Anvergura internaţională a Festivalului Shakespeare 2016

”Nu-i marmură, nu-s/ lespezi de morminte/ Regeşti, mai mult ca versul/ Meu să ţină. Când tot ce-i azi/ va fi pierit cu-ncetul voci nenăscute încă-l vor citi” (Shakespeare, Sonete)

Timp de peste o săptămână, la Craiova s-a desfăşurat cea de a X-a ediţie a Festivalului Shakespeare, oraşul doljean devenind un Stratford-upon-Avon al României. Într-un oraş prins de alte griji şi de scandaluri şi totuşi sensibil la acest pariu nebun cu Shakespeare, totul a fost la superlativ. Datorită entuziasmului, pasiunii, încăpăţânării incredibile, nebuniei de a crede până în ultima secundă că se poate, dar şi încrederii în viitorul teatrului ale lui Emil Boroghină. Cel care a dat faţă nouă Teatrului Naţional din Craiova după 1990, Emil Boroghină nu a ieşit din scena teatrului românesc odată cu funcţia de director. Ce altceva decât o luptă teribilă a dus acest om care s-a asemănat uneori cu Don Quijote în căutarea Dulcineei. Aşa cum îi şi place să mărturisească, ”teatrul nu se face de unul singur”. Ar fi minunat dacă am reuşi să nu uităm din când în când acest lucru. A reuşit şi de această dată, în 2016, cu eforturi fantastice, să pună pe picioare Festivalul Shakespeare. Deşi cu bani extrem de puţini, a aşezat Craiova pe hartă culturală a lumii. I-au stat alături în acest demers Octavian Saiu şi Ludmila Patlanjoglu.

Organizator perfect, gazdă desăvârşită, selecţioner rafinat, el a oferit şi de această dată oraşului şi invitaţilor clipe de rară sensibilitate artistică.

A fi sau a nu fi, spectacol în faţa Teatrului Marin Sorescu

Aşa cum mărturisea George Banu, ”Acum când lumea şi-a ieşit din ţâţâni, Shakespeare ne va acompania şi poate ne va înălţa chiar dacă la capăt vom recunoaşte împreună cu el că Restul e tăcere. Dar până atunci, cât zgomot, câtă melancolie şi câtă dragoste au investit toţi cei din constelaţia Shakespeare alături de amfitrionul acestui eveniment de elită, Emil Boroghină. Shakespeare este o prezenţă constantă ca oceanul, dar care nu rămâne străin fenomenelor mareelor, căci uneori se apropie şi devine contemporanul nostru, alteori se îndepărtează şi este citit din perspectiva epocii sale, aceea a Renaşterii şi a fenomenului elisabetan. Mareele se succed, dar el rămâne o oglindă în care se reflectă Occidentul şi contradicţiile lui… Prezenţă eternă, enigmatică, fără soluţie. Shakespeare forever”.

”La patru sute de ani de la trecerea în eternitate a lui Shakespeare şi azi, alături de Biblie şi de Homer, opera lui formează un ADN, o amprentă genetică a culturii europene care uneşte civilizaţia noastră. El este legătura noastră de rudenie. E greu să naşti idei noi, dar un astfel de festival îţi oferă oportunitatea de a căuta răspunsuri la întrebările mai vechi sau mai noi. Dar cel mai minunat lucru este că ne invită să ne adunăm întru Shakespeare. Sunt multe lucruri pe care oamenii le privesc diferit, răspunsurile sunt variate, dar, întâlnindu-i pe ceilalţi ne putem redefini şi îmbogăţi cultura proprie. Avem nevoie de aceste manifestări, unde putem vedea artişti, putem cunoaşte opera lor şi avem posibilitatea să înţelegem cel mai bine ce înseamnă o Europă comună”, îmi mărturisea dramaturgul englez John Elsom.

Premiile Criticii 2016: Ion Caramitru şi Emil Boroghină

Laureaţii Premiilor Criticii 2016 – Emil Boroghină şi Ion Caramitru, foto Florin Chirea

Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru (AICT) Secţia Română – Teatrologie a acordat PREMIILE CRITICII 2016 pe 23 aprilie, ziua Marelui Bard, la Festivalul Internaţional Shakespeare Craiova.

Distincţiile au fost decernate lui ION CARAMITRU, actor shakespearian emblematic, pentru rolul Prospero din spectacolul Furtuna de William Shakespeare la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti, şi lui EMIL BOROGHINᾸ, creatorul Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova, eveniment cultural de elită, la împlinirea a zece ediţii.

Juriul a fost alcătuit din membrii Biroului de conducere AICT – Teatrologie: Ludmila Patlanjoglu (Preşedinte onorific), Octavian Saiu (Preşedinte), Monica Andronescu (Vicepreşedinte), Irina Ionescu (Secretar general), Maria Zărnescu, Cristiana Gavrilă (membri).

Sponsorul premiilor: FARMEXIM.

Acest eveniment a deschis suita PREMIILOR CRITICII 2016, care vor fi acordate la cele mai importante manifestări teatrale din România.

Laudatio pentru Emil Boroghină, de Margareta Sörenson, Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT)

Margareta Sorenson

Ce-ar mai fi de spus după aplauzele îndelungate pe care le-aţi primit? Mă aflu pentru prima oară la Festivalul Internaţional Shakespeare Craiova. Mulţi dintre colegii mei au fost aici de mai multe ori şi mi-au spus lucruri frumoase despre acest Festival. Dumneavoastră l-aţi făcut celebru la nivel internaţional. Îmi aduc aminte că ne-am întâlnit la alte festivaluri din diferite ţări şi mă întrebam: cine este acest domn cu zâmbetul plin de bunătate, care pare desprins din pădurile de poveste ale lui Shakespeare?

Reacţia mea când am sosit aici a fost asemănătoare cu a Violei la începutul piesei A douăsprezecea noapte, când spune: Ce tărâm este acesta?! Este un tărâm în care oamenii iubesc cultura şi, după cum văd, pasiunea lor pare a fi în special teatrul. Nu este o simplă zonă geografică, ci un tărâm viu în inima, sufletul şi gândurile tuturor celor care îl iubesc pe Shakespeare – de pretutindeni, din Europa şi din lume.

Am făcut o listă a oamenilor de teatru celebri care au figurat pe afişul Festivalului de la Craiova: Peter Brook, Robert Wilson, Lev Dodin, Thomas Ostermeier, Elisabeth LeCompte, Eimuntas Nekrošius, Oskaras Koršunovas, Declan Donnellan, Richard Schechner, Yukio Ninagawa, Silviu Purcărete şi lista ar putea fi mult mai lungă. Existenţa acestui Festival se datorează, însă, unei singure personalităţi: Emil Boroghină – un actor şi un manager cu experienţă uriaşă în repertoriul shakespearian, un om minunat care a pus Craiova pe harta lumii lui Shakespeare.

