Avanpremieră cinematografică

Ieri a fost proiectat, în avanpremieră, filmul “Puzzle”, debutul în lungmetraj al regizorului, actorului şi producătorului Andrei Zincă, produs de Vlad Păunescu şi “Castel Film”, ce va avea premiera în cinematografele bucureştene în 24 mai.

Pe un scenariu semnat de Andrei Zincă şi Adrian Lustig, adaptare a piesei de teatru „Rendez-vous pe întuneric” a dramaturgului sud-american Mario Diament, “Puzzle” înlănţuie o serie de destine individuale ce se intersectează fără ştiinţa personajelor implicate, cel puţin până la un anumit punct, convergând, în final, către conceptul esenţial al filmului, apărut chiar pe ecran: “Iubirile părăsite revin totdeauna să-şi achite datoriile”.

Adrian Titieni şi Dan Nuţu

Acţiunea piesei scriitorului latino-american este transpusă în Bucureştiul de după 1990, realizându-se astfel şi un “portret” al oraşului contemporan, cu amestecul lui de case încărcate de istorie şi construcţii noi în care luxul nu este dublat de atmosferă, cu cluburi de noapte şi mansarde cu ateliere de artişti, cu parcurile, atâtea câte sunt, minunate şi şantierele mai mult sau mai puţin în activitate. După chipul şi asemănarea cetăţii, bancheri şi omeni de afaceri orbiţi de patima câşgului şi oameni a căror viaţă este curmată de relaţia cu ei, executori judecătoreşti care, dincolo de determinarea specifică meseriei bine plătite, regăsesc o altă scară de valori şi artişti naivi sau ajunşi la înţelepciune îşi încrucişează destinele.

“«Puzzle» este filmul unei relaţii de iubire diferite, cu un final neaşteptat. Fiecare personaj are o poveste aparent independentă de a celorlalţi, până când liniile dramatice ajung să se unească într-una singură. Fiecare personaj din puzzle-ul nostru trăieşte o experienţă diferită de iubire, dar unul singur recunoaşte iubirea necondiţionată”, afirmă regizorul în textul de prezentare a creaţiei sale.

Ioana Pavelescu, o Veronica sfâşiată de pierderea fiicei ei

Într-adevăr, dragostea, pasiunea sau lipsa ei sunt de fapt subiectul filmului, de la poveste romantică a unui coup de foudre într-o staţie de metrou bruxelleză, declanşat de un singur schimb de priviri a doi tineri, Sabin Vianu şi Veronica Matys, în 1972, şi rămasă în acest stadiu timp de 40 de ani, la dragostea naivă şi credulă dintre o tânără şi frumoasă sculptoriţă, Gloria Matyas, pentru un dependent de droguri, la pasiunea târzie a unui executor judecătoresc, Ştefan Manea, pentru femeia mult mai tânără decât el şi la sfâşierea iubirii materne neîmpărtăşite. Îndrăgostiţi şi folosiţi de obiectul pasiunii lor, eroii peliculei îşi trăiesc dramele profunde, relativizate cumva de vizita la psihologul Lena Manea, un fel de psihanalizare reciprocă a terapeutului şi a pacientei, până la finalul cu tentă tragică atât pentru bărbatul ce descoperă tardiv pasiunea şi, din dragoste, ajunge fără să vrea s-o ucidă pe femeia pe care o iubeşte, cât şi pentru restul personajelor a căror poziţie socială atât de râvnită se vede ameninţată. Singurii care scapă dezastrului sunt protagoniştii vechii iubiri neconsumate din Bruxelles, reveniţi acum în Bucureşti, ce se întâlnesc, din nou întâmplător, pe o barcă într-un parc.

