Doi foști militari ruși, care susținuseră inițial invazia Ucrainei, au dezertat și au fugit din Rusia cu un caiac. Alisa și Serghei Sadovnikov au traversat peste 300 de kilometri din Marea Neagră în opt zile, până în Turcia. După luni petrecute ascunși de autoritățile ruse, cei doi riscă acum să fie deportați înapoi în Rusia, relatează Europa Liberă Moldova.
Cei doi au pornit din apropierea coastei ruse, cu un caiac modificat și o velă improvizată. În timpul traversării au trecut prin patru furtuni și au rămas trei zile fără mâncare. Alisa, în vârstă de 30 de ani, spune că epuizarea și foamea i-au provocat halucinații și atacuri de panică.
„Nu mai aveam deloc putere. Vântul bătea din față, iar valurile erau cumplite. Ne consumam toată energia doar ca să reușim să rămânem pe loc”, a povestit ea.
Ultimii kilometri au fost printre cei mai dificili.
„A fost îngrozitor. Vedeai țărmul, dar marea nu te lăsa să ajungi la el”, spune Alisa.
Cei doi au reușit în cele din urmă să ajungă pe coasta Turciei, în apropierea orașului Espiye. Erau atât de epuizați încât, potrivit relatării lor, mergeau „ca niște morți vii” și s-au prăbușit după ce au ajuns pe uscat.
De la susținători ai războiului la dezertori
Înainte să fugă din Rusia, Alisa și Serghei au servit în armata rusă și susțineau invazia Ucrainei.
Alisa fusese profesoară de matematică și administrase o cafenea la Moscova. În toamna anului 2023, a decis să se înroleze.
Serghei, acum în vârstă de 37 de ani, luptase deja în Ucraina. În 2022, a servit ca medic în gruparea de mercenari Wagner. Ulterior, după destrămarea organizației conduse de Evgheni Prigojin, a semnat un contract cu Ministerul rus al Apărării.
Cei doi s-au cunoscut într-o unitate militară din spatele frontului.
„Eram adevărați susținători ai Z, dintre cei mai înfocați”, a spus Alisa, referindu-se la simbolul folosit de susținătorii invaziei. „Credeam tot ce ni se spunea la televizor. Am mers [să luptăm] pentru patrie… împotriva «fasciștilor ucraineni».”
Alisa spune că experiența din armată i-a schimbat treptat perspectiva asupra războiului.
„Inamicul nu era acolo unde ni se spusese că este – era chiar în fața mea”, spune ea.
Serghei a fost trimis pe linia frontului în cadrul Diviziei 76 de desant aerian din Pskov. După ce a fost rănit, spune că a fost trimis din nou în luptă înainte să se recupereze complet.
„Totul a devenit clar pentru mine”, spune Serghei. „Au început să ia oameni din grupul meu și să-i trimită în misiuni de asalt. Chiar sub ochii mei, la vreo 100 de metri distanță, au fost nimicite două companii întregi.”
El susține că a văzut și abuzuri comise de militarii ruși împotriva propriilor soldați.
„Băteau soldații pentru cea mai mică abatere, îi legau de copaci sau îi încătușau… Sau îi băgau în gropi, unde puteau fi ținuți luni întregi”, spune el.
Serghei afirmă că militarii ruși comiteau abuzuri și împotriva civililor din teritoriile ocupate ale Ucrainei.
„Îi căutam pe fasciștii despre care ni se spusese că există… Dar nu am văzut nimic de acest fel în Bahmut, Zaporojie sau Herson”, spune el. „N-ar fi trebuit să începem niciodată acest război. Putin a secătuit poporul rus și îi distruge pe ucraineni. Sunt pur și simplu devastat. Nu știu cum să le cer iertare [ucrainenilor].”
Alisa spune că, în propria unitate, femeile erau supuse frecvent umilințelor.
„Femeile erau tratate îngrozitor în unitatea noastră. Atitudinea dominantă era că «femeia este cea mai josnică dintre toate scursurile»… Ne spuneau: «Ce, vrei să-mi desfac fermoarul pentru tine?»”, povestește ea. „Mi-am dat seama rapid că trebuia să ies din armată.”
