„O lovitură gravă pentru cercetarea istoriei naţionale, în totală contradicţie cu practica din ultimele decenii, cu precedentul creat de activitatea Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi cu recomandările organismelor europene privind accesul la arhive”. Așa vede Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, situația care s-ar putea crea dacă se va restricţiona accesul la documentele (din depozitele proprii) cu marcaje de secretizare”, din perioada comunistă şi chiar mai vechi.
De aceea, academicianul a transmis, luni, o scrisoare deschisă adresată ministrului de Interne Lucian Bode.
“Ne îngrijorează semnalările mediatice privind distrugerea unor documente publice la expirarea termenului legal de secretizare, fără evaluarea firească a conţinutului lor documentar-istoric de către specialiştii Arhivelor, fapt îndreptat ferm înspre prejudiciul ştiinţei istorice şi a identităţii naţionale. Instituţiile cu profil istoric (facultăţi, institute, centre etc.), din cadrul universităţilor şi Academiei Române îşi desfăşoară activitatea pe baza investigaţiilor din arhive. Majoritatea cercetătorilor istoriei recente au în plan lucrări care presupun asemenea cercetări în arhivă”, se mai precizează în scrisoarea semnată de Ioan Aurel Pop.
Cine dispune de documentele clasificate?
Preşedintele Academiei solicită autorităţilor publice implicate să intervină în cel mai scurt timp pentru eliminarea restricţiilor menţionate şi asigurarea integrităţii informaţiei relevante pentru istoria acestei ţări.
“Este necesar ca prestigioasa instituţie numită Arhivele Naţionale ale României, principala depozitară a memoriei naţionale şi unica autoritate de reglementare în domeniul arhivelor, condusă nu de puţine ori de-a lungul timpului de membri ai Academiei Române, să-şi păstreze rangul şi menirea, să fie modernizată, consolidată şi respectată, în acord cu practicile din Uniunea Europeană. În acest sens, este imperios necesar ca proiectul Legii Arhivelor PL-x nr. 31/2019, care soluţionează corect şi problemele menţionate mai sus, să revină cu prioritate pe agenda Parlamentului”.
Zilele trecute, pe siteul Arhivelor Naţionale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunţat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informaţiile clasificate, indiferent de creator, conţinut şi anul în care au fost create aceste documente, totul desfăşurându-se sub pretextul „respectării măsurilor cu privire la protecţia informaţiilor clasificate”.
„Ca urmare a necesității verificării prealabile a conținutului unităților arhivistice solicitate la sala de studiu, în vederea asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate, vă informăm că există posibilitatea apariției unor întârzieri în onorarea cu promptitudine a comenzilor și chiar posibilitatea ca unele unități arhivistice solicitate să nu poată fi date spre cercetare. Până la realizarea unei evidențe care să permită cunoașterea anticipată a cuprinsului unităților arhivistice din punct de vedere al informațiilor clasificate conținute, ne cerem scuze pentru eventualele neplăceri create.“
La secret si cu aprobare? Asa se va scrie istoria Romaniei ca dictare pentru elevii care vor invata carte. Nu ma mira nimic din tot ce se intampla in Romania. In alte tari istoria se analizeaza pe micile ecrane si se tipareste conform cu realitatea din teren! Cumva exista perspectiva de acest fel in Romania?
@parere
Citez „In alte tari istoria se analizeaza pe micile ecrane si se tipareste conform cu realitatea din teren!”, daca ai tacea filozof ai ramane. Dar ce asteptari poti sa ai de la un spalat pe neuroni care mananca propaganda de la TV cu polonicul, cum esti dumneata. Sa spui o asemenea aberatie e chiar lipsit de orice bun simt.
stergerea identitatii nationale ….istoria holocaustului este istoria romaniei…44 la suta analfabeti si restul crestini…
Academia ar trebui să primească bani de la guvern pentru digitalizarea colecțiilor de presă, măcar pentru presa interbelică de stânga, dar prin alungarea USR de la guvernare în beneficiul PSD, adică prin inversarea sensului politic Anticorupție al alegerilor din 2020, România a intrat într-o altă epocă istorică, apărând simultan și mutații antidemocratice grave în toată vecinătatea. Literar, ce se întâmplă cu cenzura poate genera un film în care un regim nou, care se vrea longeviv, transmite intelectualilor un prim avertisment că „dezmățul” s-a terminat.
