legea. Şi nici Justiţia Divină. Apropo de Dreptatea Atotputernicului: vai de aceia care au împiedicat să se manifeste o iubire adevărată! Vai de cei care, pămînteşte, au făcut-o imposibilă! Şi vai de aceia care au luat-o în derîdere; care i-au zeflemisit pe cei născuţi pentru a fi împreună pentru totdeauna! Aveţi grijă ca nu cumva să faceţi parte din această din urmă categorie. Cînd vă va veni Ceasul pentru plată, n-aş vrea – pentru nimic în lume! – să mă aflu în locul dumneavoastră. Chiar mă întreb cu cîţi „arginţi” vă plăteşte, edit

  4. Cît priveşte „fantasmagoriile” psihologului Andra Tănăsescu, ce pot altceva să spun decît că se bazează pe false premise; ca de altfel întreaga „psihologie modernă” – mecanică, materialistă, preocupată să exploreze doar sub-umanul. 99% din aşa-zisele „iubiri” pămînteşti sînt orice altceva, numai iubiri veritabile, nu. Adică: atracţie fizică, simpatie, interes (calcul), pasiune, instinct, posesivitate, datorie karmică (!)… Nici vorbă de iubire sufletească autentică. Mari confuzii, încă din start. Dacă omul ar fi mai vigilent, mai lucid, mai educat sentimental, ar evita de la bun început relaţiile nepotrivite, cu întreg cortegiul lor de complicaţii. Pentru iubire e prea tîrziu. Iubirile erau posibile la primele încarnări ale oamenilor. Acum ne găsim la final de eră cosmică. Atîta timp cît femeia încearcă, pe toate căile, prin toate mijloacele, să scape de feminitate, căutînd să-l copie pe bărbat, să-l concureze, în tot ce înfăptuieşte el, în „sferele pozitive de activitate”, nu există „protagoniştii” necesari pentru o mare iubire. Femeia autentică, femeia care merită iubită, femeia capabilă să te mobilizeze „să cucereşti cerurile” de dragul ei, nu mai există. A dispărut demult. Femeia din zilele noastre nu e decît o caricatură a modelului arhetipal al feminităţii primordiale. E o actriţă bună. Şi ieftină. O simulantă… Femeia din zilele noastre mărşăluieşte. Este un bărbat cu fustă. A devenit cel mai mare „hoţ” de energie sexuală din univers. O atare femeie, degenerată, nu poate da naştere decît la viitori bărbaţi rataţi. La purtători ilegali de pantaloni. Nu este deci de mirare că „femeia de eră nouă” a ajuns la cheremul brutalităţii masculine: fie e maltratată, fie se lasă cumpărată. Femeia nu are ce căuta în viaţa publică. Casa, căminul, e locul unde poate şi trebuie să devină ea regină.-

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.