„Avangarda rusă, Siberia şi Orientul”, la Palazzo Strozzi

Am avut bucuria să pot vizita la Florenţa, la Palazzo Strozzi, o expoziţie de excepţie, intitulată “Avangarda rusă, Siberia şi Orientul”, după ce, în urmă cu câţiva ani, văzusem la Viena o expoziţie asemănătoare, “Roşu în arta rusă”.

Este vorba despre o călătorie, între 1890 şi 1891, de la Trieste la Vladivostok şi întoarcerea la Sankt Petersburg, traversând imensele spaţii siberiene, al cărei protagonist a fost principele Nicolae, viitorul ţar al Rusiei. Un moment ce a însemnat răspândirea artei ruse datorită locurilor exotice vizitate de acesta, precum India, Ceylon, Java, Siam, Japonia, unde îşi are punctul de plecare avangarda rusă.

O expoziţie fascinantă, cu multe opere nemaiîntâlnite în Europa, care aruncă o nouă lumină asupra artei ruse. O călătorie iniţiatică ce uneşte spiritualitatea şi antropologia, filosofia şi şamanismul şi conduce vizitatorul de a parcurge un itinerariu între gheţuri şi deşerturi, de la stepele Asiei la India, din China în Japonia.

Wassily Kandinsky, Ovalul alb

Obiectivul curatorilor – John E. Bowlt, de la “University of Southern California”, din Los Angeles, Nicoletta Misler, de la “Universitatea de Studii Orientale” din Napoli, şi Evgenia Petrova, director adjunct al “Academiei de Stat de Cercetare” din Sankt Petersburg – a fost acela de a demonstra importanţa evenimentelor artistice care au caracterizat cultura rusă între mijlocul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de la realismul târziu la simbolism, cubism şi futurism, de la suprematism la constructivism.

Nikolai Rerich

Expoziţia este articulată în 11 secţiuni, de la operele maeştrilor ca Pavel Filonov, Kasimir Malevici, Wassily Kandinsky şi Natalia Goncearova la artişti aparţinând generaţiilor precedente – Bakst, Borisov, Kalmakov, Karazin, Rerich, Vatagin -, dar şi la repere etnografice şi sculpturi din neolitic, stampe populare chinezeşti sau gravuri japoneze. Germenii acestor antice culturi, chinezeşti, indiene şi tibetane, se amestecă cu cele ale etniilor diverse (mongoli, oroci, udeghei ş.a.), cu ale riturilor primitive de iniţiere, dar şi ale şamanilor siberieni. Despre budism şi şamanism vorbesc lucrările Marinei Fedorova, Svetlanei Romanova şi Tatianei Sem.

Ruvin Mazel, În iurtă

În avangarda rusă, “lubok” este egal cu primitiv, întrucât artiştii erau conştienţi de dialectica între Orient şi primitivi. Dacă ne referim la “kamennie baby”, vechi idoli de piatră feminini, în tradiţia populară, aceştia erau gardieni care vegheau asupra vastelor spaţii. De aceea, “Kamennaia baba” a fost aleasă ca emblemă a expoziţiei, pentru a semnala aspectele arhaice ale culturii preistorice pe teritoriul Imperiului Rus. Obiecte precum marea “Kamennaja baba” din piatră, care îi întâmpină pe vizitatori încă din holul de la intrare, înconjurată de “Pata neagră” a lui Kandinsky, “Cercul negru” al lui Malevici şi “Golul” lui Goncearova, trei opere care sintetizează perfect viziunea apocaliptică asupra sfârşitului de mileniu şi percepţia spaţială a artiştilor ruşi, trezesc un sentiment atât de atracţie, dar şi de spaimă, de exotic şi necunoscutul marelui Est.

Kazimir Malevici, Cap

Acest teritoriu se articulează între Extremul Nord siberian (Mitrofan Beringov, în “Sonata nordică”), cu regiunile subpolare ale tundrei şi spaţiile taigalei, pădurea rusă care acoperă toată zona imperiului, şi stepele Asiei Centrale (Pavel Kuznekov în “Ploaie asupra stepei”, din 1912), deşerturile mongole. “Gaura neagră” pe care aceşti trei artişti au interpretat-o în sintonie exprimă forma abstractă a fricii şi forţa atracţiei pentru spaţiile Imperiului Rus, după cum relatează şi criticul A.Ferrari, în “La Foresta e la steppa. Il Mito nella cultura russa”.

