Asta să fie marea bătălie a Americii?

După invazia rusă în Ucraina, președintele Joe Biden a declarat: ”Suntem implicați într-o nouă luptă pentru libertate. Este o luptă între democrație și autocrație”.

În timpul vizitei ei în Taiwan, Nancy Pelosi a reluat cele spuse de Biden: ”Astăzi, lumea are de ales între democrație și autocrație. America este ferm hotărâtă să mențină democrația aici, în Taiwan, și în lume”.

”Oare aceasta este marea bătălie a Americii de astăzi? Asta să fie marea provocare și amenințare la adresa Statelor Unite? Oare autocrația și democrația chiar sunt implicate într-o cruciadă ideologică care va hotărî destinul omenirii? Dacă acesta va fi viitorul, putem spune cu siguranță că nu acesta a fost trecutul Americii. În cele doua secole și jumătate în care a devenit cea mai mare putere a lumii, America a avut aliați foarte valoroși printre autocrații lumii”, scrie jurnalistul Pat Buchanan.

”În 1778, când soarta Revoluției americane nu era sigură, a fost decisivă decizia regelui autocrat al Franței de a veni în sprijinul Americii, ajutându-l pe generalul George Washington să câștige bătălia de la Yorktown, în 1781, care ne-a adus independența. După un deceniu, regele Ludovic al XVI-lea urma să fie îndepărtat de Revoluția Franceză și să fie ghilotinat, împreună cu regina Maria Antoaneta.

În 1918, în Primul Război Mondial, Statele Unite au trimis milioane de soldați în Europa. S-au dovedit decisivi pentru victoria în fața kaiserului Germaniei. Care au fost aliații noștri atunci? Imperiile britanic, francez, rus, italian și japonez, cele mai mari imperii coloniale de la acel moment.

În războiul împotriva Japoniei, din 1941 și până în 1945, cel mai important aliat asiatic al SUA a fost generalisimul autocrat Chiang Kai-Sheck din China.

În războiul împotriva Germaniei hitleriste, aliatul crucial al Americii, care a luptat mai mult decât oricine pentru victorie, a fost Iosif Stalin, cel mai mare tiran al epocii sale.

În timpul Războiului din Coreea, din 1950 pana in 1953, liderul regimului sud-coreean pe care l-am sprijinit era dictatorul Syngman Rhee.

În cele patru decenii ale Războiului Rece, autocrații au fost aliații Statelor Unite. Șahul Iranului. Generalul Augusto Pibochet din Chile. Anastasio Somoza din Nicaragua. Generalul Francisco Franco din Spania. Anwar Sadat din Egipt. Regii li prinții Arabiei Saudite.

În timpul Războiului Rece, India era cea mai mare democrație a lumii, însă s-a aplecat mai mult spre relația cu Rusia comunistă decât spre Statele Unite. Aliatul SUA a fost Pakistanul autocratic.

Avionul U-2 care a fost doborât deasupra Uniunii Sovietice în 1960 a decolat din Pakistan. Tot de aici a plecat Henry Kissinger în misiunea sa secretă în China, în 1971, pentru a stabili întâlnirea istorică dintre Mao și Nixon, în 1972.

În timpul Războiului Rece, mulți dintre cei mai importanți prieteni și aliați ai SUA din lumea arabă și musulmană, regi, emiri, sultani, erau cu toții niște autocrați.

Războiul din Yemen, care durează de șapte ani și în care sprijinul aerian american a fost foarte important, este un război prin care monarhia saudită vrea să împiedice gruparea hutiților să păstreze puterea pe care au preluat-o în urma unei revoluții. Obiectivul SUA: să reducă un autocrat dat jos de la putere.

Trecerea în revistă de mai sus nu vrea să arate că autocrația este superioară democrației, ci să arate că America a fost rareori interesată de politica internă a altor state, mai cu seamă în vreme de război. Chestiunea crucială, pe buna dreptate, a fost următoarea: acest autocrat susține aceeași cauză ca și noi și luptă de partea noastră? Dacă da, autocratul este prietenul Americii.

”Primăvara Arabă” a pus capat dictaturii de 30 de ani a lui Hosni Mubarak în Egipt. Am salutat primele alegeri libere, care l-au adus la putere pe Mohamed Morsi, unul dintre liderii Fraților Musulmani. Un an mai târziu, Morsi era dat jos prin lovitură de stat militară, iar puterea era preluată de generalul Abdel Fatah el-Sisi. Secretarul de Stat John Kerry saluta atunci faptul că armata egipteană «reinstaurează democrația». Kerry a explicat că îndepărtarea lui Morsi a fost cerută de «milioane de oameni». De atunci, numărul deținuților politici ai regimului el-Sisi a ajuns la zeci de mii.

Apare o întrebare istorică despre lupta globală dintre democrație și autocrație amintită mereu de Biden și Pelosi.

De când au devenit afacerile interne ale altor state o preocupare de primă importanță pentru o țară ai cărei părinți fondatori au vrut să stăm departe de certurile dintre țări și de războaiele altora?  America «nu merge peste hotare în căutarea unor monștri pe care să-i distrugă», spunea secretarul de Stat John Quincy Adams. «Le dorim tuturor libertate și independență. Însă ne apărăm doar libertatea noastră». Așa au stat lucrurile cândva, demult”.