Annus horribilis pentru Europa

Varoufakis: Europa a mizat pe război și a pierdut

Primul mare șoc pentru Europa a fost iminența victoriei Rusiei în Ucraina, scrie Yanis Varoufakis. Vreme de patru ani, UE a jucat un joc periculos la două capete. Pe de o parte, un angajament retoric pentru o victorie ucraineană pe care UE nu o putea finanța. Pe de altă parte, folosirea războiului pentru evitarea dezindustrializării Europei – un pariu pe capitalismul de stat, cu investiții masive în industria militara, pornind de la consensul politic generat de narațiunea războiului fără sfârșit cu Rusia.

”Contradicția a fost fatală”, scrie Varoufakis. ”Dacă războiul se încheie cu un acord de pace, va fi greu de susținut narațiunea conflictului fără sfârșit. Iar, pentru a obține o victorie care să justifice cheltuielile, costul este prea mare, iar riscul geostrategic ar fi și el prea mare. Prin urmare, Europa a adoptat cea mai proastă strategie cu putință: să trimită arme în Ucraina doar pentru a prelungi conflictul, fără a modifica însă deznodământul”.

Victoria Rusiei se apropie, grăbită și de noua administrație Trump, iar UE – incapabilă să gândească strategic – nu are un plan B, unul pentru pace. Întreaga strategie europeană depinde de continuarea războiului. ”Indiferent că Rusia va rămâne sau nu o amenințare pentru Europa, UE va pierde pretextul pentru avântul său militar-industrial. Iar asta anunță o nouă austeritate”.

UE, umilită de America lui Trump

A doua mare lovitură primită de Europa în 2025 este pierderea războiului vamal cu SUA. Europa a primit două lovituri în decurs de câteva zile, în luna august. După excluderea de la negocierile privind Ucraina începute de Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, președinta CE a încheiat acordul privind taxele vamale de 15% impuse de Washington. Ursula von der Leyen a prezentat aceasta umilință ca pe o victorie, scrie Varoufakis. Creșterea tarifelor vamale de la 1,2% la 15%, în unele cazuri la 25% sau chiar 50%, alături de investițiile europene de 600 de miliarde de dolari în America nu pot fi decât o umilință.

Despre tarifele impuse de America lui Trump aliaților europeni scrie și Ivo Daadler, fost ambasador American la NATO, într-un articol în care arată cum a trecut Europa prin „cele cinci etape ale suferinței” în relația cu SUA: negare, furie, negociere, depresie și acceptare.

Ambasador NATO: a trebuit un an pentru ca Europa să se trezească

Umilința comercială a fost parte a negocierii, la fel și procentul de 5% din PIB pentru cheltuielile militare NATO acceptat de aliații europeni, un procent imposibil de susținut pe termen mediu fără sacrificii majore în plan social și economic.

La început a fost negarea ideii că alianța transatlantica va fi pierduta. ”Cu ceva cheltuieli în plus pentru apărare, totul va fi OK. Asta credeau zeci de ambasadori NATO, la un prânz din decembrie 2024. Doar nu credeți că Statele Unite își vor mai vedea securitatea legate de Europa, am încercat să le spun”, scrie Daadler.

La scurt timp, în luna februarie, a urmat trezirea la realitate: Trump și Putin au căzut de acord să negocieze peste capul Ucrainei și Europei. Vicepreședintele JD Vance a rostit discursul despre ”amenințarea care vine dinăuntrul Europei la adresa propriilor valori”. Iar în Biroul Oval a avut loc celebra ceartă dintre președinții Trump și Zelenski. A fost momentul când aliații europeni au devenit furioși.

Nu a durat mult. A urmat negocierea acordului comercial, a procentului din PIB pentru apărare și depresia.

La final de an, publicarea Strategiei Naționale de Securitate a SUA a făcut ca Europa să accepte realitatea că alianța transatlantică de care depindeau atât de mult nu mai există. ”Deceniile de Pax Americana sunt în mare parte încheiate pentru noi, în Europa și în Germania. Americanii își urmăresc acum agresiv propriile interese. Iar aceasta înseamnă un singur lucru: că și noi trebuie să ne urmărim propriile interese”, a spus cancelarul german Friedrich Merz.

O lecție dură pentru Europa

Va fi greu ca Europa să-și urmărească interesul, scrie Yanis Varoufakis. În primul rând, pentru că interesul este greu de identificat. ”Într-o lume G2, structurată în jurul axei Beijing-Washington, satul global pare o arenă de gladiatori în care UE și Marea Britanie rătăcesc fără țintă”.

Pe lângă eșecul strategiei în Ucraina, în 2025, UE a fost marea victima colaterală a disputei comerciale dintre SUA si China. Europa a acționat ca un subcontractor al Americii și și-a grăbit astfel dezindustrializarea. Adică a impus Chinei sancțiunile dictate de la Washington. Și în felul acesta s-a autoeliminat de pe piața chineză, fără a primi nimic in schimb. ”Nu a fost doar o înfrângere într-un război comercial; a fost un șah mat geopolitic. Iar Europa a fost un simplu pion al perdantului”, scrie Varoufakis.

Lecția anului ce trece este că, în vremuri de competiție existențială, dependența strategică este preludiul irelevanței.

Cancelarul Germaniei: Nu-i ascultați pe profeții catastrofei

Total fals, spune liderul celei mai mari economii europene. În discursul sau de Anul Nou, cancelarul Germaniei le cere compatrioților să nu-i asculte ”pe incitatorii la frică și pe profeții catastrofei”. Avem de-a face cu „revenirea protecționismului” în economia globala. Avem de-a face și cu niște rupturi majore, o situație în care națiunile se regăsesc pe sine, spune Merz. El face apel la coeziune europeană și subliniază: ”Nu suntem victime ale circumstanțelor externe. Nu suntem pioni ai marilor puteri. Mâinile noastre nu sunt legate”.