Vă mulţumesc pentru că ne-aţi luat de mână şi, cu o blândeţe şi o generozitate ieşite din comun, ne-aţi adus pe acest tărâm minunat al teatrului.

Laudatio pentru Ion Caramitru de Ludmila Patlanjoglu, Preşedinte onorific AICT – Teatrologie

Anul acesta, Ion Caramitru a fost desemnat – de către British Council – „Ambasador Cultural Shakespeare” al României. Un titlu binemeritat. Ion Caramitru este un actor cu vocaţie shakespeariană. A absolvit Institutul de Teatru cu Hamlet, iar în lunga şi strălucita sa carieră de actor şi-a pus amprenta asupra unor roluri în spectacole intrate în legendă: Romeo din Romeo şi Julieta, în regia lui Vlad Mugur, Octavius din Iulius Cezar, în regia lui Andrei Şerban, Ferdinand din Furtuna, regia Liviu Ciulei, Feste din A douăsprezecea noapte, în viziunea lui Aureliu Manea, antologicul Hamlet sub bagheta regizorală a lui Alexandru Tocilescu, rol care l-a propulsat în topul celor mai buni 10 interpreţi ai celebrului personaj, de-a lungul timpului, în lume.

Cu Shakespeare, Caramitru s-a întâlnit şi în două propuneri scenice experimentale: premiera absolută cu Eduard al III-lea, regia Alexandru Tocilescu, şi montarea-laborator Macbeth a lui Radu Penciulescu.

Umbra Marelui Will l-a urmărit şi în calitate de regizor. A montat două producţii remarcabile: Neguţătorul din Veneţia şi Othello cu o prestigioasă companie din Japonia.

În Furtuna de la Teatrul Naţional din Bucureşti, spectacol selecţionat la această ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova, Ion Caramitru îl întrupează pe Prospero. Un personaj-destin pentru marii actori şi regizori: de la Kean, Michael Redgrave, John Gielgud, Vanessa Redgrave, George Constantin, Peter Brook, Giorgio Strehler, Liviu Ciulei. Un personaj-destin este şi pentru Ion Caramitru. Frapantă este imaginea lui Prospero-Caramitru. O apariţie domestică, în haine ponosite, cu părul vâlvoi şi mustaţă, cu un teanc de cărţi în mână, evocându-l pe Einstein. Recunoaştem cu toţii o imagine de marketing a unui secol scientist, peste care planează spectrul bombei atomice şi al Apocalipsei.

Interesantă este evoluţia interpretării lui Ion Caramitru de la premieră, sub presiunea furtunii din lume. Pentru o clipă, insula devine, spre final, o chilie în care Prospero-Einstein se confruntă cu Universul şi Divinitatea. În rostirea lui Caramitru a celebrului monolog, simţim „visarea fermecată şi sfâşietoare” a lui Shakespeare. Prezenţa sa spiritualizează, încarcă montarea cu emoţie sacră. Maestru de ceremonii şi raisonneur al spectacolului, actorul şochează însă la aplauze, când îşi smulge mustaţa. Neliniştea ascunsă, ca un presentiment pentru furtuna care va veni, se topeşte.

În vremuri confuze şi violente, teatrul devine un spaţiu privilegiat de împăcare şi lumină, pentru o lume ameninţată de spectrul Apocalipsei.

Desemnarea de către AICT – Teatrologie a lui Ion Caramitru pentru Premiul Criticii 2016 răsplăteşte arta unui actor shakespearian emblematic, înnobilând în acelaşi timp jubileul celor zece ediţii ale Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova şi comemorarea a patru sute ani de la trecerea în eternitate a lui William Shakespeare”.

Thomas Ostermeier, distins cu Premiul Internaţional Shakespeare. Credit Paolo Pellegrin

A fost, de asemenea, decernat, în prezenţa E.S. Paul Brummell, Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii, Premiul Internaţional Shakespeare, regizorului THOMAS OSTERMEIER. Acesta a fost prezentat de către George Banu, care a amintit câteva dintre realizările remarcabile ale marelui regizor. În 2003, spectacolul Nora a primit Premiul Nestroy, precum şi Premiul Politika, în timpul Festivalului de Teatru de la Belgrad. În 2006, Hedda Gabler a primit Premiul publicului la Theatergemeinde Berlin, iar Little Foxes a primit acelaşi premiu în 2015. Producţiile John Gabriel Borkmann şi Hamlet au fost răsplătite de asemenea cu premii internaţionale pentru cel mai bun spectacol în stagiunea 2008-2009.

Richard III, în regia lui Ostermeier

John Gabriel Borkmann a fost onorat cu Grand Prix din partea Critique de France, iar Hamlet cu Barcelona Critics Prize. Spectacolul The Cut a lui Ostermeier a fost onorat cu Premiul Criticilor la Festivalul Internaţional de Teatru Kontakt în Torun (Polonia). Măsură pentru măsură a primit Premiul Friederich Luft pentru cel mai bun spectacol la Berlin.

Hamlet de la Flute Theatre

În Chile, de asemenea, Hamlet a primit Premiul Criticilor pentru cel mai bun spectacol, iar în Teheran, la Festivalul Internaţional de Teatru Fadjir, Premiul pentru cel mai bun spectacol în 2016.

Multe dintre piesele lui Shakespeare în viziunea lui Ostermeier sunt ele însele re-scrieri ale unor piese mai vechi sau ale unora din timpul său, aşa cum este cazul cu Hamlet sau Othello. În opinia sa ”cel mai important lucru este ca fiecare generaţie să-şi scrie propriu Shakespeare”.

Thomas Ostermeier este Officier des Arts et des Lettres şi promovat în gradul de Comandeur. Este, de asemenea, Preşedintele german al Deutsch-Französischer-Kulturrat. În 2011 a fost distins cu Leul de Aur la Bienala de la Veneţia pentru întreaga sa operă.

Shakespeare, mărturii contemporane

Scenă din Richard II în regia lui Yukio Ninagawa

Ceea ce mulţi dintre noi citeam în cărţi sau în reviste despre fabuloase spectacole cu piesele Marelui Bard. În această primăvară am avut prilejul să le privim pe viu pe unele dintre ele. Nume de rezonanţă, Yukio Ninagawa, Thomas Ostermeier, Luk Perceval, Romeo Castelucci, George Banu, Philip Parr, Piotr Kondrat, pentru a aminti numai câteva, au ajuns aici cu spectacole de excepţie.

