Armistițiul este o iluzie dacă Iranul sau SUA nu cedează

Washingtonul și Teheranul au ajuns la un acord pentru un armistițiu pentru doua săptămâni în schimbul redeschiderii Strâmtorii Hormuz, cu puțin peste o oră înainte de expirarea ultimatumului președintelui SUA, care amenința să distrugă Iranul.

Și SUA, și Iranul revendică victoria

Strategia președintelui american, „care a constat în recurgerea la o escaladare verbală extremă, l-a ajutat probabil să găsească ieșirea pe care o căuta de săptămâni”, analizează The New York Times. „Acest succes ar putea, de unul singur, să-i întărească convingerea că metodele pe care le-a învățat în lumea imobiliară din New York – ignorarea convențiilor stabilite, formularea unor cerințe maximaliste – funcționează și în geopolitică.”

Și SUA, și Iranul au revendicat victoria. Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului s-a lăudat că Teheranul a forțat așa-numitul „Marele Satana” să recunoască poziția de negociere a Iranului, care includea controlul asupra Strâmtorii Hormuz, garanții că SUA și Israelul nu vor relua războiul și ridicarea completă a sancțiunilor pentru economia iraniană. Președintele Trump a revendicat o ”victorie totală și completa” si a postat ca ”SUA vor ajuta la reluarea traficului prin Strâmtoare”, in vreme ce Iranul poate ”începe reconstrucția”. ”Asta este Era noastră de Aur în Orientul Mijlociu”, a scris Trump.

Este foarte important în favoarea cărei părți va înclina un potențial acord de pace. Va fi pace pentru că Iranul a clipit primul sau va fi pace pentru că America lui Trump a clipit prima?

Armistițiul nu rezolvă cauzele războiului

Acordul de încetarea a focului de pe 8 aprilie „nu rezolvă niciuna dintre problemele fundamentale aflate la originea războiului”, scrie The New York Times. Iranul este în continuare guvernat de un „regim teocratic, susținut de temutele Gărzile Revoluției Islamice, aflat la conducerea unei populații intimidate, lovite de rachete”, subliniază cotidianul. „Iar stocul nuclear iranian rămâne intact, inclusiv 440 kg de uraniu îmbogățit care constituiau, în teorie, casus belli acestui conflict.”

Cele două țări sunt în dezacord asupra unor puncte cheie, cum ar fi controlul Strâmtorii Hormuz, viitorul program nuclear iranian și ridicarea sancțiunilor, amintește cotidianul conservator american. „Fiecare caută să încheie acest conflict conform propriilor condiții. Reconcilierea acestor poziții rămâne o sarcină dificilă”, apreciază The Wall Street Journal.

Spre exemplu, președintele Trump a scris pe platforma Truth Social că SUA au primit un plan în zece puncte din partea Iranului, plan ”pe care se poate lucra și pe baza căruia negociem”. ”Am căzut de acord aproape asupra tuturor punctelor divergente din trecut, iar perioada de două săptămâni ne va permite să finalizăm și să adoptăm Acordul”.

Planuri diferite prezentate de Iran

Care este planul în zece puncte al Iranului? Iranul nu oferă una și aceeași variantă. Planul prezentat de agenția IRNA și citat de Wall Street Journal este cel de mai jos. Însă Associated Press scrie că din varianta în limba engleză oferită jurnaliștilor de diplomați iranieni lipsește punctul 3 – acceptarea de către SUA a îmbogățirii uraniului în Iran.

1. SUA trebuie să se angajeze fundamental să garanteze non-agresiunea.
2. Continuarea controlului Iranului asupra Strâmtorii Hormuz.
3. Acceptarea faptului că Iranul poate îmbogăți uraniu pentru programul său nuclear.
4. Ridicarea tuturor sancțiunilor primare împotriva Iranului.
5. Ridicarea tuturor sancțiunilor secundare împotriva entităților străine care fac afaceri cu instituțiile iraniene.
6. Încetarea tuturor rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU care vizează Iranul.
7. Încetarea tuturor rezoluțiilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică privind programul nuclear al Iranului.
8. Plata de compensații Iranului pentru pagubele de război.
9. Retragerea forțelor de luptă americane din regiune.
10. Încetarea focului pe toate fronturile, inclusiv în conflictul Israel–Hezbollah din Liban.

Planul SUA

De cealaltă parte, ministrul iranian de Externe a declarat că ia în considerare planul american în 15 puncte. Iată acest plan, făcut public cu mai multe zile înaintea încetării focului.

1. Încetarea imediată a focului, bilaterală.
2. Durată limitată a încetării focului (între 15 și 30 de zile) pentru a negocia un acord mai larg.
3. Angajament de a nu escalada conflictul la nivel regional, inclusiv în Liban, Yemen și Irak.
4. Redeschiderea completă a Strâmtorii Hormuz pentru traficul comercial internațional.
5. Garanția navigației sigure pentru navele de energie și mărfuri.
6. Mecanism de coordonare navală (cu posibilă participare internațională sau regională).
7. Renunțare verificabilă la obținerea armelor nucleare de către Iran.
8. Limitări ale îmbogățirii uraniului.
9. Consolidarea inspecțiilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) și acces extins la instalații.
10. Restricții asupra programului iranian de rachete balistice.
11. Angajament de a nu transfera armament avansat către actori înarmați regionali.
12. Relaxarea progresivă a sancțiunilor economice, condiționată de verificări.
13. Eliberarea treptată a activelor iraniene înghețate.
14. Inițierea negocierilor directe sau indirecte într-o locație agreată (posibil Islamabad).
15. Stabilirea unui cadru de monitorizare și verificare a acordului și a încetării focului.

