Lungă este galeria odraslelor nomenclaturii comuniste, opresori şi profitori ai regimului ceauşist, care au preluat democraţia noastră originală şi au reformat-o după chipul şi asemănarea înaintaşilor. În ultimul deceniu, asemenea personaje au făcut legea în România fiind promovate cu ostentaţie în funcţii-cheie ale statului, unde au produs mari prejudicii de imagine şi nu numai.
Tone de maculatură au fost scrise despre faimoasa Monica Luisa Macovei, ministru al Justiţiei în guvernul Tăriceanu (2005-2007). Tatăl beizadelei Macovei, Vasile Gherghescu, magistrat de profesie, a fost înalt demnitar în nomenclatura comunistă: consilier în Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România cu sediul în confiscatul Palat Regal. Ca vrednic slujitor al regimului odios, Vasile Gherghescu a fost decorat cu Steaua Republicii prin decret semnat de preşedintele Nicolae Ceauşescu.
Aceeaşi Macovei l-a ajutat substanţial pe fostul preşedinte al României în selectarea unor indivizi obedienţi pentru funcţiile de procuror general, ulterior şefă a DNA (Laura Codruţa Kovesi), fostului procuror şef al DNA (Daniel Morar), fostului procuror şef al DIICOT (Codruţ Olaru), fostulului preşedinte, respectiv ex-secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate (Alexandru Cătălin Macovei şi Horia Georgescu).
Cum aşchia nu sare departe de trunchi, un caz aparte în peisajul acestor mişcări de beizadele promovate cu dedicaţie este şi fosta şefă a Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Schmidt-Hăineală, personaj central al unui scandal soldat cu retragerea sa din postul călduţ de membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).
De altfel, după cum remarca presa centrală, după Revoluţia din decembrie 1989, în calitate de procuror-şef al Capitalei, Ioan Hăineală “s-a remarcat prin ingerinţa nelegitimă şi nefastă în treburile Ministerului de Interne, când a solicitat în data de 12 iunie 1990 intervenţia poliţiei pentru evacuarea şi deblocarea Pieţii Universităţii, fapt ce a constituit fitilul evenimentelor violente din 13-15 iunie 1990”.
Documente recent scoase la iveală cu ocazia redeschiderii cercetărilor în dosarul primei Mineriade prezintă modul în care “tata lu’ fata”, Ioan Hăineală, şef al Procuraturii Municipiului Bucureşti (PMB) la acea dată, juca ping-pong cu victimele Mineriadei. Astfel, prin adresa emisă în 6 iulie 1990, în dosarul 1044/P/1990, după ce îl arestase pe liderul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Doru Mărieş, Hăineală îl livra pe “infractorul periculos” de la municipiu la Procuratura Militară Bucureşti, “spre competentă soluţionare”. De ce trebuia să se ocupe un magistrat militar de civili? Era Mărieş un caz care viza siguranţa naţională sau pur şi simplu un exemplu de intimidare şi timorare? În cele din urmă, după ce s-a razboit cu sistemul şi a câştigat la CEDO, Doru Mărieş a ajuns din inculpat persoană vătămată, calitate care i-a fost retrasă în 29 decembrie 2016 de procurorul Istrate. Jocul (mai bine zis batjocura) a continuat după începerea protestelor din faţa guvernului din ianuarie 2017, când Mărieş a fost reconvocat (7 februarie) în acelaşi dosar, pentru a fi audiat în calitate de parte vătămată. În acest timp, în presa centrală s-a zvonit că încurajaţi de rezultatul alegerilor din decembrie 2016 şi de acapararea totală a puterii, reprezentanţii regimului ar fi pus la cale arestarea liderului Asociaţiei 21 Decembrie 1989 . Planurile le-ar fi fost zădărnicite de manifestaţiile anti-guvern din Piaţa Victoriei.
Tata lu’ fata
Mai grav este faptul că cei care se cred apostolii Occidentului acreditau ideea că în România modernizarea statului a fost realizată prin reforma justiţiei şi edificarea statului de drept, cu oameni născuţi şi crescuţi în puful nomenclaturii comuniste. Ca şi părinţii lor, odraslele nomenclaturii şi-au căutat tătucul. Cum Ceauşescu nu mai exista, au apelat la înlocuitorii săi, oameni ca Ion Iliescu sau Traian Băsescu. Cum nimic nu este întâmplător, la o privire atentă pe site-ul Senatului, găsim şi portretul nomenclaturistului Ioan Hăineală, creionat de fostul senator Valer Marian.