Istoria e deja falsificata.acum doar se sterg urmele.
Eu stiam ca asta e preot nu pres la Academie,la cat colaboreaza cu TV Prostirea Romanilor(Trinitas)
e o trishare la mijloc:
-ditamai academicianu vorbeshte de zvonuri in mass-media
si cere o lege,
o fi facut-o el??????
oricum:
de la „initiere” la „votare” e drum cunoscut:
UNA VORBIM ALTA INTELEGEM!
Nu e doar cazul acestor arhive . Sant cercetatori care acuza cenzura si la CNSAS. Se dosesc , se instraineaza documente sensibile , in dauna scrierii corecte a istoriei nationale .
Asa cum a spus mai sus Ionut , „Istoria e deja falsificata.acum doar se sterg urmele. „
Păi bre.. Să lași la mâna celui mai mare excroc al nației să scrie istoria, inseamnă să-ți tai singur craca..Nu știu de există in toată academia română vre-unul competent, care să cunoască istoria și să aibe șira spinării spre a o trece in manuale..
Nu știu de există in toată academia română vre-unul competent, care să cunoască istoria și să aibe șira spinării spre a o trece in manuale.” OARE ???
SA ASCULTAM pe ROMANI vorbind despre ISTORIA tarii NOASTRE (I):
Articolul „Istoria Românilor” de Constantin C. Giurescu. Publicat în 1938 în Enciclopedia României din 1938.
„Mai norocoși au fost Ungurii, cari au izbutit să-și întindă stăpânirea, plecând din Câmpia Panonică, asupra Ardealului, unde domnea un voevod român. Prin această ocupare a Ardealului, jumătate din poporul nostru a ajuns sub o dominație străină, care ne-a pricinuit și sub raportul politic și sub cel social-economic, mari prejudicii.
…
Trupele noastre din Ardeal svârliră peste Tisa pe dușman și urmărindu-i cu repeziciune, intrară în Budapesta, care rămase câteva luni (4 August -16 Noemvrie 1919), sub ocupație românească. A fost singura capitală a puterilor centrale ocupată prin luptă în timpul războiului. Era nu numai o satisfacție pentru îndelungatele suferințe ale țăra nilor valahi de peste munți, dar și un serviciu pe care l-am adus Europei, stârpind acest post înaintat al comunismului. „
SA ASCULTAM pe ROMANI vorbind despre ISTORIA tarii NOASTRE (II):
Prefață de Dimitrie Gusti – O enciclopedie românească (1938). Enciclopedie scrisă sub direcția Asociației Stiințifice pentru Enciclopedia României, persoană morală și juridică aflată sub Augustul patronaj al Majestății sale Regelui Carol al II-lea.
„Dacă istoria ideilor are o însemnătate ce îmbrățișează forme de organizare și desfășoară episoade deopotrivă de strălucite ca și istoria întâmplărilor politice, iată România și oamenii ei de știință înaintea unei fapte, care întrupează cum nu se poate mai bine acest adevăr, și dă în același timp și semnificația lui mai înaltă.
Întâile volume ale unei «Enciclopedii a României» pleacă în lume după ani de zile de muncă și încordarea colectivă a celor mai bune puteri pe care le au specialiștii noștri din toate ramurile, începem să avem, în sfârșit, imaginea țării și a neamului românesc, așa cum s-au închegat. Această imagine este ea însăși, nu numai un izvor de putere. Răsărim de acolo, în ochii alor noștri și ai celorlalți, cu toate darurile unei depărtate și mărețe origini, dar și cu toate creațiile și virtualitățile unui popor în plină dezvoltare. … «Enciclopedia României» este marea datorie împlinită a unei generații, ce are o profundă conștiință de propria-i forță și de propria-i misiune. Ea urmărește a fi un instrument de cercetare și de informație, o lucrare temeinică și esențială, în care netăgăduitul avânt al zilelor noastre să găsească hrana substanțială și sănătoasă, care să-i dea vigoare și temeinicie, o perspectivă mai luminoasă asupra viitorului, printr’o cunoaștere mai adâncă a stărilor de fapt și a cunoașterii lor. «Enciclopedia României» va fi deci un inventar și un îndreptar.” (Prof. Dimitrie Gusti)