Se apropie alegerile europene, marele sondaj și repetiția pentru alegerile naționale, și din nou se agită spectrul amenințării populismului și extremismului în UE, de data aceasta în legătură directă cu Rusia lui Vladimir Putin, pe fondul războiului din Ucraina. Analize, studii și programe ale ONG-urilor și guvernelor își propun să combată populismul, extremismul, ”narativele” si periculoasa pârghie de care se folosesc – dezinformarea -, mai cu seamă că acum ea este o armă în mâna Rusiei. Soluția, exprimată mai mult sau mai puțin explicit, este cenzura și guvernarea tehnocratică.
Precedentele alegeri europene au avut fiecare sperietoarea ei. În 2009, popularii și socialiștii europeni au fost îngrijorați de apariția primului partid cu ambiții pan-europene – Libertas. Spaima pleca de la linia eurosceptică a partidului, pentru respingerea Tratatului de l Lisabona, care a fost atacat inclusiv pentru legăturile de afaceri cu Rusia ale fondatorului – afaceristul irlandez Declan Ganley.
În 2014 s-a dat alarma din cauza apariției unor partide populiste care au rezistat până astăzi, o reacție la măsurile de austeritate de după criza datoriilor suverane: populiștii ecologiști și anticorupție din Miscarea de 5 Stele (Italia), cei de stânga de la Podemos (Spania) și Syriza (Grecia) și cei de dreapta de la Alternativa pentru Germania. Ascensiunea la guvernare a „îmblânzit” aceste partide, le-a transformat în vehicule politice ale sistemului (în Grecia și Spania).
În 2019, partidele populiste au exploatat criza migrației și au depășit un sfert din mandatele din PE, însă, ca și la precedentele alegeri, nu au reușit să facă vreodată front comun, iar forța lor s-a disipat. Dar nu populismul de dreapta sau de stânga a fost vedeta alegerilor din urmă cu cinci ani, ci alarmismul ecologist, care a mobilizat la vot în special tinerii. Verzii europeni au fost marii câștigători ai alegerilor trecute, însă politicile draconice de mediu gândite de actuala Comisie Europeană au dus la proteste masive ale fermierilor, începând din Olanda și terminând, acum, cu protestele din Vest și cu cele din Estul Europei, catalizate de importurile de cereale scutite de taxe din Ucraina.
Fiecare campanie pentru europarlamentare a avut sperietoarea ei – un proiect eurosceptic pan-european, fronda împotriva austerității, eco-alarmismul. Și de fiecare data s-a dovedit că elitele europene au fost băiatul care a strigat ”lupul”. Popularii europeni, singuri sau împreună cu socialiștii au avut majorități confortabile în Parlamentul European și au avut ”Comisia lor”.
În 2024, valul politic anti-mainstream din UE este mai puternic decât la precedentele alegeri, iar Comisia Europeană și partidele tradiționale îl alimentează suplimentar (așa cum fac si democrații din Statele Unite cu conservatorii din gruparea Trump) neascultând un sfat util al fostului președinte francez Jacques Chirac: nu acorda niciodată mare importanță oponenților, pentru că asta îi face să existe și să obțină prim-planul. Președintele Emmanuel Macron vorbește despre Marine Le Pen ca și cum ar fi singurul său rival, iar Le Pen a ajuns în fruntea sondajelor. Guvernanții de la Berlin vehiculează variante de interzicere a partidului Alternativa pentru Germania, iar AfD a ajuns pe al doilea loc în sondaje. Vlaams Belang ar fi votat de peste 40% dintre belgienii din regiunea flamandă. Partidul Libertății din Austria a surmontat spectaculos prăbușirea de după scandalul finanțărilor din Rusia din 2019 și a ajuns să conducă în sondaje. Mai mult, partidele tradiționale au început sa adopte o parte din platforma partidelor anti-sistem, in speranța atragerii electoratului, însă Marine Le Pen a atras atenția că alegatorii vor prefera originalul, nu copia.