Ea susține că a încercat, inclusiv cu ajutorul unui avocat, să părăsească armata și să fie reunită cu Serghei. Demersurile nu au avut succes.
Șase luni ascunși de poliția militară. Apoi au ales marea
În 2024, Alisa a plecat în concediu și nu s-a mai întors în unitate. La scurt timp, Serghei a profitat de momentul în care unitatea sa era retrasă din regiunea Zaporojie și a fugit. Alisa i-a adus haine civile și bani. Cei doi au ajuns în regiunea Krasnodar, unde au început să se ascundă de autorități. Au renunțat la cartelele SIM, au urmărit amplasarea camerelor de supraveghere și și-au schimbat locuința de mai multe ori.
„Stăteam în apartament, iar de fiecare dată când auzeam liftul urcând, mi se strângea stomacul de frică”, spune Alisa. „Trăiam ca șobolanii, ieșind din casă doar pe două trasee despre care știam sigur că nu sunt supravegheate de camere.”
După aproximativ șase luni, cei doi s-au mutat într-o pădure. Au locuit în corturi în lunile mai calde, dar au revenit în oraș după venirea frigului. Au început atunci să caute o cale prin care să părăsească Rusia. Au renunțat la varianta nordului Europei, de teamă că ar putea fi deportați. Nici traseul prin Georgia nu li s-a părut sigur. În cele din urmă, au decis să traverseze Marea Neagră până în Turcia.
Au strâns bani din diferite munci și au cumpărat un caiac. Au eliminat componentele metalice, de teamă să nu fie detectați de radare, l-au vopsit în culorile mării și au construit o velă.
Timp de o săptămână au urmărit traficul maritim pentru a alege o rută. Au pornit dintr-un punct aflat între Soci și Tuapse.
Drumul era mai lung, însă Alisa spune că li s-a părut mai sigur.
„Asta însemna să parcurgem o distanță mai mare, dar cel puțin eram mai în siguranță.”
Au ajuns în Turcia, dar acum riscă să fie trimiși în Rusia
După traversarea Mării Negre, cei doi au continuat drumul prin Turcia. Planul lor era să ajungă în Spania și să solicite azil. Când au încercat să intre în Grecia pe mare, cu același caiac, au fost interceptați de Garda de Coastă elenă, potrivit relatării Alisei. Ea susține că ofițerii le-au luat telefoanele, ceasurile, bateriile, vela și vâslele, apoi i-au trimis înapoi spre apele teritoriale turcești.
Acolo au fost preluați de polițiștii de frontieră din Turcia. La scurt timp, au fost plasați într-un centru de deportare din Aydin și au primit ordin de expulzare. Alisa susține că Serghei ar fi fost lovit de un agent de pază din centru.
„Țin mereu ușile închise, deși aici nu e o închisoare”, a spus ea.
Organizații pentru apărarea drepturilor omului au relatat în trecut despre acuzații de violență fizică în centrul din Aydin. Avocatul cuplului, Koran Aygun, a anunțat că cei doi au fost transferați ulterior într-un alt centru, în Kutahya.
El a contestat ordinul de expulzare, ceea ce a dus la suspendarea temporară a procedurii. Situația celor doi rămâne însă incertă.
Organizația „Tvyordy Znak”, care îi sprijină pe militarii ruși care vor să dezerteze, susține că Alisa și Serghei ar putea primi până la zece ani de închisoare dacă vor fi trimiși înapoi în Rusia.
Cei doi contactaseră organizația înainte de tentativa de a ajunge în Grecia.
CENZURA DE TIP COMUNIST
NIMENI din partile beligre (ucraineni & rusi) care au reusit sa fuga/evadeze in lumea/tarile LIBEREnu ar trebui expulzati ! razboil acesta blestemat TREBUIE sa SFARSEACA prin INFRANGEREA Russiei dictatur-PUTINISTA.
„Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire !”
(Biblia)
buna dat exemplu militarilor din toata lume: A dezerta este cea mai sanatoasa si onorabila hotarare…
Padure fara uscaturi nu exista.
Regula nu-i stabilita de exceptii.
Oare câți ukrani au fugit în Rusia?
Știe cineva?