Pavel Filonov, Fără titlu

“Aspiraţiile noastre s-au îndreptat atât către Orient, dar şi către arta naţională, către femeile avangardei”. Expoziţia cuprinde peste 130 de opere şi are şi o întreagă serie de evenimente colaterale, întâlniri cu scriitori de renume, mese rotunde…

Expoziţia narează istoria rădăcinilor primitive, mistice şi orientale ale artei moderne ruse.

Foc şi gheaţă

Marele sacrificiu de Nikolai Rerich

Prima secţiune a expoziţiei este intitulată “Foc şi gheaţă”. Opoziţia între “foc” şi “gheaţă” formează baza conceptuală a acestei expoziţii.

Avangarda rusă coboară din arta occidentală, din cubismul francez, futurismul italian şi expresionismul german, întrucât campionii modernismului rus, ca Vladimir Tatlin, Kazimir Malevici, Wassily Kandinsky, Pavel Filonov, şi-au găsit inspiraţia la Paris, Milano şi München.

Supremus n.58 de Malevici

Pereţi albi de gheaţă se amestecă cu vechi ziduri din lemn. Primii găzduiesc picturile marilor maeştri ruşi de la începutul secolului al XX-lea, pe celelalte se pot vedea sculpturi şi obiecte din repertoriul etno-antropologic, cu incizii populare provenind din Orient.

Şi în acest joc de alternanţe a raportului între cele două lumi, publicul poate admira peste 130 de opere, printre care 79 de picturi, acuarele şi desene, sculpturi şi obiecte orientale.

Pavel Filonov, Explozia universală a florilor

În expoziţie poţi admira pe marii maeştri, de la Kandinsky la Malevici, de la Goncearova la Larionov, de la Bakst la Benois, Filonov, David şi Vladimir Burljuk, de la Hlebnikova, Koncialovskij, Konenkov la Maskov, Matjusin, Rerich, Sarjan, Suvorov, Vatagin şi Volkov… cu opere realizate între 1890 şi 1930.

E vorba despre tablouri care provin de la “Muzeul de Stat Rus”, “Muzeul Etnografic Rus” şi “Biblioteca Naţională Rusă” din Sankt Petersburg, de la Galeria “Tretiakov” şi “Muzeul de Stat de Artă Orientală” din Moscova şi multe alte muzee regionale din Federaţia Rusă, de la Ekaterinburg la Saratov…

Krishna de Nikolai Rerich

De la ritualurile şamanilor siberieni la vechile sculpturi funerare din stepe, de la prezenţa sculpturilor arhaice la stampele populare chineze şi graficile japoneze, la teoriile teosofice şi antroposofice ale filosofiei indiene sunt elementele care i-au inspirat pe artiştii şi scriitorii ruşi.

Personaje precum Leon Bakst, Alexandre Benois, Pavel Filonov, Natalia Goncearova, Wassily Kandinsky, Michail Larionov şi Kazimir Malevici erau conştiente de importanţa Orientului pentru arta lor şi au contribuit la o bogată dezbatere, lăsând un semn profund şi permanent în practica atistică. Expoziţia arată şi relaţia între exponenţii principali ai avangardei ruse cu alţi artişti din epocă, mai puţin cunoscuţi, ca Nikolai Kalmakov, Sergei Konenkov şi Vasili Vatagin, ale căror opere sunt pentru prima dată expuse în Occident.

Logodnicul de Aleksandr Nikolaev, tempera pe lemn

Revoluţia din octombrie 1917 a rescris nu numai arta figurativă, dar şi cinema-ul, literatura, muzica, teatrul.

În 1902, Aleksandr Borisov scria: “Eram dincolo de Baia Urşilor când în faţa noastră am văzut că se ridică un aisberg maiestuos care ne-a făcut să ne simţim mici şi nesemnificativi. A fost de ajuns să apară soarele, rar în acest teritoriu abandonat, ca giganticele blocuri de gheaţă să se joace cu culorile curcubeului, într-un fantastic palat necunoscut al regatului nordic”.