Tânăra actriţă Tunde Skovran, o Gloria cu multe faţete

Regizorul Andrei Zincă îşi conduce cu măiestrie personajele prin meandrele vieţii lor şi a celorlalţi. Ştefan Manea evoluează în trei registre diferite, cel al slujbei sale, cel al familiei întemeiate cu 20 de ani în urmă, din care dragostea a dispărut, înlocuită de grija pentru poziţia în societate şi pentru lux, întreţinută neobosit de soţia sa, psihologul Lena Manea, şi noul univers datorat unor întâlniri neaşteptate: cea cu scriitorul orb Sabin Vianu, pe care ar trebui să-l evacueze din casa sa, plină cu opere de artă, moştenită de la părinţi, şi cea cu tânăra şi frumoasa sculptoriţă Gloria Matyas, pentru care face o pasiune fără limite. Prima îi schimbă optica asupra vieţii, cea de a doua pune în paranteze întreaga sa existenţă de două decenii. Adrian Titieni interpretează subtil transformările personajului, trecerea de la ariditate interioară la uimirea sentimentelor ce-l animă, de la rigiditatea profesiei la treptata umanizare în casa plină de atmosfera unei lumi aproape dispărute a lui Sabin Vianu şi la încercarea de decontractare, de regăsire a tinereţii alături de Gloria în cluburi sau în faţa lucrărilor acesteia. Jocul este economicos, făcut mai curând din priviri, din imperceptibile schimbări ale mimicii.

Cătălina Mustaţă, în rolul Lenei Manea, femeia preocupată de poziţia socială şi de profesie

Spectatorul are surpriza să regăseasă în “Puzzle” unul dintre actorii răsfăţaţi ai anilor ‘70, plecat din ţară şi din profesie, revenit pe ecran după mai mult de 30 de ani: Dan Nuţu. Rolul scriitorului orb nu este unul simplu, nici ca replică, nici ca prestaţie fizică. Elegant, cu un farmec neştirbit de trecerea anilor, Dan Nuţu se dovedeşte un maestru al dozării gesticii, al stăpânirii nuanţelor rostirii, făcând, şi din punctul de vedere al interpretării, din personajul său unul principal. Îi face pandant, şi ca stil actoricesc, Ioana Pavelescu, revenită după o lungă absenţă într-o producţie cinematografică. Ea o întrupează pe Veronica Matyas, femeia sfâşiată între relaţia cu fiica sa, Gloria, şi amintirea singurei iubiri intense a vieţii ei, cea pentru necunoscutul din staţia de metrou. Nesiguranţele personajului, durerea atroce la pierderea singurului copil, uimirea descoperirii vechii iubiri sunt tot atâtea prilejuri pentru actriţă de a-şi dovedi talentul. Jocul este interiorizat, cu un calm sub care se citeşte furtuna. Vocea joacă între tristeţe şi revoltă, între dragoste şi disperare. Ioana Pavelescu a mai jucat împreună cu Dan Nuţu în 1978, în filmul lui Alexandru Tatos, “Rătăcire”. A colaborat şi cu Andrei Zincă, în America, la serialul TV “Miami Sounds”. Lucrul la fimul de acum a fost dificil, după propria mărturisire, pentru că s-a filmat într-o goană nebună. O singură lună. Dar s-a bucurat, pentru că munca pe platoul de filmare sau pe scenă sunt esenţa existenţei ei şi pentru că “filmele psihologice sau axate pe probleme umane îmi plac întotdeauna”.

Rodica Mandache, în rolul menajerei

Şi tot după multă vreme, o revedem pe ecran pe Rodica Mandache, în rolul menajerei scriitorului Sabin Vianu, cu aceeaşi ştiinţă a construirii unui personaj cu care ne obişnuise. În rolul Lenei Manea, psiholog reputat şi soţia lui Ştefan, Cătălina Mustaţă joacă convingător uscăciunea sufleteacă a personajului, lipsa de pasiune înlocuită cu instituţii sociale “sigure”: poziţia socială, profesia, familia.

Filmul lui Andrei Zincă marchează, în castingul său, un debut şi un sfârşit de carieră cinematografică. Tânăra şi frumoasa actriţă a Teatrului Maghiar din Cluj, Tünde Skovrán, se află la primul ei rol într-un lungmetraj. Un rol complex, în care o pasiune prost plasată şi încercările disperate de a-şi salva iubitul duc, în final, la moarte. Schimbările de registru, evidenţierea faţetelor diferite ale personajului dau dovada unui talent autentic. Personajul Trică, şeful cabinetului de executori judecătoreşti, a fost ultimul rol al regretatului actor Şerban Ionescu în cinema. Rol de mai mică întindere, rezolvat cu capacitatea artistului de a reda comportamente şi personaje fruste.

De remarcat, de asemenea, scenografia semnată de Călin Papură şi Gloria Papură şi costumele Oanei Păunescu. O menţiune specială pentru imagine, realizată de Dan Alexandru, şi pentru muzica semnată de Daniel Mănoiu şi Petru Mărgineanu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.