Odată ce un guvern începe să închidă gura opoziției, nu va mai putea alege o altă cale și va merge către măsuri tot mai represive, până când devine o sursă de teroare pentru toți cetățenii săi și creează o țară în care toată lumea trăiește în frică. De aceea, trebuie să fim atenți la extremiștii care ne cer să adoptăm masuri caracteristice statului polițienesc. Ei uită că nesocotirea Declarației Drepturilor va face ca toate grupurile, până și cele mai radicale, vor fi amenințate de puterea arbitrară a guvernului” – Harry S. Truman, 1950
A striga, ca și până acum, ”lupul” în contextul unei asemenea ascensiuni a partidelor anti-sistem pare insuficient. De data aceasta guvernele și Comisia Europeană au scos pe masa armele grele – cenzura, Rusia și războiul ei hibrid împotriva Europei – cine votează altceva decât partidele tradiționale nu face decât să voteze pentru planul lui Vladimir Putin de a distruge solidaritatea europeană. Nu mai avem de-a face cu o luptă politică, ideologică, ci cu una existențială, cu alegerea între libertate și opresiune și război. Măsurile draconice din perioada pandemiei par să fi fost o repetiție cu public. Nu mai este loc de dezbatere; alegerile din 2024 (europene sau naționale) echivalează cu aplicarea unei formule matematice și rezultatul nu poate fi decât unul – ”stai închis în casă, altfel îți omori bunica” (după cum le explica Angele Merkel copiilor speriați, în 2020) Or, această abordare de a împărți electoratul european în ignoranți și luminați nu face decât să alieneze prima categorie și să cimenteze actualele opțiuni politice tot mai defavorabile partidelor mainstream.
Iar Comisia Europeană și guvernele europene mai uită de un sfat din partea primului lider occidental care a luptat împotriva Moscovei în Războiul Rece: pentru a câștiga o bătălie geopolitică și ideologică cu un mare rival trebuie să respecți valorile în propria casă. ”Odată ce un guvern începe să închidă gura opoziției, nu va mai putea alege o altă cale și va merge către măsuri tot mai represive, până când devine o sursă de teroare pentru toți cetățenii săi și creează o țară în care toată lumea trăiește în frică. De aceea, trebuie să fim atenți la extremiștii care ne cer să adoptăm masuri caracteristice statului polițienesc. Ei uită că nesocotirea Declarației Drepturilor va face ca toate grupurile, până și cele mai radicale, vor fi amenințate de puterea arbitrară a guvernului” – Harry S. Truman, 1950.
La mijlocul anilor 2010, când în presa europeană se mai dezbătea pe marginea populismului fără a se da verdicte și a se apela direct la cenzură și ordine judecătorești, The Guardian scria că populismul este reacția la efortul depolitizării aspectelor esențiale pentru societate, depolitizare care avea loc de mai bine de o generație în Vestul Europe, prin transferul puterii de la cei aleși către tribunale, agențiile UE și ONG-uri. În acest fel, vreme de decenii, elitele birocratice au ajuns să dețină mai multă putere decât politicianul tradițional, supus votului democratic. „Fronda“ est-europeană de atunci anunța bătălia anticipată de filozoful Pierre Manent între demagogia populistă și fanatismul centrului promovată de elite, o luptă ce nu poate fi evitată decât dacă elitele vor accepta să trateze de pe picior de egalitate grupurile sociale.
