Chiar și în mijlocul verii, atunci când înalta societate din Cairo își caută refugiul împotriva căldurii pe coasta mediteraneană din apropiere, cel mai mare depozit de arme în aer liber din lume este un loc sumbru. Cu până la 17 milioane de mine de teren îngropate în nisipurile din nord-vestul Egiptului, între capitală și plajele mediteraneene, nimeni nu poate pune piciorul dincolo de limitele de demarcație fără a risca să-și piardă membrele sau chiar viața.
Vechiul și noul război
Ceea ce este probabil cel mai mare câmp de mine neexplodate din lume, zona este o amintire stranie a ferocitații celui de-al Doilea Război Mondial. Locul a fost teatrul unor importante acțiuni militare la începutul anilor 1940 când britanicii au încercat să oprească înaintarea armatei naziste coduse de generalul Erwin Rommel, celebra Afrika Korps. Aici armatele germane, britanice și italiene au îngropat milioane de tone de explozibil,când s-au luptat unuii cu alții în Africa de Nord.
Până de curând, câmpurile minate din Sahara au reprezentat o problemă mai ales pentru triburile locale de beduini, care sunt printre puținii care se încumetă să locuiască în zonă; începând cu anul 2006, minele au făcut peste 150 de vicitime printre aceștia, scrie europe.newsweek.com.
Cu toate acestea de-a lungul ultimilor ani, aceste munitii îngropate au devenit o parte dintr-o tendință nouă și îngrijorătoare. Astfel, pe măsură ce ISIS și alte grupuri jihadiste și-au intensificat acțiuniile în întrega regiune, ajutate de trecerea neferificată a frontierlor lungi și foarte permeabile, aceștia și-au dat seama de potențiala putere a acestui depozit masiv de explozibil, din care o mare parte a fost îngropat aici de către naziști.
Oficialii militari și civili din Cairo spun că ISIS și alte grupuri clandestine au dezgopat deja aceste mine vechi de zeci de ani și au folosit componente ale acestora pentru a produce bombe, dispozitive explozive improvizate sau alte intrumente de ucis.”Avem cel puțin 10 rapoarte de la militari despre teroriștii care folosesc minele vechi, a spus Fathy elShazly, fost ambasador în Arabia Saudită, și care până de curând, a fost principalul ”curățător” de mine din Egipt.”Chiar si acum, aceste lucruri ne creează probleme în diverse feluri”, a mai adăugat el.
Fenomenul, afirmă acesta, a început în 2004, când extremiști a ucis 34 de persoane în stațiunea Taba din Sinai. Atunci atentatorii au folosit șapte bombe artizanale confecționate din munitii vechi. Ulterior acestă modalitate de obținere a armelor a devenit o practică relativ comună mai ales după ce securitatea a degenerat în mari părți din Egipt, fenomenul a crescut și mai mult în aploare după ce Ansar Beit al- Maqdis, cel mai prolific grup jihadist al țării, a jurat supunere față de ISIS la sfârșitul lui 2014.
Având în vedere numărul mare de muniții moderne disponibile în regiune, poate părea ciudat ca unele grupuri extremiste sau bande criminale să manifeste un interes deosebit față de aceste relicve ale unui conflict atât de îndepărtat. Din Arabia Saudită, al doilea cel mai mare importator de arme din lume, până în Libia, a cărui mică armată s-a lăudat nu o singură dată că deține cel puțin la fel de multe tunuri ca armata britanica, Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt pline cu arme avansate.
Dar, pentru grupurile teroriste, mai ales pentru cele noi create și afiliate la ISIS, care operează în vastul interior arid al Egiptului, dar și în țara vecină, Libia, unde organizația jihadistă este foarte puternică, o bombă este o bombă. Problemele periodice de aprovizionare cu care se confruntă dar și cantitatea excepțional de mare de mine antitanc, foarte bogate în explozibil, ușor disponibil,care zac nepăzite în nisipul deșertului au făcut ca tentația de a fura rămășițele războiului lui Hitler, să fie prea puternică pentru grupările teroriste, care nu i-au putut rezista.
Cel mai recent, în luna martie, jihadiștii au atacat cu dispozitive explozive improvizate un convoi militar egiptean pe coasta Mării Roșii. Atentatul a dus la moartea a cinci militari și a fost realizat cu explozibil recuperat din vechile mine antitanc germane.
