În familie am avut un judecător; mi-a rămas de la el o mică statuetă de ghips reprezentând un ocnaş şezând, având lanţuri la picioare. Direfenţa de vârstă a fost mare şi atunci când eram tânără nu am prea priceput ce căuta pe masa de scris a bătrânului unchi acea statuetă.
Acum mai mult ca oricând am înţeles că judecătorul avea în faţa ochilor un memento. Prin dreapta sa judecată avea de pus lanţuri celui ce a făptuit o nelegiuire. Era un judecător de modă veche pentru care justiţia era înainte de toate o instituţie care administra dreptatea, separa vina de nevinovăţie!
Azi s-a încheiat un proceas pe care NU l-am urmărit căci am convingerea (pium desiderium!) că nu se împarte DREPTATEA nici în cabinele politice, nici în presă şi la televizor.
Perfect, s-a dat o sentinţă maximă şi s-a pus punct unei controverse care i-a împărţit pe români în două tabere adverse.
Vreau şi eu să aflu un neînsemnat amănunt: de ce privatizarea unui institut de cercetare, valoros nu pentru activele sale, ci pentru cercetarea pe care o desfăşurau în acel institut nişte cercetători, experţi în domeniul în care lucrau. Despre acei oameni şi soarta lor după privatizarea institutului nu ne spune instanţa nici o vorbă. Singurul indiciu că au existat oameni de ştiinţă în acele „active” este că fostul director din momentul în care cineva a iniţiat privatizarea este vinovat că a considerat că institutul la care a lucrat ar fi trebuit să fie privatizat de un SPECIALIST, care să perpetueze activitatea ştiinţifică din institut şi a participat la licitaţie (pierzând-o!).
Şi plec de la această constatare pe care o fac tocmai deoarece provin din mediul ştiinţific (de modă veche) pentru care cercetarea este un domeniu în care nu se pune problema profitului, ci nevoia de a obţine rezultate cât mai apropiate de adevăr, acele rezultate care folosite de oamenii „practici” să aducă profit!, de obicei neîmpărţit cu autorul cercetării…
Şi acum vreau să-i mai întreb ceva pe cei care au descoperit infracţiunile în cazul privatizării unui institut de cercetare. Oare cine va calcula şi recupera pierderile STATULUI ROMÂN, din care încă mai fac şi eu parte cu toate drepturile şi obligaţiile, la privatizările făcute în ţară: la Târgovişte – uzina de metale speciale, la Clujana – fabrica de pantofi ce făcuse renume în lume, la privatizarea unor linii de cale ferată, azi desfiinţate deoarece s-au creat linii de microbuze… etc. etc.
Poporul român a lucrat în epoca comunistă pe salarii reprezentând câteva procente din ce produceau ca să se creeze o industrie în ideea asigurării interne a tuturor nevoilor, de la şosete la avioane. C-a fost rău s-a văzut atunci când un popor înfometat a vrut să scape de comunism!
Acest popor, după 25 de ani, constată că tot ce a muncit şi a creat EL (nu Ceauşescu!) a dispărut fără urmă, că statul român este foarte prost gestionar şi a privatizat TOTUL către alţii mult mai isteţi care, pe lângă profitul transferat, au jupuit tot ce existase şi au ras pământul deoarece acesta valorează pentru imobiliare mult mai mult iar fierul vechi are mare căutare acolo unde mai există industrie! De aici lipsa de locuri de muncă, numarul indefinibil de familii ajunse pe drumuri, de debusolaţi, pradă alcoolului şi altor droguri şi mai teribile.
O ţară care NU MAI PRODUCE (produc firme cu finanţare exclusiv străină!), cu micii întreprinzători sufocaţi de birocraţie, impozite şi controale peste controale (că doar bugetarii au salarii „după buget, mici”), cu totalitatea resurselor naturale concesionate deoarece statul NU ARE BANI DE INVESTIŢII (şi cum ar putea avea, dacă a sărăcit complet prin privatizările efectuate?).
De ce nimeni nu urmăreşte cine şi în folosul cărui politician au fost acceptate fără nici o condiţie privatizările care au dus la raderea obiectivelor industriale privatizate?
Averea celor care sunt vinovaţi de privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare va fi cu siguranţă un imbold, substanţial şi nesperat, ca să se poată realiza programul guvernamental de redresare economică şi de creare a milionului de locuri de muncă! Haz de necaz…
Cine analizează de ce CFR a fost divizată în diferite firme şi a ajuns falimentară, cine analizează averile miliardarilor creaţi în acest sfert de veac, care a prădat tot ce a existat şi ar fi trebuit dezvoltat sau reformat, dar NU DISTRUS, nu abandonat unor aventurieri puşi să se căpătuiască rapid şi fără probleme?
Toate acestea sunt gândurile cuiva care nu se pricepe la economie, dar căruia i-a rămas un principiu de bun-simţ din copilărie: „Nu poţi exista decât în măsura în care îţi foloseşti creator forţa fizică şi inteligenţa ca să asiguri existenţa ta şi a familiei”. Cei care au privatizat ROMÂNIA fără principii, fără strategie, fără responsabilitae nu pot fi bănuiţi că au cel mai elementar bun-simţ… Au asigurat prosperitatea şi abundenta doar lor şi familiei lor. Ce ţară? ce popor ? – votează doar din patru în patru sau o dată la cinci ani… Şi cu cât va fi mai sărac, needucat şi drogat, cu atât va fi mai uşor de manevrat şi cumpărat cu un mic şi o bere!
Aş vrea ca legea să fie egală pentru tot românul şi să aud şi despre cei care stau liniştiţi şi netulburaţi de vreo anchetă, deşi din salariile de „reprezentanţi” sau administratori temporari (e drept că au stat pe funcţii de la revoluţie încoace) ai poporului suveran nu ar fi trebuit să posede mai mult decât au lăsat să aibă fostul muncitor sau cercetător, ceea ce au pregătit ca moştenire (datorii de miliarde!) copiilor şi nepoţilor noştri!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.