Acum, înaintea alegerilor europene din 2024, marile ziare și comentariatul nu mai au timp de cărți și dezbateri despre proiectul european original, despre Europa economică și socială. Acum, sub amenințarea Rusiei și a ”idioților utili” ai Rusiei din Europa, recursul la măsuri ”aparent nedemocratice” devine dezirabil, Europa socială devine Europa militară, cărțile sunt abandonate în favoarea statisticilor, instrucțiunilor de folosire a armelor, Power Point-ului și proiectelor ONG. Soluția lor pentru ”salvarea democrației” (prezentat în mai multe articole pentru Project Syndicate): apărarea democrației prin mijloace nedemocratice, cenzura, ”democrația militantă” și excluderea selectivă de pe lista candidaților a populiștilor extremiști (inclusiv Donald Trump) prin verdict ale judecătorilor.
Noul macartism
”De ce se revoltă atât de mulți alegători împotriva centrului politic? Explicația politicienilor sistemului este simplă: masele sunt ignorante, amăgite și fanatice”, scrie ziaristul Michael Lind, pentru UnHerd.
Această viziune este evidentă în dezbaterea despre liberul schimb și imigrație. Catehismul elitelor sună cam așa: comerțul și imigrația sunt benefice pentru toți cetățenii; prin urmare, cei care spun că au suferit din cauza lor sunt bolnavi; mai mult, sunt vinovați pentru că îi transformă pe imigranți în țapi ispășitori.
Această ortodoxie este anti-politică. Disputele despre imigrație și comerț devin un fel de teoreme matematice sau ecuații științifice cu răspunsuri unice, iar opinia publică nu mai este relevantă. În acest caz, cum ar trebui să fie tratați alegătorii într-o ”democrație”?
Cel mai evident remediu ar fi introducerea testelor pentru alegători – cei care dau răspunsul greșit vor fi lipsiți de drept de vot. Numai că acest tip de vot capacitar ar aminti de segregaționismul din SUA, cu teste care îi eliminau de pe listele alegătorilor pe negri.
O altă abordare ar fi apelul la autoritatea tehnocraților, în speranța că alegătorii se vor supune atotcunoașterii lor. Însă, pe măsură ce tot mai mulți alegători au început să se revolte pe ambele țărmuri ale Atlanticului, elitele au încercat să mai domolească opinia publica prin două metode: cenzura și delegarea autorității.
În timpul Războiului Rece, ”dezinformarea” era un termen obscur care se referea la încercările Vestului și ale URSS de a-și păcăli adversarii prin informații false. Însă, de la jumătatea deceniului trecut, termenul a devenit o armă în campania delegitimării lui Donald Trump și a altor populiști, prezentați ca agenți creați de Vladimir Putin pentru a destabiliza democrațiile vestice. După câțiva ani, în timpul pandemiei, definiția ”dezinformării” a fost extinsă la aproape orice nesupunere la edictele contradictorii ale regimurilor de centru.
Împreună cu crearea unui sistem de supraveghere public-privat, care include monitorizarea social media de către agențiile guvernului, lupta împotriva dezinformării a devenit o nouă variantă a macartismului – însă cu o diferență evidentă. Acesta este ”macartism de centru”, mult mai periculos pentru libertate și democrație decât cel de dreapta din perioada Războiului Rece, pentru că este susținut de mulți politicieni importanți, de agențiile guvernului, de platformele social-media, de corporații, bănci, presă și mediul academic. Aplicarea lui este total separată de opinia publică și se face prin: serviciile publice, magistrați numiți, contractori corporatiști ONG-uri, birocrații supranaționale precum OMC sau Comisia Europeană.
Prin urmare, logica neoliberalismului tehnocratic este apolitică și anti-politică. Este triumful regimului de facto al birocraților nealeși – publici, privați, din ONG-uri. Totul pleacă de la ideea că opinia publică despre aspecte precum imigrația sau comerțul este atât de eronată, încât nu poate fi decât rezultatul unui amestec toxic de prostie, iraționalitate și xenofobie.
Alternativa la funcționarea sistemului expusă mai sus ar fi ca subiectele pe care macartiștii de centru vor să le elimine să fie readuse în dezbaterea publică. Diferențele politice nu ar mai fi prezentate ca rezultate ale educației și ale judecății indivizilor, ci ale confruntării între interesele grupurilor sociale, confruntări care pot fi domolite prin compromis.