Dezgroparea acestor mine este o sarcină plină de pericole. Nisipurile mișcătoare și vânturile puternice declanșează periodic dispozitivele explozibile îmbătrânite. Dar locuitorii din satele din jurul portului Marsa Matrouh, la 130 mile est de granița libian, sunt săraci. Una dintre principalelel cauze ste chiar cordonul gros de explozivi, de 2,5 mile, care înconjuară zona din trei direcții. Din acest motiv unii dintre membrii triburilor care locuiesc în deșert, în zone slab populate, departe de centrele economice sau de putere de pe Valea Nilului sau din Delta fluviului, riscul de a dezgropa aceste vechi mine pentru a vinde explozibilul și resturile la vier vechi este una dintre puținele șanse de câștig.”Ei fac acest lucru pentru că ei nu au nimic altceva din care să trăiască”, spune Abdul Moneim Waer, care și-a pierdut trei degete într-o mină de când era tânăr și care acum lucrează în cadrul unei campanii de conștientizare a pericolelor pe care le reprezintă câmpurile minate din El Alamein, locul celebrei bătălii dintre Germania nazistă și trupele aliate.
Orientul mijlociu luptă cu armele celui de-al Doilea Război Mondial
Egiptul nu este singura țară din regiune în care armamentul din Al doilea Război Mondial și-a găsit drumul lor înapoi pe piață. Investigatori în domeniul armamentului au documentat recent în Irak existența unor puști din 1942,marca Lee-Enfield. Armele au fost capturate de către luptătorii kurzi Peshmerga de la ISIS, în orașul Tuz Khurmatu, din nordul țării.
De asemenea, în Mali, autoritățile au descoperit o serie de arme mortale, inclusiv un stoc de mai mult de 10.000 de arme europene vechi, iar în Siria mai multe înregistrări video arată că un grup rebel deține obuziere operaționale din 1940.
Și apoi există în Libia, bazarul ilegal de arme și muniții din Africa Sahariană în care anchetatorii au descoperit mari cantități de arme ale Axei, dar și ale aliaților.”Am văzut la vânzare câteva zeci de revolvere britanic Webley, iar apoi unele carabine provenind de la cavaleria italiană, multe pistoale Mausers sau Bren”, spune N.R. Jenzen-Jones de la Armament Research Services, o firmă de consultanță independentă, care lucrează în prezent la un raport despre rolul armelor „moștenite” în zonele de conflict moderne.
La adăpostul câmpurilor de mine
Dar, ceea ce face ca terenurile minate ale Egiptului să fie atât de problematice, pe lângă volumul mare de explozibil îngropat aici, este că acestea oferă protecție contabandiștilor și jihadiștilor care trec în voie granița necontrolabilă cu Libia.Prin angajarea de ghizi locali, care cunosc bine deșertul, unele dintre aceste convoie de SUV-uri transportă în toată țara orice, de la arme la tigări contrafăcute, la adăpostul câmpurilor minate.Pentru că nu au nici o teama că vor fi opriți de patrulele de armată care nu se aventurează în zonele minate”acestea au devenit un refugiu pentru ei”, spune Shazly.
Într-un efort de a contracara riscurile de securitate generate de vechile mine, dar și din cauza dorinței de a elibera marile rezerve de petrol care se spune că se găsesc sub zonele minate, autoritățile egiptene afirmă că au accelerat eforturile de curățire.
Trei milioane de mine au fost eliminate din 1981 de pe un teren de peste 600 de mii de acri, afirmă armata. Guvernul insistă că restul vor fi eliminate în următorii trei ani.
Dar, pentru un deșert ai carui locuitori sunt din ce în ce mai încojurați de terorism, nici una dintre aceste măsuri nu poate veni prea repede. Doar în ultimii doi ani jihadiștii au răpit și ucis mai mulți lucrători petrolieri din SUA și Croația și nu s-au sfiit să lanseze atacuri iportante asupra armatei egiptene.
Eforturile guvernului de a recâștiga controlul total al regiunii au agravat, uneori, problema. Astfel, opt turisti mexicani au fost uciși anul trecut, când un elicopter Apache egiptean i-a confundat cu jihadiștii și a tras asupra lor cu rachetele și mitraliera aflate în dotare. Cu câteva luni mai devreme, un echipaj de explorare a gazelor de la o companie franceză a evitat doar în ultimul moment o soartă similară, a declarat pentru Newsweek, un muncitor petrolier american sub condiția anonimatului rzis să vorbească cu presa. De atunci, companiile energetice occidentale au elaborat un sistem prin care arborează steaguri colorate pe jeep-urile lor, atunci când călătoresc în zone restricționate și comunică în fiecare dimineață ofițerului de legătură culoarea drapelului.
Furia celor mai mulți dintre beduini este însă îndreptată împotriva celor care au plantat aceste dispozitive ale morții.”Aceștia fug de responsabilitatea lor”, spune Ahmed Amer, șeful Asociației Supravițuitorilor Câmpurilor de mine din Marsa Matrouh, care face lobby pentru drepturile victimelor, referindu-se la puterile europene care au fost responsabile de plantarea celei mai mari părți a munițiilor. „Nu pot veni aici să planteze minele și apoi să plece mai departe. Ei trebuie să curețe asta”, adaugă el.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.