Romeo şi Julieta cu Teatrul Beer-Sheva

Prezent la deschiderea festivalului, Radu Boroianu, directorul Institutului Cultural Român, a afirmat: ”Această a X-a ediţie a Festivalului se bucură deja de un renume prin excelenţa trupelor şi a spectacolelor din întreaga lume care sunt prezente aici. ICR nu a făcut decât să intre în obiceiul său, să sprijine valorile româneşti. Dacă întreaga economie românească, dacă statul român ar avea dezvoltarea pe care a avut-o arta teatrală românească probabil că am fi ca ţară, ca stat, ca populaţie una din cele mai fericite din lume. Cred cu tărie în valoarea creativităţii româneşti, cred cu tărie în teatrul românesc„, a spus directorul ICR.

Lars Eidinger în Richard III

Nigel Townson, director al British Council Romania, a afirmat că prezenţa britanică la această ediţie a festivalului este foarte puternică: „Piesele sale sunt traduse în peste 100 de limbi, sunt studiate în jumătate din şcolile lumii, numele lui Shakespeare este menţionat de peste 100 de ori pe site-ul internet The Movie Database, cu toate că s-a născut cu 300 de ani înainte de inventarea filmului, cel mai căutat scriitor pe Google este Shakespeare, cel mai căutat citat pe Google este A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea. Deci, într-adevăr, Shakespeare este veşnic şi universal”..

Festivalul a fost deschis de către Teatrul Saytama din Tokyo cu o interpretare a piesei Richard al II-lea, în viziunea regizorului Yukio Ninagawa, un spectacol grandios în care au jucat peste 70 de actori, din cele două trupe — cea în care media de vârstă a actorilor este de 77 de ani şi cea în care media de vârstă este de 26 de ani. În producţia Richard al II-lea, intenţia regiei lui Yukio Ninagawa se ridică odată cu speranţele viitorului şi parfumul persistent al senzualităţii. (…). Muzica tango rupe în mod seducător sistemul familial, şi trezeşte revoluţia iluzorie. (…) Membrii Saytama Gold Theater îmbrăcaţi formal în Kimono, stând în scaune cu rotile apar, şi încep să danseze tango cu tinerii actori ai Saytama Next Theatre. Există intenţie şi speranţă pentru solidaritatea trecerii din generaţie-n generaţie în dansul lor. Sentimentul timpului trecător poate fi văzut cu ajutorul actorilor în vârstă în scaunele cu rotile şi apasă mintea spectatorului.

Păpuşile devin personaje în Richard al III-lea

„Suntem foarte bucuroşi că teatrul japonez este prezent la deschiderea festivalului de teatru cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui dramaturg. Piesa Richard al II-lea în regia lui Yukio Ninagawa, unul dintre cei mai reprezentativi regizori ai Japoniei, este un spectacol foarte potrivit pentru deschiderea festivalului prin interpretarea minunată a mai multor generaţii de actori. În Japonia structura teatrului se dezvoltă din ce în ce mai mult”, a spus E.S. Kisaburo Ishii, ambasadorul Japoniei la Bucureşti.

Richard III, devenit rocker în viziunea lui Ostermeier

În cadrul festivalului sunt invitate şi alte trupe celebre din diverse colţuri ale lumii. Aplauze nesfârşite pentru actorii Teatrului Schaubühne din Berlin, cu Richard al III-lea, în regia lui Thomas Ostermeier, transpus în cheie modernă. ”Richard III este unul dintre cele mai seducătoare personaje shakespeariene. Cocoşatul inteligent, care ucide cu sânge rece şi copleşeşte cu o carismă aproape mistică, e un monstru declarat. Eroul negativ prin excelenţă. Toate defectele îl recomandă pentru a fi urât şi condamnat. Cum ai putea fi de partea unui schilod pervers şi malefic? Thomas Ostermeier l-a transformat pe acest şarpe frânt într-un adevărat rock star. În montarea de la Schaubühne, prezentată în ultima seară a Festivalului Internaţional Shakspeare de la Craiova, Richard a câştigat coroana în faţa unei săli arhipline de spectatori care i-au devenit fani”. Richard al III-lea este interpretat admirabil de Lars Eidinger, un mare, mare actor, cu un tonus extraordinar, care timp de câteva ore oferă o prestaţie halucinantă, un adevărat show.

Marcel Meyer, Jeremy Richard şi Mathew Baldwin în Hamlet în regia lui Fred Abrahamse

În cea de-a doua zi de festival, publicul i-a putut întâlni pe actorii trupei Abrahamse&Meyer Productions, singura companie de teatru clasic independent din Africa de Sud, care au pus în scenă, la Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova, una dintre cele mai vechi reprezentaţii consemnate ale piesei Tragedia lui Hamlet, aşa cum a fost jucată, în vremea lui Shakespeare, la bordul navei Red Dragon a Companiei Indiilor Orientale, în 1608. Această reprezentaţie istorică serveşte ca inspiraţie pentru producţia realizată de regizorul Fred Abrahamse.

La Festivalul Shakespeare a fost prezent şi Teatrul Kasbah Arghya din India, cu spectacolul Macbeth Badya, în regia lui Manish Mitra, considerat drept creatorul unui nou limbaj teatral şi al unei metodologii de pregătire a actorului.

Hamlet în interpretarea Tobacco Company

O altă prezenţă remarcabilă, Teatrul Shakespeare Tobacco Factory din Marea Britanie, cu Hamlet, în regia lui Andrew Hilton. Compania a fost în turneu cu coproducţia sa de mare succes, Romeo şi Julieta, în regia Polinei Kalinina, oferind reprezentaţii cu săli arhiplien în întreaga lume.

Worcester Repertory Company din Worcester a propus Comedia erorilor, în regia lui Ben Humphrey, Teatrul Flute a adus Hamlet, cine-i acolo, realizat de actriţa, regizoarea şi scriitoarea Kelly Hunter. Păşind în afara abordării tradiţionale a lui Shakespeare, dar respectând limbajul acestuia, producţiile Teatrului Flute aduc o viziune proaspătă. Vie, vibrantă, pe muchia de cuţit a inimii şi a sufletului fiecare reprezentaţie este un montagne russe al emoţiei.