Şaman de Grigori Gurkin

În aceeaşi perioadă, Aleksei Kravcenko nota: “La Tanjore am întâlnit una dintre procesiunile către templul lui Shiva. În neagra noapte tropicală avansa o lume fantastică, iluminată de flăcări purpurii. În capul procesiunii se afla sacrul elefant alb, în timp ce alţi tineri purtau statuia lui Vishnu acoperită de perle şi pietre preţioase”.

Unul dintre scopurile acestei expoziţii a fost acela de a demonstra naşterea autoconştiinţei, stimulată de achiziţiile noilor direcţii artistice din Occident. E de ajuns să ne gândim la picturile lui Paul Gauguin din perioada polineziană din muzeele moscovite.

Înţelepciune de Innokenti Suvorov, lemn pictat

În realitate, în secolul al XIX-lea, au fost organizate ambiţioase expediţii antropologice şi etnografice către Orient, precum călătoria lui Avraam Norov, traversând Egiptul şi Nubia între 1834 şi 1835, sau cea a lui Aleksei Saltykov, străbătând Rusia şi India în anii 1840, dar nu putem vorbi de un real impact oriental asupra culturii naţionale ruse decât după prima jumătate a secolului al XIX-lea. Desigur, Rusia a convieţuit cu ţările europene în pasiunea pentru arta chineză în timpul regatului marii Ekaterina, apoi sub cei doi ţari, Alexandru I şi Nicolae I.

Acelaşi lucru l-a împins pe Serghei Djaghilev să facă un nou gen de spectacole “exotice” ale Baletelor Ruse, pentru publicul parizian, unde Leon Bakst a creat costumele indo-persane din baletul “Le Dieu bleu” şi Alexandre Benois, pictor, scenograf şi scriitor, costumele chinezeşti inspirate de opera lui Igor Stravinski “Le Rossignol”.

Doamnă pe fotoliu de Ilia Maskov

Cea de a doua secţiune a expoziţiei se intitulează “Rusia şi Orientul”.

După Petru Caadaev, lumea a fost întotdeauna împărţită în două sfere: Orient şi Occident. Nu este vorba despre o diviziune geografică, ci de ordinea lucrurilor. Această paradigmă, “Orient-Occident”, este difuză.

Chinezii, din antichitate în Evul Mediu, aveau o proprie reprezentare a Occidentului. Pentru anticii romani, Orientul era reprezentat de Siria, Palestina, Mesopotamia, în timp ce pentru italienii din Evul Mediu, Orientul începea cu Bizanţul.

Asia în sălile Palatului de Iarnă

Ploaie în stepă de Pavel Kuznekov

“Duminică 28 noiembrie 1893, în sălile «Palatului de Iarnă» de la Sankt Petersburg s-a adunat floarea înaltei societăţi, invitaţi din Japonia, din Serbia şi Persia, membri ai Sfântului Sinod. Scopul era vernisajul expoziţiei de la Palatul de Iarnă”. Distribuită în 14 săli, enorma colecţie care cuprinde 1313 obiecte era un fel de călătorie a marelui Nicolae Alexandrovici, viitorul ţar Nicolae al II-lea. Secvenţele secţiunii reflectă etapele călătoriei principelui în Egipt, China, Japonia, Siberia. Cele mai spectaculoase piese erau fără îndoială cele japoneze şi chineze, printre care baldachinul din mătase galbenă-oranj. Secţiunea siberiană cuprinde călătoria din Vladivostok până în Urali. În expoziţie erau etalate diverse desene şi acuarele prin care este oglindită natura siberiană maiestuoasă şi sălbatică, dar şi 300 de acuarele realizate de pictorul Nikolai Gricenko, 21 de acuarele de Karazin, cu ţinuturi reci, ostile omului. Mai sunt înfăţişate şi obiecte rare, precum sigiliul imperial din nefrit, oferit lui Nicolae de colecţionarul rus Tarcev.

