Periodic, presa este zguduită de accese monarhice sau antimonarhice.

După cum știm din legile privind patrimoniul, Ministerul Culturii (cu variantele numelui care au inclus pe rând Cultele, Patrimoniul și recent Identitatea Nationala) are responsabilitatea protejării patrimoniului cultural al Țării.

Klaus Iohannis n-a împiedicat numirea ca prim-ministru a unui om care nici măcar nu corespunde criteriilor morale și de performanță pe care el însuși le-a enunțat pentru viitorul candidat. Deci, și prin urmare, trebuie blamat că își încalcă propriile principii. Președintele K.W. Iohannis a fost ales din afara sistemului (evident că fiecare înțelege altceva când […]

Am azi vârsta pe care a avut-o Majestatea Sa Regele Mihai când m-a primit într-o vizită de curtoazie la Versoix… Am stat de vorbă cu Majestatea Sa despre tot ce era atunci în ţară.

Scrisoarea deschisă a profesorului Ioan Piso adresată domnului Ministru al Culturii, dr. Vlad Alexandrescu şi faptul că acesta a răspuns prompt mi-a dat imboldul de a adăuga câteva idei în legătură cu nevoia de a se apăra…

Starea de fapt în România devenise de multă vreme un coşmar pentru oricare dintre oamenii care îşi permiteau timpul să vadă în jur.

Dându-ne în proporţie mare votul lui Klaus Iohannis, am consimţit raţional şi sentimental la deviza acestuia: „lucrul BINE făcut”. Este sigur că votul nostru a fost determinat de faptul că ne ciocnim zilnic cu treaba făcută de mântuială, şi asta de la „opincă la vlădică”… Exclud lucrul pe care îl faci din pasiune, din dăruire […]

Am făcut ceva ca omul să fie mai conştient, mai implicat în desfăşurarea vieţii sale şi a societăţii din care face parte?

Dacă atunci când treci prin oraş iţi iei răgazul să vezi ce este în jur îţi vin idei. Sigur că vezi numeroase magazine (mai ales second hand), farmacii, bănci, dar mai există şi spaţii verzi.Da, municipalitatea, care îngăduie tăierea copacilor ca să facă loc parcării pe trotuar, care taie arbuştii (cu riscul de a lăsa […]

Între Crăciun şi Anul Nou, în 1947, oamenii, chiar îngrijoraţi de cele ce se petreceau în ţară sub ochiul vigilent al emisarilor lui Stalin, erau totuşi pe la casele lor ca de sărbători.

În anii de dinnainte de “revoluţie” am constatat în satele unde am lucrat existenţa unei „istorii” orale de un bun-simţ remarcabil, dacă te gândeşti la ce istorie se preda în şcoli şi la cât de agresivă era politica de reprimare a unei gândiri libere.

În familie am avut un judecător; mi-a rămas de la el o mică statuetă de ghips reprezentând un ocnaş şezând, având lanţuri la picioare. Direfenţa de vârstă a fost mare şi atunci când eram tânără nu am prea priceput ce căuta pe masa de scris a bătrânului unchi acea statuetă. Acum mai mult ca oricând […]

Lucreţiu Pătrăşcanu a spus pastorului Richard Wurmbrand că ei comuniştii au ca tactică să îşi asocieze „tovarăşi de drum”, până când îşi ating un scop.