Romeo Castellucci, un regizor avangardist

Experimentul Iulius Cesar al lui Romeo Castellucci, pus în scenă la Societatea Raffaello Sanzio din Cesena (Italia), a fost primit cu viu interes de spectatori. O dramă istorică dură, ce îmbină anticul şi contemporanul. Reflecţii teatrale asupra politicii. Un rol important îl au monologurile în care se evidenţiază retorica bazată pe tehnica vocală, utilizând cuvântul în sens energetic, folosind vocea umană numai la nivelul ei sonor. Brutus, Cassio, Cicerone, Antonio, Cesare devin instrumente de forţă misterioase într-o naraţie.

Gianni Plazi în Iulius Cesar de Romeo Castellucci

Castellucci, considerat exponentul avangardei teatrale italiene, a semnat în calitate de regizor şi dramaturg, dar şi ca scenograf, maestru de lumini, sunet şi costume. Stilul său de regie se caracterizează prin linii dramatice care nu reprezintă un subiect al priorităţii literaturii, ci mai degrabă fac din teatru o artă plastică complexă, cu o viziune fascinantă. Cu Gianni Plazzi în rolul titular, alături de care evolueză Dalmazio Masini şi Sergio Scarlatella. Încă o dată, Romeo Castellucci, ca şi în geniala trilogie Infernul, Purgatoriul şi Paradisul, inspirată de Divina Commedia a lui Dante, prezentată la Avignon, s-a dovedit un regizor de excepţie, care combină teatrul, muzica şi artele plastice. Le Monde consideră această trilogie ”cel mai bun spectacol internaţional al decadei 2000-2010”. La Veneţia, Castelucci a realizat o ediţie intitulată Pompei, romanul cenuşii, răsplătit cu Ubu al Teatrului. Totodată, Castellucci a fost distins pentru întreaga carieră cu Leul de Aur.

La Bologna, a atacat Parsifal de Wagner, a fost invitat la Schaubühne Berlin pentru a produce Hyperion de Hölderlin. Alte experimente excepţionale, Go Down, Moses şi Hey, Girl, de o frumuseţe hipnotică.

Macbeth de Luk Perceval

Au strălucit şi actorii de la Baltic House Theatre Festival în piesa Macbeth, pusă în scenă de marele regizor Luk Perceval, care vine cu prima sa producţie din Rusia direct în Bănie. Casa Baltică a prezentat publicului o versiune a tragediei shakespeariene în care jocul de lumini şi umbre spune toată povestea. Este povestea măririi şi decăderii lui Macbeth. ”Perceval creează un decor static, o pădure de bare, excelentă metaforă a singurătăţii, a disperării, ca proiecţie a golului absolut dintr-un interior ars, defrişat, pustiu, bântuit de fantasme. O poveste de dragoste moartă şi putrezită”. Teatrul Casa Baltică este o structură de creaţie unică, fără seamăn nu numai la Sankt Petersburg, dar şi în alte oraşe ruseşti, unde regizori din generaţii şi şcoli teatrale diferite colaborează constant. Repertoriul teatrului este atât clasic, cât şi modern.

Regizorul nu a examinat niciodată Macbeth din perspective comune. Cele mai ascunse şi periculoase lucruri – relaţii intime între Bărbat şi Femeie sunt principalul subiect pentru el în această tragedie. Bărbatul, femeie şi… putere. Dorinţa de putere devine de fapt o încercare de a schimba şi umple acel gol care apare atunci când relaţiile au obosit. Bărbatul încearcă să schimbe pe una dintre ele, dar singura existenţă pentru el este încercarea să cucerească milioanele.

Jocuri de lumini în faţa Teatrului Marin Sorescu

Un spectacol inedit al festivalului a fost cel prezentat de Mira – Art Acrobatic Dance Theatre din Gdansk (Polonia), o sinteză artistică între dans, teatru şi acrobaţie ce a avut loc pe acoperişul Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova şi care a fost conceput special pentru Festivalul Internaţional Shakespeare Craiova 2016.

Au fost programate, de asemenea, recitaluri shakespeariene ale unor actori din Suedia, Polonia şi India, concerte cu lucrări inspirate din creaţia shakespeariană, realizate de formaţii din Marea Britanie, Portugalia, Belgia şi Statele Unite ale Americii.

Piotr Kondrat

Să menţionăm 7 Bufoni şi Piotr Kondrat (adaptare după texte de Shakespeare). “A dat drumul clovnilor să facă tumbe,/ Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi / Şi pe alţi nefericiţi să se distreze”, scria Marin Sorescu în Shakespeare.

Piotr Kondrat nu l-a citit niciodată pe Marin Sorescu, dar de un sfert de veac se joacă cu creatorul din Stratford.

Actor cunoscut pe scenele poloneze, pe ecranul Tv şi în filme, prezenţă nelipsită de la Festivalurile Internaţionale Shakespeare, după ce l-a creat şi recreat pe Hamlet şi Cursa de şoareci, după ce l-a impus pe Shylock într-o viziune partajată cu regretatul critic teatral polonez Andrej Zukowski – el şi-a apropiat clovni. Pe toţi laolaltă. Şi dacă doar 7 e numărul lor, nu toţi sunt Bufoni. Spectacolul său uimitor, realizat într-un decor minimalist, e un pariu al Omului cu Divinitatea, cu Tablele Legii şi ale Scripturii, un joc încântător prin ingenuitatea comicului şi sarcasmul crud, dureros.

Juius Caesar în regia lui Peter Schneider

România a fost prezentă în Festival prin spectacolul Julius Caesar de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova, în regia lui Peter Schneider. „Ah, câte veacuri se va juca măreaţa scenă iar şi iar, în state care încă nu există şi-n limbi total necunoscute încă? De câte ori va fi aşa, de tot atâtea ori micului nostru grup i se va spune: Bărbaţii eliberatori ai ţării”, afirma Cassius.

Când Shakespeare a scris aceste cuvinte în 1599, ar fi putut foarte uşor să îşi imagineze era noastră curentă marcată de anxietate politică. Julius Caesar este o piesă despre condiţia umană şi despre cum istoria se repetă, despre răsturnări de regimuri politice, despre pericolele şi virtuţile unui conducător carismatic, importanţa publică a cetăţenilor responsabili care cere ca fiecare generaţie să vadă aceste teme prin prisma momentului lor politic şi cultural.

Această producţie spune o poveste captivantă şi emoţionantă despre un joc politic feroce, care aruncă în dezechilibru ceea ce era considerat a fi o lume ordonată şi pune un accent unic pe daunele colaterale provocate prin asasinare si revoluţie.

Conceptul lui Peter Schneider a accentuat importanţa a două personaje ce nu sunt proeminente în piesa originală: un tânăr şi impresionabil Lucius, care este condus spre consecinţe fatale de greşelile bărbaţilor, şi Prezicătorul, care este legătura între lumea reală ancorată de masmedia, şi lumea fantastică, ce reprezinta arca atemporală a istoriei umanităţii.