Casilij Verescagin, Plimbare cu barca

O minunată armonie între artiştii ruşi şi Orient. Dostoievski nota: “Rusia nu e numai în Europa, dar mai ales în Asia”, iar artistul Maksimilian Volosin i-a răspuns: “Tocmai pentru a mă asigura de acest aspect m-am oprit la Paris. Iar acum pentru a înţelege Rusia, am plecat în Extremul Orient, în Mongolia”. Erau fraze care se puteau întâlni în rândul intelighenţiei ruse, după cum notează E. Emarkova, în “Pelegrini pe pământul Orientului”.

E necesar de amintit că în Asia Centrală, înaintea sosirii pictorilor ruşi la începutul secolului al XIX-lea, nu exista o artă figurativă analogă celei europene.

În timpul călătoriei sale în Africa, în 1911, Andrei Belîi scria: “Cât de frumos este Ierusalimul, cât de minunată este Africa… Dar mă întorc de zece ori mai rus”.

Familia cu pictură chineză de Petr Kocealovski

Vasili Vatagin, pictor şi sculptor, îşi aminteşte: “Erau timpuri obscure către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, când arta paleolitică nu era încă suficient descoperită şi înţeleasă, în timp ce arta Mexicului şi Perului era uitată. Numai despre arta egipteană se ştia câte ceva”…

La cunoaşterea culturii orientale de către ruşi au contribuit şi o serie de spectacole care veneau din Est, cum a fost turneul “Companiei Baletelor Regale” din Siam, ajuns pe scenele teatrelor imperiale în octombrie 1900.

Leon Bakst, Teritoriu antic

Mulţi dintre artiştii ruşi care mergeau în Orient erau atraşi de exotismul acelor ţinuturi necunoscute, de un absolut mister. În timpul acestor călătorii, artiştii realizau diferite schiţe din care au ieşit apoi adevărate capodopere. Rerich consemna: “Niciun muzeu nu poate să reprezinte toate aceste opere legate de ţinuturile virgine”. Vatagin descria vizita sa în Ceylon: “Culorile sunt magnifice, fără a atenua peisajele tonale. Albastrul cerului şi albul norilor, azurul mării şi albul valurilor, diversele flori şi roşul pământului, toate mă uimesc de la primul răsărit de soare până la apus prin culorile lor total diferite faţă de nuanţele nordice cu care suntem obişnuiţi. Locuri minunate, pline de frumuseţe şi poezie”.

În expoziţia de la Palazzo Strozzi sunt înfăţişate nenumărate tablouri cu expediţiile ruse în Siberia.

Natalia Goncearova, Golul

La începutul secolului al XX-lea, Andrei Belîi, Nicola Benois, Wassily Kandinsky, Nikolai Rerich şi alţi simbolişti au elaborat teorii şi sisteme care adesea erau bazate pe interesele ezoterice şi ocultiste. La începutul secolului al XX-lea, Madras era printre principalele centre teosofice din lume. Sub influenţa misiunilor creştine s-au dezvoltat variante particulare de asociaţii dedicate lui Krishna şi Ashkram, care atrăgeau anumiţi europeni şi mai ales pasionaţii de yoga şi hinduism. Vatagin aminteşte adesea de componenta muzicală şi rituală a cultelor lui Shiva şi Madurai care l-au impresioant. El pictează tablouri de dimensiuni mari.

Stampele orientale şi avangarda

Natalia Goncearova, Schiţă pentru costum de balet din Pasărea de foc

Noua viziune a Orientului şi rolul ei în destinul noilor artişti ruşi a început să se accentueze la începutul secolullui al XX-lea. Acea călătorie către Orient apărea ca o călătorie futurologică, aşa cum se poate vedea în lucrările Goncearovei şi ale lui Mihail Larionov. Între naturile moarte pictate în stilul artei franceze, trecând prin Cézanne şi Matisse, pot fi întâlnite şi figurări ale obiectelor orientale, pe tema “Orient-Occident”, sau “artă naivă-artă contemporană”, ca în “Natură moartă cu stampă chinezească”, “Natură moartă cu piele de tigru” sau “Fruct şi stampă”. În lucrările pentru teatru, Goncearova a avut ocazia de a realiza scenografii pentru spectacole care aveau ca temă Orientul. În 1924, participă împreună cu Larionov la realizarea spectacolului “Karagoz”, inspirat de umbrele teatrului turc, în timp ce Larionov realizează libretul şi scenografia. Goncearova prezintă tema Orientului în toată complexitatea sa, folosind motive persane, georgiene, armene şi alte motive figurative ale diferitelor şcoli naţional-orientale. În timp ce lucrările sale erau clare, cele ale lui Larionov erau enigmatice şi mai înclinate către cultura primitivă. În 1929, Larionov a expus în galeria londoneză “Library Book Company”, “Călătorie în Turcia”.

