65.00 de oameni s-au înghesuit ca într-o cutie de sardine pe mult prea micuțul Estadio Olimpico din Barcelona și telespectatori din peste 140 de țări s-au așezat în fața micilor ecrane pentru a savura sâmbătă, la ora 17:15, ora României, un nou episod din celebrul El Clasico, FC Barcelona – Real Madrid. De ce de la ora 17:15, când e încă lumină în Spnaia și nu seara, în nocturnă ține de faptul că meciul s-a transmis pe toate continentele si fusul orar e complet diferit.
A fost spectacolul scontat doar spre final, încheiat cum îi șade bine unei astfel de confruntări, cu o senzațională răstunare de scor pe final. Real Madrid, care nu mai câștigase în capitala Cataloniei de doi ani, s-a impus cu 2-1 dar în mare măsură jocul a fost controlat de catalani, deși aceștia au avuit patru absenți importanți, în frunte Lewandowski și Pedri. Echipa lui Xavi Hernandez a deschis scorul în primele minute în urma unor erori în cascadă în apărarea Realului și apoi de două ori barele l-au salvat pe portarul oaspeților, Kepa, de la golul doi care ar fi însemnat, probabil, sentința acestui El Clasico.
Ferran Torres și Inigo Martinez au fost ghinioniștii. Însă Real Madrid are acum probabil cel mai bun fotbalist din La Liga, englezul Jude Bellingham. Care a decis să ia meciul pe cont propriu. A egalat în minutul 67 cu o rachetă care a explodat în vinclul porții lui ter Stegen, minge expediată de la aproximativ 25 de metri. Bellingham a fost judecătorul echipei lui Xavi când se părea ca nu va exista nici un învingător, în al doilea minut de prelungiri ale timpului regulamentar. Primul său El Clasico i-a prilejuit englezului o evoluție stelară, introducându-l deja, după nici un an pe Santiago Bernabeu în selecta galerie a celor supranimoțo galactici în istoria lui Real Madrid. Mai puțin stelară a fost prestația arbitrului Gil Manzano, aflat la al treilea Barca – Real din carieră, care nu a acordat câte un penalty de fiecare parte, la Araujo în careul madrilen și apoi la Camavinga în cel al amfitrionilor.
Fotbal pe muchie de cutit, placut ochiului.Asa ceva mai puteai vedea prin anii 80 la gascanii romani. Dar generatia aia s-a dus. Am ramas cu fatalaii astia tatuati.
Sutul lui Bellingham este echivalentul fotbalistic al „forehand”-ului lui Roger Federer: „takeback” foarte scurt si „follow-trough” foarte lung. Ma uit de patru decenii la fotbal si asa ceva nu am mai vazut pina acum. Fabulos! Viva BREXIT! Viva ROMEXIT!
Ați început să scrieți cum vorbesc comentatorii de la televizor. Sau cei care la suta de lei îi zic un milion.
Catavencule!La suta de azi ii zicem tot milion ca a ramas fara valoare asa cum.erau milioanele cand erai tu copil. Ce trebuie sa intelegi tu este ca noi am prins si suta aia albastra de acum 40 de ani CE AVEA VALOARE. La fel ca si footbalul romanesc de atunci dealtfel, VALOROS.
Cel care nu a mai văzut asemenea șut, sa se uite mai mult la fotbal.Nu șutul a fost totul,ci faptul ca apărătorul din fata sa se întoarce cu spatele.Pai daca ești apărător, cum sate întorci cu spatele la mingii??!!Dealtfel am văzut n situații când apărătorii se feresc din calea mingii în acest fel.Halal apărător.Nu-l mai pupați în c…pe acest tuciuriu,a avut noroc și la al 2-lea gol,nu el a creat faza ci…întâmplarea.Ce a făcut acesta în restul meciului??NIMIC.Si au dat pe el 100 de milioane!!!Compară-l cu un inginer constructor din execuție,nu face nici 2 bani,jurnaliștii lui peste!
Spartacus, și norocul face parte din viața omului. A fost inspirația la primul gol, la al doilea șansa. Dacă jucătorii din apărare ar fi perfecți, oare ar mai da vreun gol cineva? Toate cele bune!
Executia lui Bellingham este revolutionara in masura in care sutul vine de nicaieri; jucatorul nu duce deloc piciorul in spate inainte de executie si d’aia am comparat-o cu „forhend”-ul modern din tenis. Uit’ici explicatia lui Rick Macci despre „forehand”-ul modern impus in tenis de Roger Federer :https://www.youtube.com/watch?v=5MHugAF2DiQ
Fundasii nu l-au atacat pe Bellingham pentru nu s-a gindid nici dracu’ ca va urma un sut; tipul nu s-a miscat aproape deloc!