Aveți un apel nepreluat

Ne-am dus cu dirijabilul să manifestăm în contra Guvernului, Parlamentului și Președinției.

Împotriva lui Putin. Împotriva lui Biden. Împotriva Organizației Mondiale a Sănătății care, toată, e coruptă și ticăloșită. Cum răcneam de nebuni pe cerul Bucureștiului, poftim dandanaua cosmică. Un vârtej electromagnetic, iscat dintre șinele ruginite, a aruncat dirijabilul drept în inima inelului magic aflat în apropierea mândrului nostru București.

Asta a fost o chestia, așa, de antren. Bobolina a recunoscut că a făcut o poznă. Mi-a scris și pe facebook, iartă-mă, moreagarinule, iartă-mă. În sfârșit, ne-am dus la Cinema City să vedem un film mișto. Hergulian ne-a trimis un SMS. O tipesă de-a lui, din aia de tabloid, se fandosise că găsise o trecere într-o altă dimensiune. Ne-am bulucit la cinematograf. Călcai pe fulgi de porumb și pe pahare storcoșite. Aveți un apel nepreluat. Așa răcneau toate telefoanele noastre mobile, zăpăcite de bulversările cosmice.

Coca Colaaaaa, eaaaaaa. Sssssst. Începe filmul. Stăm cu toții cu sufletul la gură. Mă pipăi. Hola! Am două nasuri, iaca. Bergulis, și el, pramatia, are un nas în plus. Mirgubin zice, cum îmi suflu mucii acum. Ce mai comedie. Un extraterestru tembel ne-a alungat din sală.

Avea un măturoi de numa, numa. Și puțea strașnic a catran, ce arătare de circ.

Catran? Hola! Dar nu se mai fabrică de trei mii de ani. Și, uite, după colț, vine un tramvai galben. Stăm grămadă la cafea. Trece James Joyce de braț cu HG Welles. Ăștia râd de noi. Uite și la ăștia, temporali sadea, ha, ha, ha! Ne-am dus la circu’ acvatic, strașnic circ.

În circul acvatic din Marsila Mole fiinţele fabuloase se agitau, dracoasele. Prinseră aşa, din zbor, c-o să fie până la urmă un concurs. Că demonul apelor sau ce-or fi fost norii trandafirii se pregătea să le apară sub mai multe înfăţişări. Că o să le pună la încercare. Ba, mai mult, se zvoni că se va da cel mai mare premiu fabuloasei care-ar îndrăzni să-i ţină piept.

Bă, se pune la bătaie comoara lu’ Bibescu! Fiți pe fază. Stați cu ochișorii pe ăștia cu circu’ca pe butelie! Să nu care cumva să ne joace vreun renghi, ceva!

Dar cine să aibă curajul acesta nebun?! Cine să se-așeze acolo, în mijlocul arenei circului acvatic, în bătaia reflectoarelor?! Reflectoare? Radare erau! Sateliţi secreţi! Rachete atomiceeee!

Cum să stai așa în mijlocul arenei, cu fanfara în cârcă? Cum să stai cu fabuloasele în cârcă?

Cum să stai cu întreg universul plin de universuri în cârcă! Cine să îndrăznească să se confrunte cu arătarea ieşită din inima lui electromagnetică?!

Ei, care se oferea voluntar?!

Fiinţele fabuloase erau de toate felurile. Midinete zvăpăiate şi cochete, filozofi buboşi şi unsuroşi. Jurnalişti îngâmfaţi şi pedanţi. Conţopişti fardaţi şi împopoţonaţi, fochişti îngălbeniţi şi cuminţi. Gospodine cândva virgine. Politicieni năsoşi şi gomoşi, babete simandicoase şi secretoase. Matrozi şi pescari flecari. Erau şi literaţi inelaţi.

Acvatici hieratici sau zurbagii. Acvarieni totalirieni. Funcţionari publici bizari, fanfaragii sprințari. Afacerişti veroşi şi alunecoşi. Artişti veseli, trişti. Antreprenori boccii şi zambilii.

Virtuali sau digitali fenomenali. Erau şi scafandri tandri. Timonieri şi frizeri. Motorişti şi navetişti. Fabuloase drăcoase şi foarte mincinoaseeee!

Erau cu toții acolo, Arcibald, armurierul, Rudolf, frizerul fără foarfece, comisarul Terente, marxiștii lui Gore, neprihăniții argintii din Alhombra, Brambulo, bancherul, Adervistoian, comerciantul de blănuri, domnul bărzuliu liliachizos, cititorii în stele, contele Monelli, pescuitorii de perle, Potloghin de la brutărie, pricoliciul de la Arsenal, inspirații din Tulombe, totalitarienii din Maona Lao, filozofii din Gomela, naivii din Kuantile Medola, neumaticii din Ghile Ga, Petra Petronius, savantul municipal, electricii din Susa Mabusa, Aglaia Protopopescu, Sira Serano, contesa Cippolina, Elefteria, nebunatica, modistă la Mantao & comp., Marabella, Eleonora.

Dar cine să-i reprezinte în greaua încercare?! Şi dă-i iar ceartă. Şi-apoi o clipă de tăcere în care înțeleseseră că un magician, un scriitor sau poate chiar Pitoșkin le schimbase avatarul. Se recunoscură unii pe alții sub masca fabuloaselor acvatice. Şi se-mbrătișară cu putere împroşcându-se cu o grămadă de sânge, cerneluri şi vârtejuri virtuale.

Talazuri, pe cuvânt, tzunami în toată regula!

Cum să te aperi de aşa talazuri? Nu era nevoie oare de un baraj? De două? De zece baraje, de zeci de baraje virtuale? De o sută de baraje? De o mieeeee de baraje!

Barajele metafizice au pus întreaga lume acvatică pe jeratic şi au pornit dihonia în sânul imperialelor, a democraţiilor şi a dictaturilor acvatice de toate felurile. Marele baraj al nordicelor deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi, moreaugarinii secretului, ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să cercetăm primele picături de ploaie şi să dăm de veste despre esenţa principiului lui unu care se multiplică.

Ploaia venea spre noi de mai bine de o mie de ani fără ca măcar s-o bănuim şi fără ca meteorologii inspiraţi să-i descopere prezența periculoasă în spuza stelelor pe care le cercetau cu atâta vioiciune de dimineaţă şi până seara.

Alo! Aveți un apel nepreluat!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.