Nikolai Kalmakov, Buddha şi tânără chinezoaică

Impresioniştii Alksei Isupov şi Pavel Benkov au rămas fascinaţi de atmosfera din Turkestan, pentru extraordinarele contraste dintre lumină şi umbră, pentru expresivitatea fizionomiilor locale, privind Turkestanul ca o ţară a făgăduinţei.

La jumătate anilor ’20, în lucrările lui Volkov, care poate fi considerat pictorul avangardei din Turkestan, apare o imagine total diferită a Orientului. Nu cu o privire către înaltul cerului, ci cu o viziune figurativă care îmbrăţişează întreaga panoramă a vieţii populare. Artistul defineşte această perioadă ca o reîntoarcere la om. La începutul anilor ’30, el, împreună cu alţi tineri artişti încearcă să privescă viaţa autentică a poporului imaginându-şi o utopie a lumii care devine şi model pentru realismul socialist. Dar perioada stalinistă a fost foarte dificilă. Mulţi artişti au fost arestaţi, precum Usto Mumin, care rămăsese fascinat în picturile sale de atmosfera din Samarkand, de moschee şi bazar, şi începuse să studieze limba uzbecilor. Usto Mumin a ştiut să conjuge perfect tradiţiile artei creştine cu cele ale artei musulmane creând un limbaj figurativ personal. În “Logodnicul”, el construieşte un extraordinar spaţiu mitologic. Importante sunt şi picturile lui Mazel, care avusese o strălucită educaţie artistică la Sankt Petersnurg şi la München, şi el fascinat de frumuseţea Turkestanului. Pasiunea pentru formele geometrice se manifestă în seriile grafice succesive: “Stepa vorbeşte” şi “Basme cu covoare”.

Gudiashvili, Cafe Rotonda

Caucazul a fost o altă arie geografică reprezentată în picturile avangardei ruse. Lucrările murale ale lui Gudiazvili sunt adevărate capodopere ale artei georgiene.

În primăvara lui 1916, Aleksei Krucenych, reprezentant al cubo-futurismului rus, lăsa Moscova pentru a se stabili la Sarikamis, creând un nou limbaj. În timpul şederii sale în Georgia a avut o frumoasă corespondenţă cu Mihail Matjusin, pictor, muzician şi editor din Petersburg şi împreună cu Kazimir Malevici a colaborat pentru a realiza opera de avangardă “Victoria sub soare”.

Imagine din expoziţie

Între 1917 şi 1920, centrul experimentelor artistice a devenit “Taverna fantastică”, o cafenea mică din centrul oraşului Tiflis, cu pereţii coloraţi viu, având etalate expoziţii de caricaturi ale protagoniştilor citadini. Aici s-au derulat numeroase conferinţe şi expoziţii, concerte şi serate de poezie, reprezentaţii teatrale. Printre cei care o frecventau se număra şi Niko Pirosmani, a cărui pictură a avut o influenţă extraordinară în epocă. Dar “Grupul 41” de la “Taverna” nu a avut o viaţă lungă. Totuşi, compozitorul avangardist Arseni Avraamov a compus “Simfonia sirenelor”, o operă complexă cu orchestră şi coruri. Iar pictorii şi poeţii din Caucaz au început să aibă contacte artistice cu cei din Moscova, Sankt Petersburg şi Paris. De un mare succes s-a bucurat Gudiasvili, care folosea tehnici ale miniaturii persane, dar şi liniile lui Mondrian. În 1937, mulţi dintre ei au fost arestaţi, iar Jasvili s-a sinucis în arest. Kiril Zdranevic a fost deportat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.