Când instituţiile statului se transformă în moşiile personale ale celor care se află la conducerea acestor instituţii, înseamnă că ţara respectivă nu mai are nimic de a face cu democraţia. Din păcate, România pare să se fi înscris deja pe acest drum greşit.
Zi de zi avem ocazia să vedem cum miniştrii, parlamentarii actualei puteri şi nu în ultimul rând şeful lor suprem, Traian Băsescu, folosesc funcţiile pe care le ocupă şi instituţiile pe care le conduc doar în scopuri personale.
Recent intrat cu acte în regulă în partidul-stat portocaliu, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, şi-a intrat repede în mână, transformând ministerul în fruntea căruia a fost cocoţat în baza altor merite decât cele profesionale în instrument de propagandă personală. Obsedat de construirea unei imagini de posibil urmaş al lui Traian Băsescu, Baconschi se află de vreo lună într-o mega-ofensivă mediatică. Toată activitatea sa ministerială reflectată în mass-media nu este centrată pe ceea ce presupune a fi misiunea unui ministru de Externe, ci numai pe ocupaţiile sale de om politic.
Până şi site-ul oficial al MAE, recent reconstruit, arată de vreo două săptămâni ca un site de campanie electorală a PDL-ului şi a activistului pedelist Teodor Baconschi. Oricine deschide site-ul Ministerului de Externe poate observa cum apare aiuritoarea pagină de internet a unui important minister al României, în regimul Băsescu. De la bun început sare în ochi pe trei sferturi din ecran un fel de album foto de famiglie al PDL: Baconschi cu Patapievici la ICR Chişinău, înconjuraţi de limbile catifelate din PDL şi presa portocalie, Baconschi cu Emil Boc la ONU, Baconschi cu Băsescu la Bruxelles, Baconschi cu Roberta Pristanda Anastase, Baconschi cu Băsescu pe nu ştiu unde şi tot aşa.
Nicio pagină de web a vreunui Minister de Externe din Uniunea Europeană nu arată ca site-ul de propagandă al partidului din care face parte ministrul de Externe respectiv. Peste tot în lumea civilizată pe site-urile instituţiilor statului se află în prim-plan activitatea pe care aceste instituţii o depun în folosul cetăţenilor şi al reprezentării ţării respective în străinătate. Doar în România lui Traian Băsescu, între site-ul guvernului, greţos inundat în portocaliu, şi site-ul PDL nu mai e nicio diferenţă, sau blogul Elenei Udrea e unul şi acelaşi lucru cu site-ul Ministerului Dezvoltării, iar mai nou site-ul MAE a fost transformat în pagina de web a celui desemnat de Băsescu însuşi ca un posibil urmaş al său la Cotroceni.
P.S. Poate catadicseşte ministrul de Externe să clarifice problema scrierii corecte a numelui său. Este de notorietate faptul că numele iniţial al lui Baconschi, cel care de altfel apărea pe cărţile pe care le-a scris, era Teodor Baconsky. Fostul ambasador la Paris şi-a schimbat numele în mod oficial, sau comite falsuri în serie în înscrisurile publice semnând acte oficiale cu un nume care nu îi aparţine în realitate. Oricum, ministrul de Externe e dator să explice cum stau lucrurile în această privinţă. Chiar dacă ar fi vorba să recunoască faptul că a decis să schimbe grafia numelui său pentru că îi e ruşine cu numele de origine rusă şi cu activitatea tatălui său, poetul comunist A.E. Baconsky.