“Tatăl actualului preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Schmidt Hăineală, a fost procuror în timpul regimului comunist, deţinând în timpul dictaturii ceauşiste funcţia de procuror şef al Procuraturii Judeţene Covasna. În această calitate, procurorul şef Ioan Hăineală a avut relaţii strânse cu organele represive ale Miliţiei şi Securităţii şi a fost membru al Comitetului judeşean Covasna al PCR, făcând parte din nomenclatura comunistă […].
În calitate de procuror-şef al Capitalei, Ioan Hăineală a primit un apartament spaţios şi luxos pe Calea Victoriei Socialismului, pe care l-a cumpărat ulterior la un preţ modic. Conform unor foşti ofiţeri de protecţie şi pază, înainte de a se muta în acest apartament, principala preocupare a procurorului-şef Hăineală a fost de a procura oglinzi cu care să acopere toţi pereţii, întrucât fiicei sale Oana îi plăcea să se uite toată ziua în oglinzi. Unii colegi magistraţi spun că doamna Hăineală şi-a păstrat obiceiul, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii plăcându-i să se admire în oglinzi cât este de frumoasă şi deşteaptă. Probabil că la CSM i-a fost mai simplu sa-şi satisfacă narcisismul, având în vedere că sediul acestei instituţii este construit din sticlă şi beton.
Culmea ironiei, toate aceste odrasle de opresori comunişti, ceauşişti, au avut parte de-o puternică susţinere nu numai din partea preşedintelui Traian Băsescu, ci şi din partea Comisiei Europene de la Bruxelles, a marilor puteri occidentale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa) şi a ambasadorilor acestora la Bucureşti. Ultimii doi ambasadori americani în România, Nicholas Taubman şi Mark Gittenstein, au făcut chiar o pasiune pentru şefii băsişti de la Procuratura Generală, DNA, ANI şi CSM“, scria senatorul Marian în declaraţia politică intitulată „Justiţia şi integritatea, pe mâna odraslelor opresiunii ceauşiste”, în ianuarie 2014.
Certificat de bună purtare pentru Macovei
Legătura dintre beizadelele nomenclaturii comuniste Monica Luisa Macovei (fostă Gherghescu) şi Oana & tatăl Hăineală este relevată şi de un document publicat de site-ul Luju.ro. Certificatul de bună purtare semnat în 25 iunie 1990 de Hăineală tatăl (la câteva zile după ce solicitase intervenţia poliţiei în Piaţa Universităţii) conţine elogii la adresa activităţii depuse în anul anterior de tânărul magistrat.
În fişa de apreciere, Ioan Hăineală o laudă pe fosta procuroare Monica, membră a PCR, procuror la Procuratura locală Sector 1 în 1989, pentru modul „ferm” în care făcea arestări.
„Procurorul Monica Gherghescu şi-a desfăşurat activitatea în cursul anului 1989 în compartimentul de supraveghere a activităţii de cercetare penală desfăşurată de organele de poliţie din cadrul Serviciului Independent de Poliţie Transporturi pentru Regionala CF Bucureşti, soluţionând un număr de 420 de dosare, din care 114 cu rechizitorii, soluţiile au fost legale şi temeinice în toate cazurile, măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal şi ferm”, se arată în fişa de apreciere semnată de Ioan Hăineală.
Aşchia nu sare departe de trunchi
Portretul magistratului comunist şi al fiicei sale “occidentale” este completat de mărturia jurnalistului Oreste Teodorescu, care povesteşte amănunte picante despre familia Hăineală.
Astfel, la o televiziune cu rating mare, Oreste povestea despre aventura sa din staţiunea Slănic Moldova, când era elev de liceu, alături de un prieten şi două fete, una dintre acestea fiind chiar Oana Haineală.
“Tatăl doamnei Hăineală, încă dinainte de 1989 şi mult timp după, până când s-a dus pe lumea cealaltă, Dumnezeu să-l ierte, a fost procurorul şef al oraşului Bacău. L-am întâlnit personal într-un moment nefericit. A scos pistolul de la buzunarul de la piept, l-a pus pe noptieră… (…) Am fost monitorizaţi şi urmăriţi toată perioada în care ne-am aflat ca doi golănei de clasa a X-a cu două fetişcane, frumuşele amândouă la vremea respectivă, până când, în urma raportului probabil al cameristei şi al recepţionerului, am avut un contact direct şi personal, noi băieţii, cu tatăl doamnei Oana Haineală, procuror şi pe vremea aceea în Bacău, care probabil pentru a ne convinge să nu mai lăsăm o libertate a mâinilor şi a gesturilor aşa cum fac adolescenţii a scos pistolul de la piept şi ne-a spus o poveste. Întelegeţi acum că aşchia nu sare departe de trunchi?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.