Într-o bună zi, niște șmecheri de la USR mi-au furat clarinetul. Sau poate erau de la PNL. Sau poate erau de la PSD. Mama Mare, pedanta, a râs de mine. Mi-a dăruit un solz de peşte şi mi-a zis, zău, mi-a zis ceva despre ascunzișurile politicii și, mai mult:
– Dacă-l pui în bătaia soarelui, o să-i vezi pe Maeştrii Cântăreţi!
Parşivul de mine! Am băgat solzul în sân şi-am pornit-o la plimbare prin orăşel. Pek, grăsanul, a încercat să mă tragă de limbă. I-am râs în nas. I-am arătat solzul. Grăsanul s-a uitat la el mort de curios ce era. Pareticulă virtuală, nici nu există, ce credeai?!
– Nu-i văd pe Maeştrii Cântăreţi! a strigat el înciudat.
– Dar ce vezi? am întrebat eu plin de îngrijorare că fusesem păcălit.
– E Mama Mare! Se dă huţa în balansoar şi cântă la clarinet! Și face mișto de peneliști, de useriști, de pesediști!
Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerşind mărirea pensiei şi zornăitul medaliilor de merit. O întreagă lume construită aidoma unei fabrici se prăbuşeşte lipsindu-se de sens. E aşa, o virgulă în textul Politicii. S-ar putea ca însăşi autoritatea să fie text. Atunci ar putea fi lecturat în întregul său? Şi ceea ce numim anticipare sau intuiţie să nu fie altceva decât o lectură stranie?! Să citească celălalt, nenăscutul?! Să fie intuiţia actul de prezenţă al altcuiva?! Să nu fie fiinţă umană punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?!
Să fie doar o formă pasageră, poate chiar sfârşitul?! Iar universul să nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul Politicii? Care ar fi rostul acestei întrebări? Să fie Politica întocmai în raport cu fiinţa?! Să nu fie autoritate decât raportată nouă?! Poate că inexistentul se reclamă a fi text tocmai pentru a ne coordona?! Şi atunci la ce bun premiile, felicitările, statuile şi comemorările?! Iată un bun exerciţiu de imoralitate. Iată un bun exemplu de nesupunere.
Să nu recunoşti sistemul de valori instituit e blasfemie. Să renegi generaţia anterioară e periculos. Strigător la cer. Să descoperi deşertăciunile maturităţii, ce oroare!
Lipsirea de sens, un prim pas către descifrarea Politicii. Căci proastă educaţie şi tirania sistemului de valori acceptat în mod oficial te îndreaptă către pierderea identităţii. Artă, în falsitatea ei, oglindeşte vidul. Oglindeşte lipsa Politicii lăudându-se că ar imortaliza-o.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.