Spectacolul comunitar Romeo şi Julieta, în regia lui Philip Parr, realizat în coproducţie cu două companii de teatru independente – Compania Teatrulescu din Craiova şi Compania Parrabbola din Marea Britanie, s-a desfăşurat în Piaţa Mihai Viteazul.

În inima nopţii. Episodul Lear

Această producţie cu Romeo şi Julieta, creată pentru Festivalul Internaţional Shakespeare din Craiova, a invadat străzile şi clădirile publice din centrul oraşului, iar distribuţia, împreună cu ceilalţi membri ai trupei, a numărat peste 100 de interpreţi din comunitate care, altminteri, nu ar fi putut să participe sau să se implice activ în festival. Spectacolul a însemnat circ, dans, parkour şi alergare, muzică, din nou dans, gustări şi cântări – toate reprezentând moduri de a spune povestea la o dimensiune publică de proporţii. Parrabbola a realizat anterior spectacole shakespeariene pe scară largă la Gdansk şi la Ostrava (Cehia).

Teatrulescu este o companie de teatru independent din Craiova ale cărei producţii au fost vizionate la festivaluri de gen pe teritoriul României, obţinând premii pentru interpretare şi regie pentru spectacolele sale.

Să adăugăm la aceste prezenţe româneşti spectacolele În inima nopţii – Episodul Lear, realizat de Gavril Pinte, pe un scenariu de George Banu şi Monique Borie, la Teatrul de Stat Oradea, Furtuna, în regia Alinei Hiristea de la Teatrul de Păpuşi Gong din Sibiu şi Folia, Shakespeare & Co, realizat de Gigi Căciuleanu Dance Company, în regia şi coregrafia lui Gigi Căciuleanu.

George Banu, Doctor Honoris Causa

George Banu a primit titlul de Doctor Honoris Causa

În Laudatio, rectorul Cezar Spânu afirma:

”Cea de-a X-a ediţie a Festivalu- lui Internaţional „Shakespeare”, Craiova, 2016, ne oferă privilegiul de a recunoaşte şi prin mijloacele tradiţionale academice o mare personalitate a teatrului mondial, o personalitate care a reinventat limbajul teatrologiei şi a relansat profilul intelectualului dăruit, mereu în căutarea autenticului, a valorii, a sinelui umanităţii. Pentru extraordinara carieră pedagogică şi pentru permanenta cercetare a fenomenului teatral românesc şi internaţional, Senatul Universităţii din Craiova, în şedinţa din 17 martie 2016 a hotărât decernarea înaltului titlu de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova, acestei mari personalităţi. Suntem onoraţi să prezentăm la această ceremonie unele aspecte ale strălucitei cariere a Domnului George Banu.

Din 1974 şi până în prezent, Dl. George Banu este Profesor univ. dr. la Universita- teaSorbona (Paris, Franţa) şi la Universitatea Louvain la Neuve (Belgia). Ales pentru trei mandate succesive Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, în prezent Preşedinte de Onoare, director al celebrei Academii Experimantale de Teatru de la Paris, deţinător a trei doctorate în artă şi teatru, George Banu este o personalitate care a dat prestigiu criticului de teatru în lumea artelor, având merite excepţionale în cercetarea şi pedagogia teatrală. Marele critic şi eseist a semnat cărţi şi filme remarcabile, consacrate marilor figuri ale spectacolului contemporan şi aspectelor esenţiale ale artei teatrului. Este membru al Academiei Române din 2013 şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi. Este de trei ori laureat al criticii franceze pentru cea mai bună carte de teatru şi a fost distins cu Premiul UNESCO pentru cel mai bun film documentar despre teatru. Prestigiosul critic şi istoric teatral este membru în jurii, moderator de colocvii, seminarii şi ateliere la cele mai mari festivaluri din lume.

Deţinător a numeroase distincţii naţionale şi internaţionale pentru activitatea sa, George Banu a dat strălucire şcolii româneşti de teatrologie. El a primit Premiul Criticii Franceze în 1981 pentru cartea Bertolt Brecht şi Orientul (Ed. Aubier), în 1984 pentru Teatrul, ieşiri de salvare (Ed. Aubier), iar în 1989 pentru Roşu şi aur (Ed. Flammarion). I s-a decernat Premiul UNESCO pentru documentarele teatrale Cehov sau martorul imparţial şi Shakespeare sau regi în furtună. A primit, în Franţa, Ordinul Artelor şi Literelor, Ordinul Meritul Naţional, precum şi Les Palmes Académiques. Cărţile Domnului George Banu au fost publicate la edituri prestigioase ca Ed. Gallimard, Ed. Flammarion. Printre ele se numără Arta teatrului scrisă în colaborare cu Mihaela Tonitza-Iordache, Actorul pe calea fără de urmă,Peter Brook sau regizorul şi cercul, Teatrul sau clipa împlinită, Exerciţii de acompaniament, de la Antoaine Vitez la Sarah Bernhardt, Ultimul sfert de secol teatral,Peter Brook, teatrul formelor simple, Scena supravegheată. De la Sha- kespeare la Genet etc.

Marele regizor Peter Brook spune despre George Banu: „Este unul dintre teoreticienii cei mai fini şi atenţi la realitatea fenomenului teatral”, iar Grotowski susţine că „Opera lui George Banu s-a impus ca una dintre cele mai puternice pe planul cercetării teatrale”. Universitatea din Craiova este onorată să-şi arate admiraţia şi să recunoască meritele acestui intelectual care a marcat cultura universală şi universitară, nu doar teatrologică, să recunoască parcursul etic şi exemplar al lui George Banu şi să-i confere titlul de Doctor Honoris Causa al uni- versităţii noastre.

Vivat! Crescat! Floreat!

Sesiuni de comunicări

Octavian Saiu şi cărţile sale

O premieră absolută a constituit-o prodigioasa Sesiune de comunicări ce a reunit eminenţi shakespearologi din Franţa, Marea Britanie, Germania, Rusia, Japonia, India, Africa de Sud, India, Portugalia, Polonia, România, Israel, Bulgaria, Suedia, Italia, Scoţia şi SUA, cât şi lansarea volumului Hamlet şi nebunia lumii, semnat de Octavian Saiu, care mărturisea: ”Astăzi când urgia din Lear se retrage ca un tsunami şi lasă în urmă prăpădul dezumanizării, singura piesă în care ne regăsim e Hamlet – cu toată nebunia dezlănţuită de acolo pe care patru secole de posteritate au camuflat-o pentru a ne lăsa nouă voluptatea amară de a o trăi pe propria piele. Hamlet este contemporanul nostru pentru că e nebun. şi ca el suntem cu toţii. Personajul acesta nu mai e demult prinţul renascentist care-şi contemplă natura interioară. Nici eroul răzvrătit care încearcă să salveze lumea. Este doar profilul spart al omului din acest început de mileniu. Hamlet suntem noi”.