Numai că dezbaterea, compromisul și recunoașterea faptului că beneficiile unora pot fi sacrificii pentru alții înseamnă admiterea existenței mai multor soluții la ecuația matematică sub forma căreia tehnocrații privesc societatea și lumea. În acest caz, experții s-a alege doar cu un rol de consilieri, iar opinia lor în a decide câte beneficii să aibă un grup social și câte sacrificii trebuie să facă altul ar conta la fel de mult ca și opinia oricărui alt cetățean.
Dacă se va admite că o clasă socială are interese care contravin intereselor conducătorilor, regimul tehnocratic va cădea ca un domino. Nemulțumirile muncitorilor legate de delocalizarea fabricilor, de reducerea salariilor și de concurența făcută de imigranți nu ar mai putea fi considerate dovezi ale ignoranței; suferința este reală și trebuie luată în serios. Revendicările lor nu mai pot fi socotite iraționale, motivate de prejudecăți și șovinism.
Nimic din cele de mai sus nu urmărește să susțină poziția unor demagogi anti-politici și populiști precum Trump. Dimpotrivă, alternativa la anti-politica tehnocratică și la anti-politica demagogică este politica democratică, definită ca găsire a echilibrului între interese contrare de către oficiali aleși care sunt răspunzători în fața alegătorilor obișnuiți. Din perspectiva alegătorilor și a sănătății unei națiuni, politica este prea importantă pentru a fi lăsată în seama experților.”
„Dacă se va admite că o clasă socială are interese care contravin intereselor conducătorilor, regimul tehnocratic va cădea ca un domino”
Adica populatia NU „admite” ? Inexplicatia aceasta NU „rezista” !
Cea mai mare, mai criminala si mai infecta vrajitoare de la Bruxelles (mai sint si altele !) este cotoroanta din poza ! Ii lipsesc doar negii de pe nas, palaria ascutita si maturoiul cu care survoleaza Europa, coborind dupa aceea ca sa serveasca cite un mar otravit fiecarui cetatean european ! Chiar cu preturile astea demente la combustibili, promit sa vin cu o canistra cu 10 litri de benzina cind or lega-o astia pe rug. Vin si cu chibrituri.
Academician doxtor injiner Leana cu multe clase peste Ursula
S-au adunat în România că e liniște și totul e bazat pe minciuni! Sa dea dracu în capul lor de mincinoși nemernici, de’abia acum se vede cât de puternic sunt mințiți strainezii, și, cetățenii din Romania, sunt furați in stil barbar pe lângă minciunile crase.
Sfanta Crurce Vie a lui Iisus Christos sa alunge toate fortele opuse Ei ce au pus stapanire pe Romania transformand-o in Colonie. Sa le alunge din a noastra tara impreuna cu toti tradatorii de neam si tara si alogenii care detin functiile de conducerea in administrarea Coloniei. Si odata cu alungarea acestor forte si slujbasilor satanici sa transforme toate averile slugilor si stapanilor lor stranse prin jafuirea Romaniei in praf si pulbere. Amin, Amin, Amin, Amin.
Madama Ursula sa aiba soarta Victoriei Nuland si sa ramana si ea fara slujba de mare sefa a UE. Amin.
Prima grija a Ursulei, dupa inceperea razboiului din Ucraina, a fost interzicerea publicatiei si postului tv Russia Today,””pentru a proteja populatia de propaganda rusa””.Ce au pus in loc?-Propaganda europeana.Ce se intampla acum pe front nu mai este efectul propagandei ruse care tocmai a fost interzisa in Europa.Ce face Europa acum?-Citeste ziare rusesti si vizioneaza posturi tv rusesti si le comenteaza cu nesat.Ce au realizat de fapt europenii?-Ce au realizat in toate domeniile au realizat si in presa.Putin are cu ce se lauda in fata natarailor care conduc Europa.
