În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013
10 octombrie
Noul domn a adunat aproape o mie de arnăuţi la Palat, se spune, pentru a-i înfricoşa pe boierii potrivnici. De când se zvoneşte că birul n-a trecut Dunărea, Domnul n-a mai fost văzut de popor.
În Sfântul Locaş al Mănăstirii Sfânta Paraschieva, pe cruci s-au găsit în fiecare dimineaţă urme de sânge proaspăt.
Nici nepotul meu Iulian, căpitanul de arnăuţi, n-a mai trecut de două săptămâni pe acasă.
Un negustor de postavuri a fost văzut ziua în amiaza mare alergând gol prin târg şi strigând vorbe necuviincioase.
24 octombrie
Nici o veste de la căpitanul Oprea, cel care a plecat cu birul. Nepotul meu Iulian, căpitanul de arnăuţi, a venit numai pentru câteva ceasuri acasă şi mi-a spus că Domnul este foarte îngrijorat. Băiatul acesta, care ţine foarte mult la mine, îşi aduce aminte că mie îmi poate mulţumi pentru ce a ajuns şi – cine ştie? – poate îl voi mai putea ajuta şi altădată. L-am sfătuit să nu mai spună nimănui cele ce se petrec la Palat. Mi-a mai povestit câteva lucruri pe care nici nu îndrăznesc să le aştern pe hârtie.
La sfânta Mănăstire Sfânta Paraschieva continuă să se petreacă fapte ciudate cu sfintele cruci. Oamenii vorbesc de toate…
Se spune că pe femeia pe care au biciuit-o în piaţă pentru curvuşag n-ar fi trebuit s-o atingă fiindcă un boier foarte mare s-a supărat mult. De unde se vede că nu te poţi atinge de orice fund.
31 octombrie
Timpul şi evenimentele au lucrat pentru nepotul meu Iulian, căpitanul de arnăuţi. Domnul l-a trimis să vadă ce-i cu căpitanul Oprea şi cu birul. Iulian a avut noroc (Să i-l dea Dumnezeu şi în continuare!) şi l-a găsit pe celălalt căpitan [Oprea, nota lui Dan Adam], precum şi căruţele, înainte de a se aştepta. Pe Oprea, Domnul l-a scurtat de cap. Pe nepotul meu Iulian s-ar putea să-l aştepte acum răsplată domnească.
Un foc a ars noaptea trecută toate casele târgoveţilor de mai sus de râu şi doar acesta s-a putut interpune nenorocirii şi a scăpat celelalte clădiri de pieire.
Crucile Sfintei Mănăstiri Sfânta Paraschieva au încetat să mai sângereze.
17 noiembrie
Domnul, Doamna şi Coconii au plecat pentru câteva săptămâni de la Palat la moşii. (Vechiul Domn nu părăsea niciodată capitala în pragul iernii.)
Nepotul meu Iulian, căpitanul de arnăuţi, se arată foarte trist. Când s-a întors cu vestea despre căpitanul Oprea, Domnul i-a dăruit un inel şi i-a promis o răsplată mare. Noi ne-am făcut gânduri cam la ce s-o fi referit Domnul, însă, de atunci, Iulian n-a mai fost învrednicit cu nici un dar şi nici o slujbă mai mare nu i-a mai dat [Domnul]. Acum că Domnul a plecat atâta vreme fără să se ţină [de cuvânt], înseamnă că a vrut să-l uite pe Iulian. Nu-i de ajuns să faci fapte măreţe. Trebuie să ştii să te înfăşori cu ele ca să-şi aducă întotdeauna aminte cine trebuie de tine!
Un negustor italian mi-a povestit că abia a reuşit să-şi aducă marfa, că era cât pe ce să nu poată veni nici măcar el din cauza bubelor care s-au răspândit iarăşi prin locurile prin care a trecut. Ferească-ne Dumnezeu, că numai în El şi în gerul care se anunţă ne mai e nădejdea!
19 octombrie
Nepotul meu Iulian are mai multă vreme acum, de când nu mai este Domnul la Palat. Îmi pare rău de bietul băiat, e tare năcăjit, şi-a făcut gânduri prea mari că o să-l răsplătească nu ştiu cum Domnul. Acum mă gândesc că poate era mai bine să nu ajungă atât de repede căpitan de arnăuţi – şi cât n-am binecuvântat clipa nesperată, când s-a săvârşit [evenimentul] – şi poate ar fi fost mai bine să mai stea să înveţe cum trebuie să te porţi cu apropiaţii Domnului. Însă când a venit noul Domn, n-a fost vreme de tocmeală, că lua altul marfa. Cred că tânărul e totuşi prea ambiţios.
Frigul a venit anul acesta mai aprig şi mai repede ca în alţi ani. Poate pentru că Dumnezeu vrea să ne ferească astfel de molimele care se aude că bântuiesc prin vecini.
20 octombrie
În ultimele zile n-am făcut altceva decât să stau mai mult de vorbă cu Iulian. Acum că Domnul e plecat, [Iulian] are mai mult timp să vină pe acasă. E încă foarte tânăr şi îi stă bine pe cal şi cu arnăuţii după el, încât mi se umflă inima în mine de mulţumire. Dar văd că el nu e mulţumit la fel numai cu asta. (Câteodată mă şi înfricoşează şi mă gândesc la cine ştie ce nenorocire). I-am spus ieri multe şi am încercat să-l învăţ şi azi cum trebuie să se poarte cu cei mai mari ca el, ca să le câştige bunăvoinţa. Mi-a răspuns că de linguşit linguşesc mai toţi şi că vorbe frumoase spun atâţia, încât e greu să-şi mai facă şi altul auzit glasul.
N-am ştiut ce să-i spun şi m-am înfricoşat iarăşi.
Gerul s-a făcut atât de aspru încât s-a crăpat un nuc bătrân din curte şi era să cadă peste o slugă ce tocmai trecea pe acolo şi a rămas ţintuită locului de groaza zgomotului cu care şi-a anunţat căderea [arborele].
26 octombrie
I-am povestit soţiei despre Iulian şi [ea] a pus o ţigancă să ghicească în cioburi. A spus că [Iulian] o să aibă parte de femei brune, dar când a întrebat-o [despre] alte lucruri mai mari, n-a mai vrut să spună nimic. Pe urmă, când i-am mai dat [bani], a spus că Iulian o să fie om foarte însemnat, numai că vede şi o copită rea de cal. Mai multe n-a mai spus.
Afară gerul e atât de aspru că mulţumesc lui Dumnezeu că nu trebuie să ies din casă şi că toţi ai mei sunt în odăi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.