Interlocutorii au vorbit despre calea labirintică a misterelor din acest volum, despre Hamlet care este ca un duh care apare sau dispare, la fel ca şi teatrul care dispare când se sting luminile. Hamlet este un personaj deosebit de complex. Drama lui Hamlet este acel altceva, Hamlet este un superstar al vremurilor noastre. Hamlet face parte din viaţa noastră. Hamlet este un vis frumos pe care Saiu l-a transformat în realitate.

Alături de invitarea unor mari spectacole, o altă componentă importantă a festivalului a fost cea a comunicărilor ştiinţifice, prezentate în cadrul Sesiunii de shakespeareologie, aflată sub patronajul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT), şi Conferinţa Internaţională Shakespeare, realizată în colaborare cu Asociaţia Europeană de Cercetare Shakespeare, unde au fost susţinute comunicări de către shakespeareologi şi critici de teatru de reputaţie mondială. Între aceştia: profesorul emerit Stanley Wells, preşedinte al Birth Place Trust din Stratford-upon-Avon, Paul Edmondson, vicepreşedinte al aceluiaşi for; profesorul Michael Dobson de la Universitatea din Birmingham, director al Institutului Shakespeare de la Stratford-upon-Avon; Lawrewnce Guntner, John Elsom, George Banu, Ian Herbert, Joël Pommerat şi Yun Cheol Kim, preşedinţi de onoare ai A.I.C.T., Michel Vais, secretar general, prof. Maria Shevtsova —de la Universitatea din Londra, cât şi Mark Brown, Dusana Rodorovic, Peng Tao, Shen Lin, Manabu Noda, Masahiro Yasuda, Matti Linnavouri, Barry Gaines, Savas Patsalidis ş.a. Sesiunea a fost condusă de Margareta Sorensen – preşedinte executiv al A.I.C.T. şi Octavian Saiu, Preşedinte al Secţiei române a A.I.C.T. – Teatrologie.

În comunicările lor, autorii au examinat mesajul politic şi estetic al montărilor Shakespeare de pe scenele zilelor noastre, din Marea Britanie până în Bulgaria, din Portugalia până în Ucraina, din Franţa până în Polonia, din Germania până în Letonia, din Rusia până în India şi România, din Suedia în Canada şi Grecia… Seminarul i-a adus în prim-plan pe regizorii europeni ai teatrului shakespearian, un rol important acordându-se şi traducerilor şi adaptărilor pieselor lui Shakespeare. S-a vorbit despre manipulările puterii şi despre fundalul politic, despre Shakespeare fără cuvinte. În prim plan, şi întrebarea: ”Mai este Shakespeare contemporanul nostru?”.

Premiul Europa pentru Teatru

Coregraful Mats Ek, distins cu Premiul Europa pentru Teatru

Cea de-a XV-a ediţie a Premiului Europa pentru Teatru, recompensa europeană cea mai prestigioasă a teatrului în lume, precum şi ediţia a XIII-a a Premiului Europa Noi Realităţi Teatrale s-au desfăşurat tot la Craiova. Manifestările s-au aflat sub patronajul financiar al Primăriei Craiova, al primarului Olguţa Vasilescu, în cooperare cu Fundaţia Shakespeare din Craiova şi Teatrul Naţional “Marin Sorescu”.

La ediţia din acest an, premiul a fost decernat lui Mats Ek, coregraf şi regizor suedez de renume mondial. Fiu al unui mare actor şi al unei coregrafe legendare, Mats Ek a reuşit să combine teatru şi dans într-o expresie extrem de originală şi personală. Inspirat de Martha Graham, Pina Bausch, Kurt Jooss, Mats Ek a pus în scenă cu mare succes mai multe reinterpretări ale baletului clasic al secolului al XIX-lea, combinându-l cu elemente de dans modern, dar şi cu fapte din viaţa de zi cu zi, deoarece pentru artist este important să se facă referire la timpul în care trăim. Astfel, Giselle (1982), Lacul Lebedelor (1987), Carmen (1992) şi Frumoasa din pădurea adormită (1996) devin noile spectacole clasice sau spectacole cult, în care figura de sex feminin, muzica, scenografia şi costumele sunt toate elementele centrale şi indispensabile pentru (re)construcţia istoriei. Principala caracteristică a stilului lui Mats Ek este comunicarea prin limbajul corpului şi dansul dramatic, în care o expresie puternică se îmbină cu perfecţiunea tehnică.

Romeo şi Julieta în viziunea lui Mats Ek

Premiul Europa pentru Teatru s-a născut în anul 1986 (prima ediţie a avut loc în 1987), ca proiect pilot al Comisiei Europene, condusă de Jacques Delors, împreună cu primul Comisar pentru Cultură, Carlo Ripa di Meana. Pe parcursul acestei perioade, crearea sa a fost susţinută de Melina Mercouri, care a fost părintele Premiului, şi Jack Lang, la acea vreme ministrul francez al Culturii şi actualul preşedinte al Premiului. Ambii sunt şi fondatorii proiectului care a dat naştere proiectului Capitala Culturală Europeană.

După 2002, Premiul Europa pentru Teatru, prin activităţile şi rolul său, a fost recunoscut de Parlamentul şi de Consiliul Europei ca “organizaţie de interes cultural european”. Pe de altă parte, Premiul promovează, în domeniul artei spectacolului, interdisciplinaritatea, integrarea şi cooperarea între teatre şi între celelalte arte. Printre meritele recunoscute ale Premiului Europa pentru Teatru, regăsim contribuţia la integrarea diferitelor forme ale artei (teatrul, muzica, dansul, cinematografia, artele vizuale) şi propunerea unei viziuni asupra teatrului, capabilă să străbată nu doar barierele artistice şi de gen, dar şi barierele geografice şi lingvistice, prin punerea în evidenţă, a artiştilor şi teatrelor din Europa.

După nouă ediţii organizate la Taormina (Italia), Premiul a devenit itinerant, accentuând astfel aspectul internaţional al acestuia. Cea de-a X-a ediţie a avut loc la Torino, ediţiile a XI-a şi XII-a s-au desfăşurat la Salonic, în timp ce cea de-a XIII-a ediţie s-a ţinut la Wrocław, în Polonia (cu ocazia manifestărilor organizate pentru anul declarat de UNESCO, “Anul Grotowski”).