Majoritatea punctelor din cele două planuri intră în conflict. Nu este vorba doar despre programul nuclear iranian. Este vorba și despre Liban, acolo unde Iranul cere încetarea focului, văzând războiul Israel-Hezbollah ca un front al războiului SUA și Israelului împotriva Iranului. Presa israeliană a scris că Israelul acceptă încetarea focului in Liban, însă premierul Benjamin Netanyahu a dezmințit categoric. Este puțin probabil ca negocierile să fie posibile plecând de la aceste planuri.

SUA, împinse spre pace de economie și calcule electorale

Se poate ca pozițiile să rămână ireconciliabile, însă SUA și Iranul să fie nevoite să oprească temporar conflictul, sub presiunea crizei economice pe care au stârnit-o. A citit Trump planul iranian in zece puncte? Puțin probabil. Planul iranian cere retragerea trupelor SUA din regiune, ridicarea sancțiunilor, îmbogățirea uraniului și despăgubiri din partea SUA și a Israelului.

Administrația SUA nu poate lua în serios acest plan, însă este pusă cu spatele la zid și dorește să iasă din război. Este motivul pentru care președintele Trump încurcă cât mai mult întreaga situație. Pretinde că a obținut un mare succes și speră că în următoarele doua săptămâni acest succes se va materializa parțial. Își dorește ca americanii să discute despre altceva decât despre cele peste 42 de miliarde ”arse” în cinci săptămâni în Iran, despre prețul benzinei la pompă. Trump speră că ignoranța concetățenilor va lucra în favoarea sa. SUA nu au obținut o victorie strategică în Iran: uraniul îmbogățit a rămas în Iran, schimbarea de regim nu a reușit, economia globală este deja în criză, Rusia profită de prețul petrolului, China a părut singura mare putere rațională – însuși Trump a insistat pe rolul Chinei în ajungerea la o încetare a focului.

Este în joc statutul dolarului și credibilitatea garanțiilor SUA

De partea iraniană avem de-a face cu aceeași propagandă și exagerare. Regimul iranian revendică victoria cu o armată distrusă, cu economia slăbită, infrastructura grav afectată. Este puțin probabil ca regimul iranian să spere că SUA vor accepta planul în zece puncte prezentat public.

Cel mai probabil, avem de-a face cu versiuni publice ale acestor planuri, pentru salvarea aparențelor la Teheran și Washington, și versiuni confidențiale, mult mai flexibile. Cele din urmă ar putea fi recunoscute într-un potențial acord. Un argument în favoarea acestui scenariu sunt precizările discordante din partea Teheranului. Pe 7 aprilie, oficiali citați de Tehran Times declarau că Iranul a încetat orice schimb de mesaje cu SUA. Pe 8 aprilie, Hindustan Times scrie că Teheranul precizează că negocierile cu SUA s-au desfășurat începând de pe 3 aprilie, la Islamabad, în Pakistan, țară care a jucat ”rolul de mediator central” al negocierii unui acord de încetare a focului.

Scenariile posibile sunt fie un acord de pace încheiat în următoarele săptămâni, acord care să reflecte mai mult planul american, fie un acord care să reflecte planul iranian. În acest ultim caz, efectele negative ar fi importante pentru statutul dolarului și modelul economic îmbrățișat de mai bine de 50 de ani de monarhiile din Golf. Garanțiile americane de securitate și-ar pierde mult din credibilitate în întreaga lume.

Armistițiul depinde de Benjamin Netanyahu

Încetarea focului va depinde de influența SUA asupra guvernului israelian al lui Benjamin Netanyahu. Lideri ai opoziției, precum Yair Lapid, spun că o încetarea a războiului în actualii termeni ar fi cel mai mare ”dezastru politic” din istoria țării. Opoziția israeliană nu dorește continuarea războiului cu Iranul, ci compromiterea lui Netanyahu. Însă asta îl poate face pe premier să încalce armistițiul.

”Nu sunt prea multe motive să credem că o nouă rundă de război ar duce la alt rezultat, că Iranul nu ar putea lua din nou ostatică economia lumii. În acest sens, Teheranul și-a refăcut pârghiile de descurajare. Războiul Americii nu a fost doar o gafă strategică. În loc să precipite căderea regimului iranian, l-a întărit. La fel a făcut Saddam Hussein, cu invazia sa în Iran din 1980. Magnitudinea acestei erori îi va uimi pe istorici decenii de acum încolo”, scrie Responsible Statecraft.

Pentru moment, războiul a luat o pauza pentru a da o gură de petrol economiei mondiale. Iranul permite traversarea strâmtorii doar pentru 10-15 petroliere pe zi și susține că va percepe o taxa de trecere împreună cu Omanul. Aceasta nu poate fi ”deschiderea totală” a strâmtorii cerută de SUA. Și nici gura de petrol de care are nevoie economia mondială. Se adaugă la semnele unei crize majore și distrugerea facilităților pentru gaze lichefiate din Qatar, a căror reparare poate dura ani de zile.