E uimitor cum , in acest an -2024 – super-Electoral – echilibrat politic , cu un razboi in nord si altul in sud , cu alte razboie asimetrice in plina desfasurare , cu o situatie sociala si politica aflata la 99 grade …
…cu toate acestea – Presa Romaneasca ESTE MUTA .
NIMIC ….dar nimic , nimic , nimic …..
BAAAAAIIIII Romani , ati murit cu totii ? Ce dreaqu se intimpla ??
Chiar nu vreti sa stiti ce se intampla pe Lumea asta ?
In curind ne vom pierde l i b e r t a t e a. , apoi sanatatea si in cele din urma Poporul Roman va pieri .
Se cunosc ,,performantele” Consilului, Comisiei si Parlamentului European ! Modul cum au foste gestionate/generate crizele energetice si psihoza Covid 19, cu marea afacere a vaccinurilor sunt mai mult decat suficiente pentru a ne lamuri cu privire la acesti politruci care acum cersesc din nou voturi. Le va iesi. Este inflatie de cetateni europeni cu capul in nori.
E constienta janghinoasa ca toti muncitorii din ue o urasc? De la agricultori , micile firme de familie , pana la marile industtii? Cand a fost in China nici macar nu au luat o la numar pe gretzosenia asta.
aȘA ZISA ELITĂ POLITICĂ EUROPEANĂ NU-ȘI DĂ SEAMA CĂ ANTIPOPULISMUL EI, NU ESTE DECÂT UN ANTISEMITISM , la fel de insistent invocat în urma căruia vor să obțină niște avantaje la fel de nemeritate și imorale !
Să nu poți aduce în sprijinul susținerii tale de către cetățeni, decât marota cu populismul și extremismul trădează o jalnică paletă de realizări cu care să poți convinge majoritatea că meriți atenția ei. Faptul că ajung să se „înfrățească” partide care prin propriile doctrine ar trebui să se lupte între ele, bătându-se în doctrine, nu în latrine, mai bine zis, aruncându-și în cap tot conținutul din ele, dar ele se aliază complice și nu numai la nivel național, ci și european, pentru a ajunge la ciolan, demonstrează perimarea conceptului de partide politice, devenite caduce și folosite doar în de înțeles de gașcă, nicidecum de ideologie și ca atare trebuie găsite alte criterii de departajare socială, în funcții de niște criterii obiecive, morale și echitabile tuturor cetățenilor unei țări, dar mai ales printr-o alternanță limitată în timp, nu ca acuma, când ajunși la putere după două, cel mult trei mandate nu-i mai poți poți înlătura decât prin forță, eventual !
Dacă nu vrem să ajungem acolo , ar trebui să încercăm să dăm girul nostru exact celor de care se tem actualii cel mai mult, dar mai ales să interzicem , măcar în sinea noastră propaganda ce-i face nedemni, sau periculoși( evident că pentru ei, nu pentru noi 😉 ) de a ajunge la putere pe „populiști”, sau „extremiști”dar e obligatoriu, sau măcar de „bon ton„ să promovezi lgbtiști, sau pupincoriști ! 😎 !
Ursula van der Dracu face jocurile Satana Israel deoarece UE lupta impotriva nationalismului dar cel mai nationalist stat dus pana-n panzele albe este Satana Israel. Numai Satana Israel are voie pe acest Pamant sa fie cel ami nationalist si singurul stat, celelalte popoare trebuie sa se transforme in popoare amorfe fara constiinta, religie si identitate de neam si tara. Ca Satana Israel sa stapaneasca astfel totul in aceasta lume iar noi, goimii sa devenim pe bune sclavii lor in lumea asa zis populista pe care dracii ce conduc UE ne-o pregatesc noua dar mai ales urmasilor, urmasilor, urmasilor nostri.