Conferinţa Andreas Kriegenburg la Premiul Europei pentru Teatru

Cea de-a XIV-a ediţie a avut loc la Sankt-Petersburg, în Rusia. Ediţia cu numărul XV reia un obicei drag tuturor teatrelor internaţionale, într-un moment istoric ca cel pe care noi îl trăim, când Europa a pierdut idealurile părinţilor fondatori. În cadrul politicilor aplicate ineficient de Europa în ultimii ani, care au penalizat numeroase iniţiative, Premiul Europa pentru Teatru a suferit din cauza acestui climat, căci un angajament pe 5 ani (2012-2017) nu a fost respectat de Wrocław, actuala Capitală poloneză a Culturii Europene.

Premiul Europa pentru Teatru a fost decernat personalităţilor sau intituţiilor teatrale care au contribuit la realizarea unor evenimente culturale esenţiale în înţelegerea şi cunoaşterea reciprocă a oamenilor. Este un premiu pentru carieră şi laureatul este ales pentru întregul său parcurs artistic, dintre personalităţile de prim-plan ale teatrului internaţional, luate în considerare sub diferite forme, articulaţii şi expresii.

În ceea ce priveşte atribuirea celui de-al XIII-lea Premiu Noi Realităţi Teatrale, candidaturile, indicate de Consiliu (alcătuit din peste 300 de experţi în teatrul european) şi de membrii Juriului într-o etapă preliminară reunirii, au fost examinate de Juriu. În alegerea câştigătorului trebuie ţinut cont de întreaga muncă a candidatului, de caracterul inovativ şi de originalitate. Premiul poate fi câştigat de o companie, un grup de artişti, un teatru sau de un singur artist.

Laureaţii din acest an sunt Viktor Bodó (Ungaria), Andreas Kriegenburg (Germania), Juan Mayorga (Spania), National Theatre of Scotland (Scoţia/ Regatul Unit al Marii Britanii) şi Joël Pommerat (Franţa).

Silviu Purcărete, distins cu Premiul Special, acordat de Preşedintele Juriului

Genialul Silviu Purcărete

Un Premiu special a fost acordat de către Preşedintele Juriului Internaţional al Premiului Europa pentru Teatru, criticul de teatru Georges Banu, şi de către instituţiile din România regizorului Silviu Purcărete, o personalitate aclamată în patria sa, dar şi la nivel internaţional. Mai mult, unul dintre spectacolele sale, O furtună, a fost prezentat în cadrul manifestărilor Premiului.

De numele lui Silviu Purcărete se leagă cele mai mari succese ale Naţionalului craiovean în întreaga lume.

Silviu Purcărete regizează în acest moment la Moscova, unde pune în scenă Bolnavul închipuit, de Molière, astfel că premiul a fost ridicat de unul dintre actorii săi favoriţi, Ilie Gheorghe.

Georges Banu a dat citire unei scurte scrisori de mulţumire trimisă de Silviu Purcărete:

„Premiul pe care mi-l oferiţi mă emoţionează şi mă onorează. Cu atât mai mult regret ca nu vă pot mulţumi prin viu grai. Neprevăzutele din ajunul unei premiere iminente mă împiedică sa fiu alături de dumneavoastra în teatrul care a însemnat atât de mult pentru mine si care îmi este atât de drag. Iată că uneori practica teatrală însăşi se pune în calea festivităţilor menite s-o celebreze. Vă mulţumesc din inimă. Îi sunt recunoscator în mod special lui Emil Boroghina, căruia îi datorez în primul rând acest premiu.”

Cunoscutul regizor de teatru şi operă, Silviu Purcărete, locuieşte în prezent în Franţa. În România a lucrat, printre altele, la Teatrul Mic şi Teatrul Bulandra din Bucureşti, Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Naţional Sibiu, Teatrul Naţional din Iaşi, la alte teatre din Cluj şi Timişoara. A ţinut de asemenea cursuri la Universitatea Naţională de Teatru şi Film din Bucureşti. Angajarea sa la Teatrul Naţional din Craiova a reprezentat un moment de cotitură al carierei sale. Numeroasele turnee internaţionale ale Teatrului Naţional din Craiova sunt în mare parte legate de spectacolele pe care Silviu Purcărete le-a pus în scenă aici: Piticul din grădina de vară de D. R. Popescu, Ubu Rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry şi William Shakespeare, Titus Andronicus de William Shakespeare, Phaedra după Euripide şi Seneca, Danaidele şi Orestia, ambele după Eschil, A douăsprezecea noapte, Măsură pentru măsură şi O furtună de William Shakespeare. Toate aceste spectacole au fost prezentate la festivaluri de teatru renumite din întreaga lume (Edinburgh, Avignon, Tokyo, Melbourne, Glasgow, Bath, Montreal, Munchen, Viena, Londra, Sao Paolo, Barcelona etc.) şi au primit numeroase premii naţionale şi internaţionale, printre care Premiul Criticii la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul Americilor de la Montreal, Premiul Golden Globe Peter Brook pentru cea mai bună regie teatrală etc. Cariera internaţională a marelui regizor include atât spectacole de teatru, cât şi de operă puse în scenă la Porto, Limoges, Nottingham, Londra, Bonn, Essen, Budapesta, St. Petersburg, Moscova etc. Printre spectacolele sale montate atât în România cât şi în străinătate se numără: Richard al III-lea de Shakespeare, Decameronul după Boccaccio, Trei surori de Cehov, Dom Juan de Molière, Troilus şi Cresida de Shakespeare, Cumnata lui Pantagruel după prozele lui François Rabelais, Faust de J.W. Goethe, Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, Metamorfozele după Ovidiu, precum şi spectacole de operă. A lucrat la teatre din Anglia („Royal Shakespeare Company”, „Nottingham Playhouse”), Austria („Burgtheater”), Franţa („Théâtre de l’Union”), Norvegia (Teatrul Naţional din Bergen, „Det Norske Teatret”, Oslo), Portugalia („Teatrul Naţional São João”), Ungaria (Teatrul „Katona József” din Budapesta şi Teatrul „Csokonai” din Debrecen), Rusia (Teatrul din Sankt-Petersburg), precum şi la Operele din Bonn, Cardiff, Viena, Essen, Köln…

Actualmente montează spectacolul Bolnavul închipuit de Molière, la Teatrul Vahtangov din Moscova.

Printre laureaţii de seamă ai acestui premiu la ediţii anterioare se numără Melina Mercouri (ediţia I), Vaclav Havel (a VI-a ediţie) şi, anul trecut, regizorul rus Iuri Petrovici Liubimov.

Regizorul Juan Mayorga

Această ediţie a manifestărilor reprezintă ocazia de a omagia câştigătorii, ca de obicei, cu o serie de conferinţe în cadrul cărora a fost analizată în detaliu activitatea artistică, cu mărturii ale unor actori, scenografi, designeri de costume, muzicieni etc. care au colaborat cu diferiţi artişti premiaţi şi cu discursul academic al unor jurnalişti si critici din presa internaţională de renume.

În plus, au fost prezentate mai multe spectacole ale câştigătorilor: Ultimul vis pe pământ, al Teatrului Naţional din Scoţia, o piesă foarte actuală pe tema migranţilor; Reykjavik de Juan Mayorga, o piesă ce întruchipează viziunea autorului asupra teatrului ca “artă a imaginaţiei“, şi de asemenea, două scene extrase din Golem, noua sa piesă.

Andreas Kriegenburg a propus o versiune cu adevărat originală a piesei Nathan Înţeleptul, de G.E Lessing.

Mats EK a oferit două dintre creaţiile sale: Romanian Memory, special concepută pentru Premiul Europa pentru Teatru, precum şi Axe, două spectacole de balet ce au închis cea de-a XV-a ediţie a manifestărilor, în seara de 26 aprilie 2016, după ceremonia de premiere.

O contribuţie majoră la realizarea acestei ediţii a Premiului este cea a lui Georges Banu, Preşedintele Juriului Internaţional al Premiului Europa pentru Teatru, membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Teatrelor Europene şi Preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT), precum şi cea a lui Ian Herbert, Preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) şi membru al Juriului Internaţional al Premiului Europa pentru Teatru.

Ion Caramitru a susţinut o prelegere intitulată ”Shakespeare 400”

Ion Caramitru-Prospero-Einstein

”Marea Britanie a lansat sloganul Shakespeare trăieşte pentru cei 400 de ani de la moartea sa, în speranţa perpetuării memoriei lui – ceea ce nu avea nevoie de eforturi deosebite - , dar şi pentru a onora în fiecare ţară a lumii, pe cei care au servit, în sens artistic, idealul shakespearean. Pentru mine, Shakespeare reprezintă unicul autor de teatru care a îmbinat savant poezia şi proza, dând viaţă unor personaje (cu realismul necesar) desprinse parcă din realitate şi însoţite de un lirism magic, care le face să capete contur direct sub ochii noştri.

De asemenea, ceea ce adaugă la comemorarea lui, în acelaşi timp cu aniversarea contemporaneităţii lui, este reamintirea faptului că subiectul lui predilect este omul şi patimile sale. Cum ciclul vieţii omului nu s-a schimbat, cum el mereu se naşte, trăieşte şi moare, şi cum Shakespeare e mereu interesat să descrie ce-l domină pe om în diferitele momente ale vieţii, întâlnim mereu în piesele sale ceea ce vedem în jurul nostru, zi de zi. Lupta pentru putere, crima, trădarea, furtul, năravurile ascunse, trezirea la realităţi negre, sau naivităţi condamnabile sunt în viaţă ca şi în teatrul lui.

Desigur, aspectele materiale ale lumii noastre sunt altele, dar ce diferenţă este între Richard III de-atunci, care cerea un cal spre a se salva, şi cel de azi, care a cerut un helicopter şi chiar l-a obţinut?!

Shakespeare este imbatabil pentru că el este în toate, tot timpul. Personajele lui devin idei, prototipuri umane. Pe Romeo şi Julieta are grijă să-i omoare tineri, pentru a întreţine vie surpriza cerească, dragostea fulgerătoare, iubirea adolescentină care este un miracol al vieţii, irepetabil şi divin. Bătrâni şi obosiţi, Romeo şi Julieta nu mai sunt Romeo şi Julieta, ei nu au voie să îmbătrânească. Romeo şi Julieta este o piesă fără va urma.

Hamlet reprezintă prototipul ideal al conducătorului dorit, aşteptat de o ţară îngenuncheată de o dictatură feroce, având crima drept filosofie. Ne aflăm în faţa unui ideal de neatins. Este Hamlet omul nobil, şcolit în spirit umanist, romantic şi generos, lăsat să conducă o ţară, un popor? Mă îndoiesc amarnic. Priviţi în jur şi veţi fi convinşi că nu. Nici ieri, nici azi. şi Hamlet trebuie să moară. Regele Lear este ”prostia” la vârsta senectuţii. Hotărăşte să-şi împartă averea la copii, dar naivitatea îl duce la moarte, uitând că obsesia puterii, banii şi caracterul apucător al omului apar şi în cel mai sfânt lăcaş al vieţii – în familie!

În câte ziare nu citim azi despre asemenea drame familiale.

Am jucat mult Shakespeare şi încă nu m-am potolit. Mi-am dat licenţa cu Hamlet, apoi am fost Octavius în Iulius Cezar, bufonul Feste din A XII-a noapte şi iar Hamlet la Teatrul Bulandra, Pericle la Teatrul Odeon, Romeo, Eduard III, Macbeth şi Prospero din Furtuna la Naţional. Am montat Neguţătorul din Veneţia şi Othello la Tokio, în Japonia. Sunt mereu victima unei permanente provocări de a înţelege natura umană, aşa cum e ea disecată şi aprofundată de Shakespeare cu mijloacele poeziei dramatice şi a design-ului fastuos şi cinic al personajelor. Mă simt comod şi activat când spun A fi sau a nu fi, gândindu-mă cât de acut contemporan sună această întrebare Să fii sau să nu fii (traducerea mai corectă în română) de acord cu ce ne-a rezervat puterea şi azi şi parcă dintotdeauna? Să fii sau să nu fii de-o parte sau de alta a alternativelor egal nesusţinute?

”A fi şi eşti nebun

De înţelegi… aceste legi”

Şi, totuşi, nimic mai socratic decât ce se întâmplă în meseria noastră. Trebuie să te pregăteşti mereu, asiduu, pentru a nu şti nimic. A nu şti nimic în artă înseamnă a rămâne tânăr şi ingenuu până la moarte. Şi cum despre ea, despre moarte, chiar nu ştii nimic, iată, poate, un final deschis dintr-o piesă, cum spune Prospero, ”scrisă de destin din care am auzit prologul”.

Shakespeare te îmbie să te alături lumii lui printr-o lectură în care să te scuturi de toată zgura vremii pentru a-ţi lămuri, doar pentru tine, ce-ţi mai rămâne de făcut.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.